ICCJ. Decizia nr. 1725/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1725/2011
Dosar nr.1078/104/2010
Şedinţa publică din 28 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 68 din 01 iunie 2010 a Tribunalului Olt, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat Z.M.F., ca inadmisibilă.
A fost obligat petentul condamnat la 65 lei, cheltuieli judiciare statului din care 50 lei, onorariu avocat oficiu suma fiind avansată din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Olt.
In argumentarea soluţiei pe care a pronunţat-o instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu adresa nr. 129/111/6/2010 înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr. 1078/104/2010, Parchetul de pe lângă această instanţă a înaintat cererea de revizuire formulată de condamnatul Z.M.F. deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova împotriva sentinţei penale nr. 6 din 26 ianuarie 2009, pronunţată în dosarul nr. 926/104/2008.
În motivarea cererii de revizuire condamnatul Z.M.F. a solicitat rejudecarea cauzei şi suplimentarea probatoriilor cu martorii G.I. şi G.A. care cunosc aspecte legate de conflictul ivit între familia sa şi victima A.L.
Din actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 6 din 26 ianuarie 2009, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul penal nr. 926/104/2008, inculpatul Z.M.F. a fost condamnat la 7 ani şi 6 luni închisoare privativă de libertate dispunându-se şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
In baza art. 88 alin. (1) C. pen., prima instanţă a dedus din durata pedepsei timpul arestării preventive pentru zilele de 26 şi 27 februarie 2008.
Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 3430,42 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul municipal Caracal, 40.000 lei cu titlu de daune morale şi 3.000 lei cu titlu de daune materiale, către partea civilă A.L.
S-a reţinut că între familia inculpatului şi aceea a părţii vătămate A.L., au existat relaţii vechi de duşmănie, concretizate prin procese intentate în mod reciproc, în urma cărora părţile au fost sancţionate cu amenzi penale iar în cazul inculpatului şi cu amenzi contravenţionale.
S-a mai reţinut că părţile din proces sunt vecini în municipiul Caracal iar inculpatul desfăşoară activităţi de tăiere a materialului lemnos prin folosirea unui ferăstrău electric.
Întrucât inculpatul nu a respectat prevederile legale ce reglementează desfăşurarea acestei activităţi - nu a respectat distanta minimă de 15 metri fată de locuinţa părţii vătămate - aceasta a sesizat Comisariatul Judeţean Olt al Gărzii Naţionale de Mediu şi reclamat faptul că inculpatul, în activitatea menţionată, a depăşit limita maximă admisibilă de zgomot şi a deranjat-o. Această sesizare a atras efectuarea unui control la firma SC R.C. SRL, având ca administrator pe Z.E., mama inculpatului, în urma căruia s-a aplicat o amendă contravenţională în cuantum de 3.000 lei.
In aceste condiţii, dar şi pentru faptul că este o fire răzbunătoare, inculpatul în după amiaza zilei de 2 noiembrie 2007, după ce a observat-o pe partea vătămată plecând de la domiciliu, s-a gândit să o agreseze pe aceasta, scop în care s-a înarmat cu un ciomag, apoi a aşteptat-o la intersecţia străzilor Mircea Vodă şi Doamna Stanca, din municipiul Caracal jud.Olt.
După ce partea vătămată s-a deplasat la locuinţa martorei R.M. din acelaşi municipiu, pentru a ajuta la pregătirea unui parastas, în jurul orei 21,00 aceasta a fost chemată telefonic de către fiul său martorul A.C.P. să vină înapoi acasă pentru a-i pregăti masa.
Pe drumul de întoarcere, atunci când a ajuns la intersecţia celor două străzi menţionate, într-un loc neiluminat, profitând de întuneric inculpatul i-a aplicat părţii vătămate în mod repetat lovituri care vizau zona capului.
Pentru a se apăra victima a ridicat mâinile în care ţinea un capac metalic deasupra capului. Inculpatul a continuat să-i aplice lovituri victimei, o parte din acestea fiind barate cu capacul metalic însă cea mai mare parte a acestora au produs leziuni la nivelul membrului superior drept pe treimea inferioară a antebraţului drept şi la nivelul membrului superior stâng cu producerea pentru acesta din urmă de fractură a celor două oase ale antebraţului dar şi occipital paramedian sub forma unei plăgi cu margini neregulate.
Inculpatul a încetat să urmărească victima, deoarece de locul incidentului se apropia un autovehicul cu farurile aprinse, ceea ce l-a făcut ca, de teamă să nu fie identificat, să fugă spre domiciliul său.
În continuare la locul unde se afla victima au sosit soţul acesteia A.M. şi fiica sa A.L. cărora Ie-a relatat că autorul agresiunii este inculpatul.
În urma probatoriilor administrate s-a apreciat că fapta săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) C. pen., rap. la art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi în consecinţă s-a dispus condamnarea acestuia de către Tribunalul Olt prin sentinţa penală nr. 6 din 26 ianuarie 2009.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti inculpatul Z.M.F. în termen legal a declarat apel criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 201 din 19 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 926/104/2008 a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat parţial sentinţa, cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale şi, făcând aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a redus pedeapsa aplicată de către instanţa de fond la 5 ani închisoare în detenţie.
Prin cererea de revizuire, inculpatul a solicitat rejudecarea cauzei şi suplimentarea probatoriilor cu martorii G.I. şi G.A. care cunosc aspecte legate de conflictul ivit între familia sa şi familia victimei A.L.
Prima instanţă a considerat cererea de revizuire drept inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Cei doi martori indicaţi în declaraţia dată în faţa procurorului au fost audiaţi în cursul procesului penal însă declaraţiile lor au fost înlăturate ca fiind subiective.
Astfel, depoziţia martorului G.I., potrivit căruia inculpatul în timpul agresiunii s-ar fi aflat numai în domiciliul său, unde a efectuat lucrări de montaj tocuri şi geamuri, a fost înlăturată pentru faptul că de circa 12 ani acesta este concubinul mamei inculpatului iar pentru argumente similare s-a înlăturat şi declaraţia martorei G.A. cu privire la acelaşi alibi invocat, întrucât aceasta este concubina sa.
În acest context a apreciat că reaudierea celor doi martori nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi, în consecinţă, nu poate fi reţinut cazul de revizuire, prev. de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel revizuientul Z.M.F.
Prin motivele de apel, formulate în scris şi susţinute oral de avocatul ales al revizuientului s-a solicitat admiterea apelului, casarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Olt şi admiterea în principiu a cererii de revizuire, motivat de faptul că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi c) C. proc. pen. întrucât există fapte şi împrejurări, care nu au fost cunoscute de instanţă la momentul soluţionării cauzei şi care pot da o altă turnură acestui dosar. S-a arătat astfel că un aspect necunoscut de către instanţa de fond îl constituie faptul că mama inculpatului nu era administrator la SC R.C. SRL, aspect care reiese din actul constitutiv depus la dosar, situaţie faţă de care, în mod injust s-a considerat că mobilul faptei l-ar fi constituit răzbunarea inculpatului pe partea vătămată. împrejurarea că acest mobil nu poate fi reţinut în cauză reiese şi din aceea că inculpatul nu a fost vreodată sancţionat penal iar amenzile contravenţionale au fost înlăturate în instanţă.
S-a mai arătat că un alt aspect, necunoscut de instanţă, îl reprezintă depoziţia martorului P.N., care este contrazisă de depoziţia dată de acelaşi martor într-un alt dosar, ce s-a aflat pe rolul Judecătoriei Caracal.
În susţinerea motivelor de apel s-a susţinut şi faptul că în dosarul a cărei revizuire se solicită au fost încălcate prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin Decizia penală nr. 173 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient.
A fost obligat apelantul Z.M.F. la 40 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel a constatat că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti penale definitive poate avea loc atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Prin fapte sau împrejurări noi, în înţelesul acestui articol se înţeleg elementele de fapt, probele, în accepţiunea art. 63 C. proc. pen. iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute.
Or, prin cererea de revizuire cu care a fost învestită prima instanţă, petentul nu a invocat vreun un aspect care să nu fi fost cunoscut de instanţă, cu ocazia soluţionării cauzei ci a solicitat, în dovedirea nevinovăţiei sale, reaudierea martorilor G.I. şi G.A. care, în cursul procesului penal, au confirmat alibiul revizuientului, în sensul că, la data agresiunii acesta de afla la domiciliul martorului G.I. şi, pe cale de consecinţă, nu avea cum să comită fapta de care era acuzat.
Depoziţiile celor doi martori au fost însă apreciate ca subiective şi înlăturate cu această motivare din ansamblul materialului probator, situaţie în raport de care, în mod corect instanţa de prim grad, a reţinut că petentul nu a invocat în susţinerea cererii de revizuire fapte sau împrejurări noi, în accepţiunea art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Cât priveşte cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. - un înscris care a servit drept temei al cererii de revizuire a fost declarat fals - curtea constată că pentru prima dată a fost invocat de avocatul ales al revizuientului, cu ocazia dezbaterilor desfăşurate în faţa primei instanţe. Or, în materia revizuirii – cale extraordinară de atac, ce presupune în sistemul românesc o procedură mijlocită, revizuientul neputând sesiza direct instanţa de revizuire, el fiind obligat, prin dispoziţiile art. 397 alin. (1) C. proc. pen. să se adreseze mai întâi procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă - în practica judiciară s-a stabilit că procedura de revizuire se limitează doar la cazul invocat în cererea de revizuire nefiind admisibilă revizuirea pentru alt caz, la care aceasta nu s-a referit.
În afara acestor consideraţiuni se constată că, de altfel, nici în faţa primei instanţe şi nici în apel nu s-a arătat în concret care este înscrisul în legătură cu care se susţine că a servit drept temei al condamnării iar ulterior a fost declarat fals. Singurele referiri în acest sens sunt cuprinse în motivele de apel şi vizează actul constitutiv al SC R.C. SRL, fără a se susţine însă că înscrisul cunoscut în cursul procesului a fost ulterior declarat fals.
Tot în cuprinsul motivelor de apel pentru prima dată se susţine că un aspect, necunoscut de instanţele care au soluţionat cauza, îl constituie împrejurarea că mama inculpatului nu era administrator la SC R.C. SRL.
Nici această împrejurare nu atrage însă incidenţa dispoziţiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. întrucât în declaraţia pe care a dat-o în cursul procesului penal - fila nr. 70 din dosarul nr. 926/104/2008 -inculpatul a arătat că administratorul societăţii comerciale care deţinea un ferăstrău electric era fratele său, sens în care a şi depus la dosar înscrisuri, cu ocazia soluţionării prezentului apel.
Cât priveşte depoziţia martorului P.N., invocată de asemenea în cuprinsul motivelor de apel, se constată că această persoană a fost audiată cu ocazia soluţionării cauzei (fila nr. 126 dosar nr. 926/104/2008).
În condiţiile în care se susţine că declaraţia martorului este mincinoasă (în susţinerea acestei împrejurări se invocă declaraţia dată de martor în altă cauză), cazul care trebuie invocat nu este însă cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. ci cazul prev. de art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Or, în speţă, acest caz, în privinţa căruia legiuitorul a reglementat o procedură specială de probaţiune
- potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen. mărturia mincinoasă, invocată drept temei de revizuire nu se poate dovedi decât prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţă procurorului, putând fi constatată în procedura de revizuire doar dacă hotărâre judecătorească sau prin ordonanţă procurorului nu se pot obţine pentru că organele respective nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei (de ex. martorul a decedat, pe care revizuientul încearcă să o eludeze, nu a fost invocat în cuprinsul cererii de revizuire, pentru ca instanţa să fie învestită cu examinarea sa.
Cât priveşte soluţionarea procesului cu încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului curtea constată că o astfel de situaţie nu este prevăzută între cazurile de revizuire reglementate în legislaţia română.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul care, fără a invoca vreun caz de casare, a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate şi a cazului de casare în care formal se încadrează, respectiv art. 385/9 pct. 17/2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
I. Din actele şi lucrările dosarului rezultă în esenţă că petentul Z.M.F. a formulat o cerere de revizuire a hotărârii prin care a fost condamnat definitiv la 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor în forma tentativei (s.pen. 6 din 26 ianuarie 2009 a Tribunalului Olt, def. prin d.pen. 374 din 2 februarie 2010 a I.C.C.J).
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul susţine că este nevinovat, arătând că nu a exercitat acte de violenţă şi solicitând audierea unor martori.
2. Curtea reţine că potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) şi (2) C. proc. pen. revizuirea unei hotărâri penale definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei,fapte sau împrejurări pe baza cărora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Pentru a fi incident acest caz de revizuire,cu referire la existenţa unei hotărâri de condamnare, este necesar ca după rămânerea definitivă a acesteia să se fi descoperit elemente noi,de natură a influenţa stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei condamnatului,în sensul că pe baza acestora se ajunge la o soluţie diametral opusă (achitare în loc de condamnare), înlăturându-se pe această cale eroarea judiciară existentă în hotărârea rămasă definitivă.
3. În speţă, Curtea reţine că motivele de revizuire formulate de către condamnat reprezintă o reiterare a susţinerilor făcute de către acesta în faţa instanţei de fond, apel şi recurs, nefiind vorba aşadar despre o împrejurare nouă,în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, condamnatul tinde în esenţă la o prelungire a probatoriului cu privire la o împrejurare cunoscută de instanţele de fond şi recurs,în ciclul procesual finalizat cu condamnarea revizuientei şi, prin aceasta, la o reanalizare a apărărilor pe care şi Ie-a făcut cu acea ocazie.
Or, acest lucru nu poate face obiectul revizuirii ,ca şi cale extraordinară de atac, astfel încât în mod legal şi temeinic cererea condamnatului a fost respinsă.
4. Aşa fiind, recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen.,cu obligarea recurentului revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuent Z.M.F. împotriva deciziei penale nr. 173 din 16 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1712/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 1731/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
