ICCJ. Decizia nr. 1497/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1497/2011
Dosar nr. 45409/3/2010
Şedinţa publică din 13 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin sentinţa penală nr. 820 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpata D.A. (fiica lui V. şi I.), la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) al Legii nr. 78/2000.
Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua; lit. b) şi lit. c) C. pen.
În temeiul art. 254 alin. (2) teză finală C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. interzice inculpatei pe o perioadă de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a; lit. b) şi lit. c) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatei perioada reţinerii şi a măsurii arestării preventive de la data de 11 august 2010 la zi.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatei, măsură dispusă prin încheierea de şedinţă pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, la data de 12 august 2010 în Dosarul nr. 38680/3/2010 (mandat de arestare preventivă nr. 228/UP emis la data de 12 august 2010).
A constatat că suma de bani ce a făcut obiectul infracţiunii a fost pusă la dispoziţia martorului denunţător de către D.N.A., fiind ridicată de la inculpată în vederea restituirii la fondul special constituit la dispoziţia organului de urmărire penală pentru constatarea infracţiunilor flagrante.
A respins în consecinţă cererea de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a sumei de 6000 lei.
În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 169 alin. (2) C. proc. pen. a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanţa nr. 212/P/2010 din 16 august 2010 a D.N.A., asupra autoturismului marca T.Y., proprietatea inculpatei, având capacitate cilindrică de 1298 cmc.
În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpată a autoturismului marca T.Y., având capacitate cilindrică de 1298 cmc.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 5500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a reţinut că la data de 28 iulie 2010, inculpata D.A., în calitate de Comisar al G.N.M., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pretins de la numita B.I.N. iar ulterior, la data de 11 august 2010, a încasat de la numitul B.E.S. suma de 6000 lei, cu scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în sensul de a nu aplica sancţiunea amenzii persoanei juridice SC A.S. SRL, administrată de către acesta, deşi societatea respectivă nu îndeplinea condiţiile legale de funcţionare, în temeiul OUG nr. 196/2005 şi HG nr. 621/2005 privind protecţia mediului înconjurător.
Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţă pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti respectiv denunţul şi declaraţiile martorului denunţător B.E.S., depoziţiile martorilor B.I.N., P.A. şi S.C., procesul verbal de confruntare între inculpată şi martorului denunţător B.E.S., procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de marcare criminalistică a bancnotelor ce alcătuiesc suma de 6000 lei, primită de inculpată la data de 11 august 2010, procesul verbal de redare a convorbirii ambientale purtate între denunţător şi inculpată la data de 11 august 2010, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu martora B.I.N., raport de expertiză grafoscopică nr. 436 din 03 septembrie 2010, procesul verbal de desigiliare a plicului conţinând bunurile ridicate de la inculpata D.A. cu ocazia flagrantului, coroborate cu declaraţiile inculpatei.
Astfel, din conţinutul denunţului formulat la data de 29 iulie 2010 de către martorul B.E.S., cetăţean izraelian (filele 1-3 d.u.p.) rezultă că acesta este administrator şi asociat unic al firmei SC A.S. SRL, firma având ca obiect de activitate importul şi recondiţionarea pieselor electrice pentru autoturisme, respectiv electromotoare şi alternatoare. Conform celor arătate de martorul denunţător, la data de 22 iulie 2010, la sediul SC A.S. SRL, situat în Bucureşti, s-au prezentat inculpata D.A. şi S.C., comisari ai G.N.M. - Comisariatul Municipiului Bucureşti şi au solicitat documentele necesare funcţionării legale a societăţii din punct de vedere al protecţiei mediului înconjurător. La această dată, la sediul firmei se afla numai martora P.A., care nu a fost în măsură să prezinte documentele solicitate pentru control, motiv pentru care cei doi comisari au lăsat o invitaţie, prin care se solicita reprezentanţilor legali ai societăţii să se prezinte la sediul Comisariatului Municipiului Bucureşti, la data de 28 iulie 2010, pentru a depune o serie de documente în vederea efectuării controlului cu privire la legalitatea funcţionării societăţii din punct de vedere al protecţiei mediului.
În consecinţă, se mai arată în denunţul formulat, la data de 28 iulie 2010, martorul B.E.S., administrator al SC A.S. SRL şi angajata sa s-au prezentat la sediul Comisariatului Municipiului Bucureşti şi au luat legătura cu inculpata, purtând o discuţie cu aceasta în biroul său. Constatând că SC A.S. SRL nu deţine documentele prevăzute de lege pentru protecţia mediului înconjurător, inculpata D.A. le-a prezentat posibilitatea aplicării unor amenzi, care ar putea ajunge până la suma de 30.000 lei. În contextul acestei discuţii martora B.I.N. a încercat să o convingă pe inculpată să procedeze la aplicarea unei amenzi într-un cuantum mai redus. Inculpata a fost de acord cu această solicitare, susţinând că este de acord să aplice o amendă minimă în valoare de 4000 lei, cu condiţia să i se dea suma de 2000 lei, pentru ea şi pentru colegul cu care efectuase iniţial vizita la SC A.S. SRL. Conform celor precizate de martorul denunţător în denunţul consemnat de procuror la data de 29 iulie 2010, la sediul D.N.A., „doamna A.D. a spus că se poate aplica o amendă de 4000 lei şi separat 2000 lei, pentru ea şi pentru colegul ei. Eu nu am avut nici o reacţie la această afirmaţie, a mai arătat denunţătorul, motiv pentru care, doamna D.A. a crezut că nu am înţeles despre ce este vorba, astfel că i-a spus doamnei B.I.N.: Scoate-l pe şeful tău afară, explică-i şi vino înapoi".
Menţiunile din denunţul formulat şi consemnat sunt conformate prin depoziţiile martorelor P.A. şi B.I.N. Conform celor relatate de martora P.A., atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti rezultă că la data de 22 iulie 2010, în jurul orei 14.00, în timp ce se afla la sediul SC A.S. SRL, unde îşi desfăşura atunci activitatea, au venit doi comisari ai G.M., o doamnă şi un domn, care după ce s-au legitimat, au întrebat de administratorul societăţii, respectiv martorul B.E.S. Ca urmare a faptului că acesta lipsea de la sediul firmei, a mai arătat martora, cei doi au solicitat mai multe acte ale societăţii, respectiv registrul de control al firmei, certificatul de înregistrare şi contractul de închiriere a spaţiului comercial. Comisarii G.M. au făcut o fotocopie a certificatului de înregistrarea a societăţii şi au inspectat incinta societăţii, a mai arătat martora, după care au întocmit o invitaţie/notă de constatare, pe care i-au lăsat-o martorei, spunându-i să o transmită administratorului societăţii. Dialogul a fost mai mult purtat cu doamna comisar D.A., a mai arătat martora, ea fiind cea care i-a solicitat documentele menţionate mai sus, S.C. având o atitudine mai pasivă, tară să se implice prea mult cu ocazia controlului respectiv.
Aspectele demonstrate prin depoziţiile martorei P.A. rezultă şi din depoziţiile martorului S.C., acesta arătând că la data de 22 iulie 2010 inculpata a ales să efectueze un control la societatea SC A.S. SRL, motiv pentru care cei doi s-au deplasat la sediul acestei societăţi, unde discuţia a fost purtată în întregime de D.A., aceasta întrebând despre existenţa documentelor de mediu necesare funcţionării societăţii respective. În timpul dialogului purtat de inculpată, martorul a părăsit sediul societăţii pentru a căuta amplasamentul următoarei societăţi care urma să fie controlată, iar când a revenit inculpata completase deja invitaţia 1690/nota de constatare pe care a înmânat-o angajatei P.A. La momentul descinderii la sediul SC A.S. SRL, martorul S.C. a mai arătat că nu ştia nimic despre faptul că inculpata stabilise o întâlnire cu reprezentantul SC A.S. SRL.
De asemenea, martora B.I.N. a relatat constant în declaraţiile date atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de cercetare judecătorească faptul că, în cuprinsul invitaţiei lăsate, se solicita deplasarea la sediul G.M. a unui reprezentant al societăţii, pentru a prezenta o serie de documente, motiv pentru care s-a deplasat cu martorul B.E.S. la data şi ora stabilite în invitaţie. Cei doi s-au prezentat apoi la inculpata D.A. şi i-au prezentat acesteia certificatul de înregistrare al societăţii, contractul de închiriere a spaţiului unde funcţiona societatea, precum şi invitaţia lăsată cu ocazia vizitei la sediul firmei. Inculpata i-a întrebat pe cei doi martori unde sunt documentele solicitate, iar, ca urmare a faptului că aceştia au afirmat că nu se află în posesia unor astfel de documente, inculpata le-a comunicat că societatea poate fi sancţionată cu o amendă al cărei cuantum poate ajunge până la suma de 30.000 de lei, cea mai mică amendă aplicabilă susţinând că este în cuantum de 4000 lei, fără a invoca vreun text de lege şi fără a întocmi vreun proces verbal constatator de contravenţie. A mai arătat martora B.I.N.: „eu am întrebat-o pe doamna D.A. dacă este posibil să ne dea o amendă mai mică iar dânsa a întrebat de ce ar face aşa ceva. Eu i-am spus că în perioada următoare ne vom pune la punct cu documentele".
Conform celor susţinute de aceeaşi martoră atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti: „atunci, doamna D.A. m-a întrebat cât ofer, iar eu i-am răspuns că 100 de euro. Dânsa mi-a spus că este prea puţin şi că au fost doi la control. Apoi mi-a spus să ies afară şi să-i explic despre ce este vorba, deoarece mai era lume în birou. Am ieşit afară şi am discutat cu şeful, mai susţine martora, deoarece doamna D.A. considera că acesta nu a înţeles ce a spus".
După ce a revenit în biroul inculpatei, mai susţine martora B.I.N., aceasta i-a spus să vină pe data de 04 august 2010 cu suma de 2000 de lei, fără a preciza dacă aceşti bani erau numai pentru ea sau pentru ea şi pentru colegul cu care venise în control şi cu 4000 lei pentru amendă, cerându-i totodată să pună banii într-un plic.
Cu două zile anterior întâlnirii stabilite, mai arată martora B.I.N., a fost contactată de inculpată, aceasta solicitând amânarea întâlnirii pentru data de 11 august 2010 ora 12.00, pe motivul că pleca într-o delegaţie.
Susţinerile martorei B.I.N. sunt confirmate prin conţinutul celor două convorbiri telefonice purtate între martoră şi inculpată. într-una din aceste convorbiri, purtată la data de 02 august 2010, ora 14.33.02 inculpata susţine: „aşa că nu ne puteam vedea miercuri pe patru a opta, la ora nouă şi dacă puteţi dumneavoastră, uitaţi-vă în agendă, în calendar, dacă putem să ne vedem miercuri pe unşpe a opta, la ora doişpe, astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit la data de 12 august 2010 (filele 141 - 142 d.u.p.).
Prin urmare, atât din conţinutul convorbirilor telefonice cât şi din depoziţiile martorei B.I.N. rezultă o preocupare a inculpatei de a fixa întâlnirea într-un moment mai liniştit al zilei, aspect care prezumă în mod rezonabil existenţa unei manevre de realizare a unii cadru în care banii să fie primiţi, fără ca inculpata să fie observată şi în care să se poată discuta cu mituitoarea fără ca discuţia să poată fi auzită de alte persoane.
În acest sens este şi discuţia purtată pe data de 11 august 2010 ora 09 noiembrie 14, discuţie în care inculpata susţine: „A, ştiţi de ce v-am sunat? Să vă spun că la mine astăzi s-au mai produs nişte schimbări în program şi v-aş ruga să veniţi un pic mai devreme, zece jumătate -unşpe, că doişpe e târziu şi aş vrea să plec pe teren şi eu! Ce ziceţi, reuşiţi?"
La data şi ora stabilite pentru întâlnire, respectiv pe data de 11 august 2010, ora 10,43, denunţătorul B.E.S. s-a prezentat la biroul inculpatei D.A. care, fiind ocupată cu alte persoane, i-a cerut să plece şi să revină în jurul orei 12.00.
Conform propriilor sale declaraţii, denunţătorul a revenit la ora stabilită şi a intrat în biroul inculpatei, întâlnirea dintre cei doi fiind înregistrată audio - video pe suport magnetic de stocare a datelor, în baza autorizaţiei din 30 iulie 2010 emise de Tribunalul Bucureşti (fila 116 d.u.p.).
În contextul aceste întâlniri, denunţătorul avea asupra sa un dosar din plastic în care se aflau documente iar deasupra dosarului a pus plicul cu suma de 6000 lei, alcătuită din bancnote marcate criminalistic. Martorul a intrat cu dosarul pliat, plicul aflându-se în interior, iar când a ajuns în faţa inculpatei a desfăcut dosarul pentru ca această să vadă plicul.
Din procesul verbal de redare în formă scrisă a înregistrării audio-video (filele 130 - 139 d.u.p.) rezultă că iniţial inculpata a avut tendinţa de a lua plicul dar s-a răzgândit şi a luat dosarul cu totul, l-a pliat şi l-a introdus în primul sertar al unui dulăpior aflat lângă perete, în stânga biroului său. Realizând că va trebui să examineze totuşi actele aduse de către denunţător, inculpata a ridicat dosarul, a lăsat plicul să alunece în sertar şi a scos dosarul, începând să se uite la înscrisuri.
Constatând că societatea comercială administrată de către denunţător nu deţine nici un document dintre cele prevăzute de legislaţia în materie de mediu, inculpata l-a întrebat pe denunţător dacă plăteşte amenda, după care a început să scrie pe o foaie de agendă amenzile pe care ar putea să le aplice societăţii comerciale pentru încălcarea legislaţiei privind protecţia mediului. Inculpata a scris suma de 8000 pe care tăiat-o, apoi 4000, a tăiat-o şi pe aceasta iar la urmă a scris 2000, spunând „atâta, în cinşpe zile!" şi apoi că „e cea mai mică amendă din legislaţia de mediu". După ce i-a arătat denunţătorului care este cea mai mică amendă posibilă, inculpata a fost întrebată de martorul B.E.S. dacă nu există posibilitatea de a scăpa şi de această sancţiune, însă inculpata a negat spunând „eu vorbisem cu doamna pentru asta, că, oricum, nici asta nu e, da, în fine! Zic: lasă că o scot eu, cum o scot!" Tot în contextul acestei discuţii, denunţătorul i-a sugerat inculpatei că i-a adus şi banii pentru amendă şi restul de bani pe care-i ceruse, dar inculpata pare să nu înţeleagă despre ce sumă vorbeşte, astfel că solicită denunţătorului să scrie pe aceeaşi filă de bloc notes pe care scrisese ea anterior, suma care se află în plic, la solicitarea acesteia denunţătorul scriind suma de 6000 lei.
În contextul acestei discuţii, inculpata l-a mai întrebat odată pe denunţător dacă aceea este suma din plic, scriind la rândul său suma respectivă pe aceeaşi filă, mai jos, apoi taie şi suma de 2000, amenda cea mai mică pe care afirmase că ar putea să o aplice şi încercuieşte suma de 6000 pe care o scrisese anterior. După o pauză în care se gândeşte cum să procedeze, inculpata îşi schimbă atitudinea iniţială, devenind mai binevoitoare şi sugerându-i denunţătorului să societatea sa ar putea scăpa de orice sancţiuni, dacă în câteva luni ar procura documentele necesare. În aceste împrejurări, inculpata i-a oferit denunţătorului o carte de vizită, spunându-i că ar trebui să discute cu o angajată a societăţii sale, inculpata afirmând că în termene de două - trei luni sau chiar mai repede, într-o lună s-ar putea procura toate documentele necesare şi că va efectua controlul după acest interval.
Din procesul verbal privind constatarea infracţiunii flagrante întocmit la data de 11 august 2010 (filele 81 - 88 d.u.p.) rezultă că în timpul întâlnirii dintre inculpată şi denunţător a intervenit echipa de cercetare din cadrul D.N.A., iar după ce s-a procedat la identificarea persoanelor găsite la faţa locului, în prezenţa martorilor asistenţi, inculpata a fost întrebată ce a primit de la B.E.S., aceasta răspunzând că a primit nişte documente. Fiind întrebată unde a pus documentele care i-au fost predate de către denunţător, inculpata D.A. a deschis din proprie iniţiativă primul sertar aflat în stânga biroului său. La solicitarea de a arăta documentele care i-au fost predate, inculpata a revenit asupra afirmaţiilor iniţiale, susţinând că de fapt martorul B.E.S. nu i-a lăsat actele cu care venise, ci le-a luat înapoi.
Conform aceluiaşi proces verbal la care s-a făcut referire anterior, la deschiderea sertarului, deasupra hârtiilor aflate în interior s-a observat un plic, cu privire la care inculpata a afirmat că i-ar fi căzut martorului în momentul în care i-a remis actele şi nu ştie ce conţine acel plic. În continuare, potrivit aceluiaşi proces verbal, martorului asistent P.M.C. i s-a solicitat să verifice conţinutul plicului de culoare albă, constatându-se că acesta conţine 42 de bancnote în cupiură de 100 lei, 20 de bancnote în cupiură de 50 lei şi 4 bancnote în cupiură de 200 lei, în total suma de 600 lei.
Procedându-se la examinarea cu spectrul UV a suprafeţelor bancnotelor s-a constatat că în cazul bancnotelor, bancnote în cupiură de 200 lei, respectiv în cazul bancnotelor, bancnote în cupiură de 50 lei, deasupra seriilor se observă menţiunea „Mită", înscrisă cu substanţă de culoarea albastră, vizibilă în spectrul UV.
Pe suprafaţa bancnotelor descrise, atât pe avers cât şi pe revers s-a constatat existenţa unor urme abundente de praf verde fluorescent, iar în urma examinării cu lampa UV a suprafeţei şi interiorului plicului de culoare albă, s-a constatat în interior, în apropierea benzii de lipire existenţa menţiunii „Mită", menţiune ce este scrisă cu substanţă scripturală de culoare albastră.
Conform menţiunilor procesului verbal s-a procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce compun suma de 6000 lei, descoperită în plicul de culoare albă, rezultând că este vorba despre aceleaşi bancnote ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal întocmit la data de 11 august 2010 în vederea realizării activităţilor specifice prinderii în flagrant (filele 145-148 d.u.p.).
Din conţinutul aceluiaşi proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante, mai rezultă că de pe biroul inculpatei a fost ridicată o filă de bloc notes pe care se observă mai multe menţiuni olografe cu mină de culoare albastră, respectiv, 8000, 4000, gestiune, 2000, 15 zile, 6000, 2-3, 2-3 luni, 1 lună, 6000.
În consecinţă, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize grafoscopice, din concluziile raportului de expertiză din 03 septembrie 2010 (filele 179 - 193 d.u.p.) rezultând că menţiunile înscrise de mână pe fila bloc notes pusă la dispoziţie având următorul conţinut: „8000" „4000 gestiune", „2000", „15 zile", „6000", „2-3", „2-3 luni", „1 lună", inclusiv menţiunea M.M. au fost executate de D.A. Conform aceloraşi concluzii, „menţiunea înscrisă de mână în diagonală, în partea superioară a filei bloc notes puse la dispoziţie, cu conţinutul „6000" a fost executată de B.E.S.".
Prin urmare, instanţa va reţine că discuţia purtată între inculpată şi denunţător se coroborează perfect cu concluziile raportului de expertiză grafoscopică, existând probe certe care demonstrează că inculpata a scris succesiv pe fila de bloc notes principalele afirmaţii pe care le-a făcut pe parcursul discuţiei, procedând astfel deoarece nu era convinsă de faptul că denunţătorul înţelege perfect limba română şi pentru a se asigura că nu se vor ivi confuzii în privinţa sumelor la care se face referire.
Din analiza mijloacelor de probă menţionate mai sus, a rezultat clar că suma de 6000 lei, scrisă de martorul B.E.S. pe fila de bloc notes era chiar suma din plicul pe care i l-a remis inculpatei, fiind scrisă de denunţător la solicitarea acesteia, care l-a întrebat direct câţi bani se află în plic, punându-l să scrie suma pentru a fi sigură că a înţeles corect.
Conform procesului verbal de transcriere a înregistrării discuţiei purtate în mediul ambiental la data de 11 august 2010 rezultă că denunţătorul B.E.S. afirmă: „Eu adus asta şi asta", iar inculpata D.A. întreabă: „Cât? Pune. Puneţi aicea cât?"
Gestul inculpatei de a solicita să i se comunice suma de bani este justificat nu prin aceea că ar fi fost în eroare în legătură cu valoarea mitei pretinse şi apoi primite, cu prin aceea că discuţia cu privire la sumă şi la modalitatea de remitere avusese lor între inculpată şi martora B.I.N., stabilindu-se iniţial ca banii să-i fie remişi tot de aceasta din urmă. Faţă de faptul că în cauză existau suspiciuni că martorul B.E.S. nu stăpâneşte bine limba română, inculpata nu a fost convinsă că acesta a înţeles câţi bani trebuie să aducă, motiv pentru care i-a solicitat să precizeze în scris suma.
Menţiunile procesului verbal de constatarea a infracţiunii flagrante sunt confirmate integral prin depoziţiile martorilor asistenţi prezenţi la efectuarea activităţilor specifice. Astfel, din depoziţia martorei S.M.C. (fila 52 dosar instanţă) rezultă că, fiind prezentă la locul de muncă la momentul intervenţiei echipei operative, a observat cum atenţia organelor de urmărire penală s-a focalizat asupra inculpatei, iar unul din membri echipei operative a scos un plic din zona biroului inculpatei, plic pe care l-a arătat martorei, aceasta observând că în interior se aflau mai multe bancnote. Cu ajutorul lămpii UV, martora a observat că pe bancnotele respective se afla scris „Mită".
La rândul său martorul M.N. a arătat în depoziţia sa (fila 53 dosar instanţă) că se afla la locul de muncă atunci când echipa operativă a D.N.A. i-au solicitat să aibă calitatea de martor asistent în procedurile care urmau a se derula în cauză. În aceste împrejurări, a mai arătat martorul, a văzut cum membri echipei operative i-au arătat un plic care fusese găsit în biroul inculpatei, iar în plic se aflau mai multe bancnote pe care era inscripţionat cuvântul „Mită". Cu ocazia actelor efectuate la locul de muncă al inculpatei, a mai arătat martorul, nu au fost folosite forme de violenţă sau alte forme de constrângere.
Situaţia de fapt reţinută prin actul de sesizare în sarcina inculpatei este demonstrată şi prin depoziţiile martorului denunţător B.E.S., acesta manifestând în mod constant aceeaşi poziţie procesuală de la momentul consemnării denunţului de către procurorul operativ. Audiat la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2010 (fila 48 dosar instanţă), martorul B.E.S. a arătat că inculpata s-a prezentat la sediul firmei sale, cu ocazia efectuării unui control şi, deoarece nu l-a găsit acolo, i-a lăsat o invitaţie, urmând ca martorul să se prezinte la locul de muncă al inculpatei. În consecinţă, în ziua în care fusese invitat, a mai arătat martorul, s-a prezentat la biroul inculpatei împreună cu o angajată a societăţii şi i-a prezentat inculpatei documentele societăţii. Inculpata a sesizat anumite nereguli în acele acte, motiv pentru care i-a expus şi posibilitatea de a-i aplica o amendă foarte mare, în valoare de 300.000.000 lei. Conform celor susţinute în denunţ şi în depoziţia dată în faţa instanţei, martorul a întrebat-o pe inculpată dacă nu are şi altă soluţie, iar acesta l-a întrebat cât este dispus să ofere, martorul fiind de acord să ofere o sumă de 100 - 200 de euro. Atunci, a mai arătat martorul, „inculpata a crezut că o iau peste picior". În urma acestei discuţii, martorul a părăsit biroul inculpatei şi a discutat cu salariata sa despre aceste aspecte. Ulterior angajata sa a reintrat în biroul inculpatei, după care a revenit şi i-a relatat martorului că inculpata le pretinde să se prezinte la următoarea întâlnire cu o sumă de 2000 de lei şi cu o alta de 4000 lei, reprezentând amenda într-un singur plic. La data solicitată, a mai arătat martorul, „m-am prezentat cu o serie de documente pe care le-a pus într-o mapă de plastic iar în acea mapă se afla şi un plic cu fereastră transparentă prin care banii puteau fi văzuţi. Inculpata a luat mapa de plastic pe care i-am pus-o pe masă în faţa ei şi a dat drumul plicului în sertar, după care mi-a restituit mapa cu actele mele. Ulterior a scris pe o foaie de hârtie că mai trebuia să vin cu suma de 2000 lei, reprezentând amenda care-mi putea fi aplicată. Atunci i-am spus că am pus toţi banii în plic şi m-a rugat să scris câţi bani sunt plic. I-am scris că sunt 6000 lei în plic şi atunci inculpata mi-a spus că nu mă va mai amenda şi că voi avea la dispoziţie un termen de două sau trei luni pentru a-mi pune în regulă actele"
Conform celor susţinute de acelaşi martor, acesta se afla în biroul unde lucra inculpata, la momentul intrării echipei operative coordonate de procurorul operativ, iar unul din membri echipei l-a întrebat unde fusese pus plicul de către inculpată. Martorul i-a furnizat această informaţie lucrătorului de poliţie, iar ulterior a aflat de la membri echipei operative că plicul fusese găsit tocmai în locul indicat, aspect care confirmă cu exactitate menţiunile procesului verbal de prindere în flagrant.
Poziţia pe care martorul denunţător a manifestat-o cu ocazia audierii sale în faţa instanţei de judecată este perfect concordantă cu declaraţia dată în faţa organului de urmărire penală la data de 11 august 2010 (filele 60-63 dosar de urmărire penală). Conform acestei depoziţii, la data şi ora stabilite pentru întâlnire, martorul denunţător s-a prezentat în biroul inculpatei, spunându-i acesteia că i-a adus documentele solicitate, dosarul cu documente fiind pliat în două, în interior aflându-se plicul cu bani, pe care martorul l-a deschis astfel încât inculpata să vadă plicul. în momentul în care martorul i-a arătat plicul, inculpata a luat dosarul cu totul, a deschis un sertar de la birou şi a pus dosarul cu tot cu plic în sertar. Conform celor susţinute de martorul denunţător în declaraţia dată în faţa procurorului, inculpata a avut iniţial tendinţa de a lua plicul, dar apoi s-a răzgândit, a îndoit dosarul la loc şi l-a pus în sertar, cu plicul în el. După ce a pus plicul în sertar, inculpata şi-a dat seama că martorul are nevoie de documentele din interiorul acestuia, aşa că a luat dosarul, a lăsat plicul să alunece în sertar şi a pus dosarul cu documente pe masă. Ulterior martorul şi inculpata au început să discute despre ce formalităţi va trebui să îndeplinească firma SC A.S. SRL pentru a avea în regulă actele prevăzute de legislaţiei din materia protecţiei mediului, împrejurare în care, în timp ce vorbea, inculpata scria pe hârtie sumele reprezentând amenzile. „Practic D.A. a repetat calculele cu ocazia pretinderii mitei. Astfel, a scris pe o hârtie suma de 8000 lei, reprezentând amenda pe care ar trebui să mi-o aplice pentru anumite nereguli şi încă 4000 de lei amendă pentru alte nereguli. Apoi, a tăiat respectivele sume şi a scris suma de 2000 lei, spunând că-mi va aplica această amendă, redusă. Atunci eu i-am spus că în plic sunt şi banii de amendă. D.A. m-a întrebat în acel moment „cât este în plic" şi mi-a dat un pix pentru a-i scrie suma pe hârtia pe care notase ea amenzile. Eu am scris suma de „6000" în partea dreaptă, sus a foii de hârtie pe care mi-a dat-o. (.) D.A. a tăiat şi suma de 2000, a devenit brusc prietenoasă şi mi-a spus că am la dispoziţie 2-3 luni pentru a mă pune la punct cu actele, scriind „2-3 luni" pe acea foaie de hârtie".
Prin urmare, în cauză, instanţa va reţine că există probe certe în sensul reţinerii atât a unei acţiuni de pretindere cât şi a unei acţiuni de primire a sumei de bani de către inculpata D.A.
Deşi la o analiză succintă, inculpata ar fi pretins doar suma de 2000 lei (fiind vorba de doi agenţi constatatori implicaţi în efectuarea actelor de control - inculpata D.A. şi martorul S.C.), în realitate inculpata a pretins pentru ea suma de 6000 lei, deoarece în cadrul discuţiilor purtate cu martora B.I.N. a pretins să i se aducă suma de 6000 lei, toţi banii într-un singur plic şi nu separat. De asemenea, instanţa reiterează că mijloacele de probă au demonstrat că la data vizitei efectuate în incinta SC A.S. SRL, martorul S.C. nu a participat la discuţii, ieşind din sediul societăţii şi nici nu a avut cunoştinţă de întâlnirea pe care inculpata D.A. a stabilit-o ulterior cu reprezentanţii societăţii la sediul G.M. - Comisariatul Municipiului Bucureşti.
Atât în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, inculpata D.A. a manifestat o atitudine nesinceră, negând în permanenţă participare la săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetată. În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpata a precizat că în cursul lunii iulie 2010 a efectuat un control la SC A.S. SRL, împreună cu colegul său S.C., la sediul societăţii fiind găsită o singură angajată, care nu a fost în măsură să prezinte documentele solicitate. Ulterior, la data de 28 iulie 2010, a mai susţinut inculpata, la biroul ei s-au prezentat martorul B.E.S. şi o angajată a acestuia, respectiv martora B.I.N., care nu i-au adus documentele solicitate şi nu a putut să efectueze controlul, deoarece nu aveau asupra lor ştampila societăţii. Cu ocazia acestei discuţii, inculpata le-a prezentat celor doi posibilele amenzi pe care le poate aplica, menţionând sumele şi actele normative care le prevăd, în aceste condiţii, martorul B.E.S. devenind nervos, motiv pentru care inculpata i-a cerut să părăsească biroul, discuţia continuând cu martora B.I.N.
Relativ la suma de 6000 lei, inculpata a susţinut în declaraţiile sale, că i-ar fi spus martorei B.I.N. că pentru lipsa raportărilor de mediu, amenda este de 4000 lei iar dacă va aduce şi declaraţiile lunare nu se va mai aplica şi amenda de 2000 lei, prevăzută de lege pentru lipsa acestora.
Cu referire la modalitatea de plată a amenzilor, inculpata a mai arătat că amenzile se plătesc pe baza procesului verbal de sancţionare contravenţională la trezoreria de sector sau la cea a Municipiului Bucureşti şi nu există posibilitatea de a se achita în numerar la G.M., persoanelor amendate fiindu-le adus la cunoştinţă contul în care trebuie să plătească, menţiune precizată şi în procesul verbal constatator de contravenţie.
În ceea ce priveşte întâlnirea cu martorul denunţător din data de 11 august 2010, inculpata mai susţine că martorul a venit cu un dosar de plastic în care se aflau documente, dosar pliat în două. Conform propriilor sale, declaraţii, inculpata a luat dosarul în care se aflau documentele, l-a examinat, după care a pliat dosarul în două şi l-a pus pe dulăpiorul din stânga sa, întrebând unde sunt celelalte acte pe care le solicitase. Apoi inculpata mai afirmă că i-a prezentat martorului denunţător amenzile care urmau să fie aplicate pentru lipsa documentelor, respectiv o amendă de 4000 lei şi una de 2000 lei, sume pe care le-a şi scris pe o filă de bloc notes, iar martorul a înţeles că are de plătit 6000 lei, motiv pentru care a scris şi el această sumă pe colţul filei de bloc-notes. Inculpata a mai susţinut în declaraţiile sale că nu a putut efectua controlul deoarece reprezentantul SC A.S. SRL nu avea asupra sa ştampila societăţii şi că din acest motiv nu a putut întocmit procesul verbal de sancţionare contravenţională. Referitor la plicul cu bani găsit în biroul său, inculpata a afirmat în mod constant că nu ştie cum a ajuns acolo şi presupune că i-ar fi căzut denunţătorului din dosar, invocând în apărarea sa că nu a atins plicul.
Susţinerile din declaraţiile date de inculpată nu sunt confirmate de nici un mijloc de probă administrat în cauză, dimpotrivă, fiind chiar contrazise prin depoziţiile martorilor audiaţi şi prin conţinutul procesului verbal de prindere în flagrant. Spre exemplu, deşi inculpata a susţinut că în contextul discuţiei purtate cu martora B.I.N. la data de 28 iulie 2010 i-ar fi spus acesteia că poate aplica o amendă de 4000 lei şi una de 2000 lei pentru neregulile constatate, afirmaţiile inculpatei sunt contrazise prin depoziţiile martorei B.I.N., aceasta afirmând că la întâlnirea din data de 28 iulie 2010 inculpata a cerut suma de 4000 de lei, pentru amendă şi 2000 lei pentru ea şi pentru colegul cu care a fost în control la SC A.S. SRL, solicitând sa i se aducă toţi aceşti bani într-un plic, în condiţiile în care tot inculpata afirmase anterior ca amenzile nu se încasează niciodată în numerar la sediul G.M.
De asemenea, se mai impune a fi luat în considerare şi gestul efectiv comis de inculpată la data de 11 august 2010, aceasta primind de la denunţător suma de 6000 lei, fără a fi surprinsă că i s-au adus aceşti bani, fără a încerca în vreun fel să refuze primirea lor şi devenind deosebit de amabilă după ce i s-a comunicat valoarea sumei de bani remise, o astfel de atitudine demonstrând o acţiune anterioară de pretindere a sumei de bani, acţiune la care martorul denunţător a făcut constant referire.
Cu privire la primirea banilor, inculpata a format o apărare care este infirmată de întregul ansamblu probatoriu administrat în cauză. Astfel, inculpata mai declară că martorul avea asupra sa un dosar din plastic cu documente, pliat în două, pe care l-a luat cu scopul de a examina actele, după care l-a pliat la loc şi l-a pus pe dulăpiorul din stânga sa. Aceste afirmaţii ale inculpatei sunt contrazise prin depoziţiile martorului denunţător B.E.S., acesta susţinând că i-a spus inculpatei că i-a adus documentele solicitate, dosarul cu acte fiind pliat în două, în interior aflându-se plicul cu bani. Conform celor susţinute de martor, acesta a deschis dosarul pentru ca inculpata să vadă plicul, iar atunci când i s-a arătat plicul, inculpata a luat dosarul cu totul, a deschis un sertar de la birou şi a pus dosarul cu tot cu plic în sertar. „Iniţial a avut tendinţa de a lua plicul, dar apoi s-a răzgândit, îndoit dosarul la loc şi l-a pus în sertar cu plicul în el. Nu reţin dacă a atins efectiv plicul, mai arată martorul denunţător. După ce a pus dosarul în sertar, şi-a dat seama că am nevoie de documentele din interiorul acestuia, aşa că a luat dosarul, a lăsat plicul să alunece în sertar şi a pus dosarul cu documente pe masă".
Susţinerile inculpatei conform cu care nu-şi explică cum a ajuns plicul cu bani în sertarul din stânga al biroului la care lucra, presupunând că ar fi căzut din dosarul pe care i l-a dat reprezentantul SC A.S. SRL, nu reprezintă afirmaţii credibile sau justificate de mijloacele de probă administrate, fiind contrazise chiar de realitatea obiectivă. Astfel, dulăpiorul în sertarul căruia au fost găsiţi banii este plasat într-un loc ferit, la care martorul denunţător nici nu avea cum să ajungă pentru a plasa plicul, fără ca inculpata să observe. Dulăpiorul se află în spatele biroului, între perete şi scaunul folosit în mod normal de inculpată (planşe foto fila 163 dosar de urmărire penală), or pe parcursul întregii discuţii, martorul denunţător s-a aflat în faţa biroului, fiind imposibilă din punct de vedere practic o manevră prin care plicul să fie intenţionat strecurat în sertarul respectiv.
De asemenea nu exista nici posibilitatea ca inculpatei să-i cadă plicul din dosarul înmânat de denunţător, deoarece plicul se afla deasupra dosarului cu documente iar inculpata nu putea deschide dosarul pentru a examina actele fără să-l observe.
Întrebarea pe care denunţătoarea o adresează martorului cu privire la câţi bani sunt în plic demonstrează tară putinţă de tăgadă că plicul a fost pus în sertar chiar de aceasta şi nu a ajuns acolo întâmplător. Extrem de edificatoare în acest sens este şi atitudinea pe care inculpata a adoptat-o după descinderea echipei operative din cadrul D.N.A. Astfel, în acest împrejurări inculpata a fost întrebată dacă a primit ceva de la martorul B.E.S., şi aceasta a răspuns că a primit nişte documente iar la întrebarea unde a pus respectivele acte, a deschis din proprie iniţiativă sertarul în care se afla plicul cu bani.
Întreaga discuţie purtată între denunţător şi inculpată la data de 11 august 2010, cu ocazia remiterii efective a folosului necuvenit pretins anterior de către inculpată, discuţie înregistrată integral audio-video în baza autorizaţiei emise de Tribunalul Bucureşti, este extrem de clară şi fără echivoc, afirmaţiile făcute de ambele părţi sunt simple, directe şi neinterpretabile, utilizarea acestei modalităţi transparente de comunicare fiind determinată de faptul că denunţătorul, cetăţean izraelian, nu stăpâneşte foarte bine exprimarea în limba română.
Discuţia dinte inculpată şi denunţător relativă la cuantumul sumei de bani, raportat şi la prezenţa banilor în plicul găsit în sertarul de la biroul inculpatei, în condiţiile în care nicio amendă nu poate fi achitată în numerar la sediul G.M., demonstrează implicarea inculpatei în săvârşirea infracţiunii pentru care este cercetată.
De altfel, întregul probatoriu administrat în cauză demonstrează că metoda folosită de inculpata D.A., pentru a-i determina pe reprezentanţii SC A.S. SRL să-i dea bani a fost aceea a intimidării acestora prin enumerarea unor amenzi costisitoare pe car ar fi în măsură să le aplice ca urmare a neregulilor constatate. Amenzile la care inculpata a făcut referire nu au nicio legătură cu textul de lege invocat în nota nr. 1690 din 22 iulie 2010, unde se precizează că în caz de neprezentare cu documentele solicitate se vor aplica sancţiunile prevăzute de art. 96 alin. (3) pct. 5 al OUG nr. 195/2005. Potrivit acestui text: „constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 25.000 lei la 30.000 lei pentru persoane fizice şi de la 75.000 lei la 80.000 lei pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:(.) 5. obligaţiile persoanelor fizice şi juridice de a asista persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control, punându-le la dispoziţie evidenţa măsurătorilor proprii şi toate celelalte documente relevante".
Prin urmare amenda în valoare de 30.000 lei la care inculpata a făcut referire se aplică la o altă contravenţie prevăzută în OUG nr. 195/2005 şi nu la cea reţinută în sarcina SC A.S. SRL, potrivit notei de constatare, aspect care demonstrează că inculpata nu este preocupată de respectarea dispoziţiilor legale, ci doar de a-şi convinge interlocutorii cu privire la faptul că situaţia în care se află societatea comercială pe care o reprezintă este delicată şi că ar trebui găsită o cale de rezolvare.
În drept, faptele inculpatei D.A., constând în aceea că la data de 28 iulie 2010 ai pretins de la numita B.I.N. iar ulterior, la data de 11 august 2010, a încasat de la numitul B.E.S. suma de 6000 lei, cu scopul de a-şi încălca atribuţiile de serviciu, în sensul de a nu aplica sancţiunea amenzii persoanei juridice SC A.S. SRL, administrată de către acesta, deşi societatea respectivă nu îndeplinea condiţiile legale de funcţionare, în temeiul OUG nr. 196/2005 şi HG nr. 621/2005 privind protecţia mediului înconjurător întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii infracţiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) din C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În cauză, mijloacele de probă administrate justifică reţinerea unei unice infracţiuni de luare de mită, deoarece atât pretinderea cât şi primirea constituie variante alternative ale elementului material al laturii obiective, or realizarea mai multor acţiuni dintre cele prevăzute ca variante alternative nu afectează unitatea infracţiunii, chiar dacă între săvârşirea lor s-a scurs un interval semnificativ de timp.
Vinovăţia inculpatei D.A., îmbrăcând forma intenţiei directe prev. de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. este demonstrată prin mijloacele de probă administrate în cauză respectiv denunţul şi depoziţiile martorului denunţător B.E.S., depoziţiile martorilor B.I.N., P.A. şi S.C., procesul verbal de confruntare între inculpată şi martorului denunţător B.E.S., procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul verbal de marcare criminalistică a bancnotelor ce alcătuiesc suma de 6000 lei, primită de inculpată la data de 11 august 2010, procesul verbal de redare a convorbirii ambientale purtate între denunţător şi inculpată la data de 11 august 2010, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpată cu martora B.I.N., raport de expertiză grafoscopică nr. 436 din 03 septembrie 2010, procesul verbal de desigiliare a plicului conţinând bunurile ridicate de la inculpata D.A. cu ocazia flagrantului, coroborate cu declaraţiile inculpatei.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicate inculpatei instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, precum şi de persoana şi conduita inculpatei.
Sub acest aspect instanţa va mai reţine că măsurile dispuse împotriva persoanelor care sunt acuzate şi faţă de care există probe că au comis infracţiuni de corupţie trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal sancţiunea, dar trebuie să reflecte şi mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Din perspectivă criminologică, instanţa mai reţine că laptele de corupţie trebuie sancţionate cu privare de libertate, sancţiuni pecuniare, confiscarea produselor obţinute din infracţiune, deoarece corupţia necesită şi un mesaj de descurajare. De aceea unul dintre criteriile de apreciere a periculozităţii pe care o reprezintă trebuie raportate la justeţea măsurii aplicate, prin prisma corupţiei într-o instituţie publică, a cărei menire este apărarea ordinii sociale. Activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatei D.A. demonstrează necesitatea de a crea mecanisme de descurajarea a persoanelor care deţin funcţii publice. Corupţia reprezintă un pericol corosiv pentru întregul segment de activitate administrativă iar comportamentele ilicite în acest segment de activitate trebuie curmate prin măsuri care să contribuie la realizarea scopului educativ, coercitiv şi preventiv al procesului penal. În cauză, printr-un arsenal de mijloace ilicite, inculpata a vândut încrederea publică, acordată în temeiul mandatului său de comisar al G.N.M., pe care a ales să-l folosească pentru primirea de remuneraţii injuste. Impresionantul arsenal de mijloace folosit la obţinerea unei remuneraţii injuste demonstrează pericolul concret pentru ordinea publică al infracţiunii, deşi activităţile realizate pentru obţinerea rezultatului ilicit s-au desfăşurat aparent spontan, în mod temerar inculpata solicitând sume de bani, utilizând tactici de convingere şi interesare.
Pregătirea profesională a inculpatei, absolventă de studii superioare şi deţinătoarea unui titlu ştiinţific de prestigiu nu pot servi drept împrejurări de natură a conduce la atenuarea răspunderii penale a acesteia. În condiţiile în care inculpata a deţinut mai multe funcţii publice de mare răspundere, din anul 1999 director adjunct în cadrul D.M.P.S. Tulcea, aceasta avea obligaţia de a adopta o conduită exemplară în spiritul respectului pentru valorile sociale ocrotite de legea penală. Participând la comiterea activităţii ilicite reţinute în sarcina sa, inculpata a demonstrat o indiferenţă vădită faţă de valorile sociale fundamentale, în condiţiile în care, faţă de gradul de pregătire profesională ar fi trebuit să manifeste un rol activ în combaterea faptelor de corupţie. Extrem de relevant este că din înscrisurile ataşate la filele 229-331 dosar de urmărire penală rezultă că inculpata are din anul 2003 calitatea de consultant ştiinţific al Comisiei Naţionale Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale, or, din punct de vedere sociologic s-a demonstrat că unul dintre factorii generatori ai sărăciei la nivel naţional îl reprezintă tocmai faptele de corupţie.
În procesul de individualizare a pedepsei instanţa mai reţine şi conduita total nesinceră a inculpatei care, deşi a dorit să fie reaudiată în faţa instanţei la termenul de judecată din data de 15 noiembrie 2010, a păstrat aceeaşi poziţiei de nerecunoaştere, deşi instanţa a procedat la reaudierea inculpatei după audierea martorilor precizaţi în actul de sesizare, martori care şi-au menţinut integral depoziţiile date în faza de urmărire penală.
Faţă de toate considerentele expuse mai sus, în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., instanţa va condamna pe inculpata A.D. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) al Legii nr. 78/2000.
II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel inculpata D.A. criticând-o pentru netemeinicie, numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei susţinând că cuantumul acesteia este prea mare, iar modalitatea de executare nu corespunde circumstanţelor cauzei.
Se arată prin motivele depuse în scris că inculpata a fost victima unei înscenări, aceasta nedându-şi seama că trebuia să refuze în mod categoric orice favor.
Chiar în această împrejurare inculpata susţine că pedeapsa aplicată este în cuantum prea mare şi trebuie să se dea o valenţă mai mare persoanei inculpatei - are studii superioare, a crescut doi copii, iar ca modalitatea de executare a pedepsei solicită suspendarea condiţionată, pentru ca în susţinerea orală a apelului să solicite suspendarea sub supraveghere conform art. 861 C. pen., motivat atât de pregătirea sa profesională, dar şi de lipsa riscului de a comite alte fapte.
Curtea, examinând potrivit art. 371 şi art. 378 C. proc. pen. apelul inculpatei, constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţa de apel procedând potrivit art. 378 alin. (1)1 C. proc. pen. a audiat pe inculpată, care a manifestat o poziţie procesuală de recunoaştere a împrejurărilor comiterii faptei astfel cum au fost reţinute prin actul de sesizare a primei instanţe, inculpata arătând că a greşit că nu a refuzat demersul şi primirea banilor de la denunţător, dar susţine că anterior prinderii în flagrant nu a dat de înţeles denunţătorului că trebuie să-i dea vreo sumă de bani pentru rezolvarea deficienţelor constatate la firma acestuia (fila 18 d.i.a.).
Din această declaraţie se poate observa că inculpata a adoptat o altă poziţie procesuală, în sensul recunoaşterii comiterii faptei, dar nuanţează existenţa împrejurărilor şi actelor întreprinse de aceasta pentru a determina pe denunţător să dea banii găsiţi asupra inculpatei la efectuarea flagrantului, cu scopul ca aceasta să nu-şi îndeplinească în mod corespunzător atribuţiile de serviciu.
Chiar şi fără a lua în considerare această poziţie procesuală a inculpatei, astfel nuanţată, se constată că prima instanţă a stabilit temeinic împrejurările faptice ale cauzei, vinovăţia inculpatei, a dat o corectă încadrare juridică a faptei, toate probele administrate coroborându-se şi probând că inculpata a comis infracţiunea în modalitatea reţinută şi de prima instanţă. Inculpata, în calitate de comisar al G.M., la data de 28 iulie 2010 în exercitarea atribuţiilor de serviciu, a pretins de la numita B.I. (salariată la firma denunţătorului) şi ulterior la 11 august 2010 a primit de la denunţătorul B.E.S. suma de 6000 lei, cu scopul de a nu-şi efectua în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, în sensul de a nu aplica sancţiunea amenzii persoanei juridice SC A.S. SRL, administrată de denunţător, deşi firma menţionată nu îndeplinea condiţiile legale de funcţionare conform OUG nr. 196/2005 şi HG nr. 621/2005 privind protecţia mediului înconjurător.
Instanţa a examinat fiecare mijloc de probă administrat în contextul întregului probatoriu administrat, combătând susţinerile inculpatei care a negat comiterea faptei, care a susţinut în esenţă că nu a pretins nicio sumă de bani, iar suma primită de la denunţător a fost în contul amenzii ce urma să o aplice firmei acestuia.
Pe lângă faptul că toate probele administrate şi apreciate conform art. 63 C. pen. au condus la lipsa de veridicitate a susţinerilor inculpatei şi au dovedit comiterea faptei, prin declaraţia din apel inculpata confirmă în cea mai mare parte constatările primei instanţe.
Ceea ce mai prezintă o poziţie de nuanţare a împrejurărilor de comitere a faptei se referă la susţinerile inculpatei în sensul că anterior prinderii în flagrant, prin comportamentul său şi prin modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, nu a lăsat să se înţeleagă de către denunţător că trebuie să-i dea vreo sumă de bani.
Această susţinere este privită ca o încercare a inculpatei, în contextul declaraţiei date, de a-şi atenua răspunderea penală, dar chiar şi aşa susţinerea sa nu are suport.
Din probele administrate - declaraţiile martorei B.I., declaraţiile denunţătorului, procesul verbal de prindere în flagrant, procesul verbal de redare a înregistrărilor audio video - rezultă că inculpata, nu doar că a depuse diligenţe suficiente pentru ca denunţătorul să înţeleagă că trebuie să-i ofere o sumă de bani, pentru a nu fi amendat pentru nerespectarea cerinţelor legale, dar şi-a şi luat măsuri de precauţie pentru ca asupra sa personal să nu fie găsit nici plicul în care se găseau banii (care erau capcanaţi, dar inculpata nu ştia acest lucru) şi nici să nu se găsească urme de praf fluorescent pe mâinile ori hainele sale, în cazul în care s-ar fi procedat la efectuarea unei constatări flagrante.
De aceea şi plicul a ajuns în sertar, iar pe mâinile inculpatei ori pe hainele sale nu s-au găsit urme ale capcanării bancnotelor.
Toate aceste constatări reliefează că inculpata avea un mod de lucru pentru astfel de împrejurări, care să o expună cât mai puţin unei constatări flagrante a unei fapte penale, aşa încât şi apărarea inculpatei din apel este necredibilă, dar şi contrazisă de probele menţionate.
Cât priveşte critica privind greşita individualizare a pedepsei se constată că aceasta este neîntemeiată.
Infracţiunea de luare de mită comisă de inculpată, ca subiect calificat al infracţiunii prin funcţia ocupată şi atribuţiile de serviciu avute, prezintă prin modul de comitere, urmările avute asupra relaţiilor sociale afectate (care au în vedere o încredere în instituţiile statului, dar şi urmări asupra mediului economic, pentru că prin astfel de fapte se perpetuează nereguli în funcţionarea firmelor comerciale), un pericol social ridicat care impune şi o reacţie fermă a autorităţilor.
Instanţa de fond s-a orientat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, puţin peste minimul special prevăzut de lege, dar care este proporţională cu circumstanţele cauzei, natura faptei de corupţie comisă şi care are un impact negativ major în rândul opiniei publice, pericolul social al faptei şi urmările acesteia în ansamblul relaţiilor sociale ocrotite de legea penală.
Prima instanţă a avut în vedere şi persoana inculpatei, funcţionar public, o persoană cu studii superioare care trebuia să conştientizeze într-un mod mai eficient urmările unei astfel de fapte, nici unul dintre motivele invocate în apel neputând să se constituie în motive rezonabile care să conducă la reducerea cuantumului pedepsei, ori a schimbării modalităţii de executare a pedepsei.
Individualizarea pedepsei corespunde atât cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dar şi cerinţelor scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
Poziţia procesuală avută în apel de inculpată, în primul rând că nu poate fi apreciată întrutotul sinceră şi nu este de natură, numai prin ea însăşi, să determine aplicarea unei pedepse mai reduse câtă vreme instanţa de fond a manifestat clemenţă în aprecierea făcută.
Nici asupra unei modalităţi de executare a pedepsei, fără privare de libertate, instanţa nu poate primi solicitarea inculpatei, întrucât nu s-ar putea realiza scopul preventiv şi reeducativ al inculpatei, cerinţe impuse de art. 52 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul inculpatei să fie respins ca nefondat.
Urmează a fi menţinută starea de arest preventiv a inculpatei, potrivit art. 383 alin. (11) C. proc. pen. şi art. 350 C. proc. pen., motivat de subzistenţa în continuare a temeiurilor ce au justificat luarea măsurii, conform art. 143 C. proc. pen., dar şi de regăsirea cerinţelor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 22/ A din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata D.A. împotriva sentinţei penale nr. 820 din 19 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 45409/3/2011.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei.
S-a dedus prevenţia inculpatei de la 11 august 2010 la zi.
A obligat pe apelantă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpata D.A. criticând-o ca netemeinică prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei instanţei de fond şi a deciziei recurate şi reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei aplicate inculpatei prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pentru motivele expuse detaliat în practicaua deciziei de faţă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, că recursul declarat de inculpata D.A. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi admis ca atare în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen.
Aceasta întrucât, faţă de poziţia procesuală manifestă şi categorică de recunoaştere a faptei imputate şi de regret a acesteia prin declaraţia dată în faţa instanţei de apel, la termenul de judecată din 24 ianuarie 2011 (fila 18 dos.inst.apel - Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală), Înalta Curte înţelege în propriul demers analitic de examinare a criticii singulare iterate prin recursul de faţă să valorizeze corespunzător această poziţie procesuală, prin coroborare cu alte elemente care justifică şi întemeiază recursul promovat de inculpata D.A.
Din acest punct de vedere se reţine că regimul de executare în detenţie al pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanţa de fond şi menţinută prin Decizia instanţei de prim control judiciar nu este apt în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin disp. art. 52 C. pen., respectiv să constituie o reală măsură de constrângere şi reeducare a recurentei inculpate D.A., cât şi să asigure necesara prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Concomitent, aceeaşi modalitate de executare nu a fost judicios aleasă prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară altele decât limitele de pedeapsă fixate prin textul de lege incriminator şi anume, pericolul social nu doar generic, cât mai ales concret al faptei comise, precum şi în raport de datele care circumstanţiază persoana recurentei inculpate.
Or, cu această proiecţie se reţine că recurenta inculpată D.A. este o persoană în vârsta de 49 de ani, fără antecedente penale, având la data comiterii infracţiunii calitatea de comisar în cadrul G.N.M. - Comisariatul Municipiul Bucureşti, are studii superioare, fiind absolvent al U. Bucureşti, specializarea politici sociale, are un doctorat în sociologie şi a avut o activitate bogată în domeniul pregătirii şi perfecţionării profesionale, participând la mai multe seminarii şi cursuri de pregătire în ţară şi în străinătate.
Inculpata D.A. a întocmit mai multe referate cu caracter ştiinţific şi a publicat lucrări din domeniul sociologiei, participând de asemenea la proiecte cu caracter ştiinţific sau umanitar în calitate de consultant şi în unele cazuri chiar de realizator.
Cum, pe de altă parte, recurenta inculpată de formaţie intelectuală a semnificat corespunzător încălcarea legii penale prin infracţiunea săvârşită şi recunoscută în faţa instanţei de apel, recunoaştere prelungită şi în ultimul cuvânt în faţa instanţei de recurs a Înaltei Curţi; iar pe de altă parte, aceasta este arestată preventiv de la data de 11 august 2010, aşadar de 8 luni şi 2 zile, Înalta Curte are în vedere că în durata de timp susmenţionată a arestului preventiv efectuat, recurenta inculpată D.A. şi-a analizat corespunzător gravitatea indubitabilă a infracţiunii săvârşite şi a fost în măsură să semnifice consecinţele acesteia în placul vieţii sale personale şi profesionale şi în primul rând al reflexiei faptei infracţionale în plan social.
Faţă de toate cele sus-expuse, urmează ca admiţându-se recursul declarat de inculpata D.A., să se caseze Decizia recurată şi în parte sentinţa atacată, numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei de 4 ani închisoare aplicate.
Urmează ca în baza art. 861, art. 862 C. pen. să se dispună suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani.
Pe durata acestui termen de încercare recurenta inculpată D.A., să va supune măsurilor de supraveghere prevăzute prin dispoziţiile art. 863 alin. (1) lit. a) - d), inclusiv C. pen.
Urmează ca în baza art. 359 C. proc. pen. să se atragă atenţia inculpatei cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) teza a III-a C. proc. pen. se va dispune punerea în libertatea inculpatei D.A., dacă nu este arestată în altă cauză.
Urmează a se deduce prevenţia de la 11 august 2010 la data de 13 aprilie 2011.
Urmează ca onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu să se suporte din fondul M.J.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului de faţă să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite, recursul declarat de inculpata D.A. împotriva Deciziei penale nr. 22/ A din 24 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a.
Casează Decizia recurată şi în parte sentinţa penală nr. 820 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicată.
- În baza art. 861, 862 C. pen. dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 7 ani care se socoteşte de la data rămânerii definitivă a hotărârii.
Pe durata termenului de încercare condamnata se supune următoarelor măsuri de supraveghere conform art. 863 alin. (1) lit. a), b), c), şi d) C. pen.:
a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Tulcea;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatei cu privire la cazurile de revocare a suspendării executării sub supraveghere prevăzute de art. 864 C. pen.
Face aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) teza a III-a C. proc. pen. dispune punerea de îndată în libertatea inculpatei D.A., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 228/UP din 12 august 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei D.A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 august 2010 la 13 aprilie 2011.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu recurentei inculpate până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatei D.A. rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1836/2011. Penal → |
|---|
