ICCJ. Decizia nr. 170/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 170/2011
Dosar nr.1503/54/2010
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 154 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă plângerea formulată de petenta M.Z. împotriva rezoluţiei de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, ca nefondată.
A fost obligată petenta la 10 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut că prin rezoluţia de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă pe prim procurorul C.S.C., prim procurorul adjunct C.F.,
procurorul S.T. şi subcomisarul de poliţie P.P.I.. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
La data de 06 decembrie 2009 persoana vătămată M.Z. din municipiul Timişoara, judeţul Timiş, a formulat plângere penală împotriva procurorilor C.S.C., S.T. şi C.F. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru şi subcomisarului de poliţie P.I. de la Poliţia Oraşului Motru, sesizând că şi-au exercitat abuziv atribuţiile de serviciu cu ocazia cercetării şi soluţionării dosarelor penale nr. 133/P/2005 şi nr. 255/P/2007, în care aceasta avea calitate de parte vătămată.
Verificând plângerea, efectuând actele premergătoare a rezultat următoarea situaţie de fapt:
Prin ordonanţa din 26 octombrie 2009 stată în dosarul nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, procurorul C.S.C. a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de învinuiţii D.G. şi P.V. cercetaţi pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 şi art. 291 C. pen., scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului D.M.A.R. cercetat pentru infracţiunea prev. de art. 108 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) lit. a) C. silvic, faţă de acesta dispunându-se şi neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 214 C. pen. şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor D.G. şi P.V. pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.
Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea materialului de urmărire penală şi trimiterea cauzei la poliţia Motru pentru continuarea cercetărilor şi identificarea persoanelor care au tăiat în mod nelegal arbori, de pe terenul proprietatea părţii vătămate M.Z.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, la data de 15 septembrie 2005 şi 19 octombrie 2005 s-a început urmărirea penală faţă de învinuitul D.M.A.R. pentru infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) din OG nr. 96/98 şi faţă de învinuiţii D.G. şi P.V. pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., reţinându-se în sarcina acestora că, în perioada august-noiembrie 2004, învinuitul D.M.A.R., a tăiat ilegal din terenul cu vegetaţie forestieră, proprietatea părţii vătămate M.Z., un volum de masă lemnoasă de 1.023,662 mc, cauzând un prejudiciu de 233.018 lei iar învinuiţii D.G. şi P.V. şi-au îndeplinit defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia reprimirii parchetului exploatat de învinuitul D.
In soluţia adoptată, procurorul a reţinut că, învinuitul D.A.M.R., nu se face vinovat de tăierea fără drept de arbori din pădurea părţii vătămate M.Z. şi că tăierea, respectiv sustragerea de arbori s-a realizat ulterior, de alte persoane.
In ordonanţa cu nr. 133/P/2005, s-a reţinut şi faptul că în luna noiembrie 2004, B.C. şi N.A., au tăiat un nr. de 19 arbori nemarcaţi, fiind cercetaţi într-un alt dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru nr. 168/P/2005.
Referitor la învinuiţii D.G. şi P.V., s-a apreciat că fapta acestora, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni iar aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ este de natură să contribuie la îndreptarea acestora, având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele, urmare produsă precum şi persoanei şi conduita învinuiţilor.
Soluţia adoptată a fost comunicată părţii vătămate M.Z., aceasta formulând plângere în conformitate cu prevederile art. 27 8 C. proc. pen., ce a fost respinsă de procurorul ierarhic superior de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj.
Împotriva ordonanţei nr. 133/P/2005 din 26 octombrie 2009 şi ordonanţei de respingere a plângerii nr. 893/11/2/2009 din 13 noiembrie 2009, partea vătămată M.Z., a formulat plângere la Judecătoria Motru, formându-se dosarul nr. 4146/263/2009 in care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 75 din 09 martie 2010 prin care a fost admisă plângerea, fiind desfiinţată ordonanţa procurorului nr. 133/P/2005 din 26 octombrie 2009, cauza fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de învinuiţii D.G. şi P.V., cercetaţi pentru infracţiunile prev. de art. 246, art. 289 şi art. 291 C. pen. şi începerea urmăririi faţă de aceştia pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., respectiv redeschiderea urmăririi penale faţă de învinuitul D.M.A.R. pentru infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) din OG nr. 96/98 şi începerea urmăririi penale faţă de acesta pentru infracţiunea prev. de art. 214 C. pen.
De menţionat este faptul că, în dosarul nr. 133/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru au mai fost adoptate anterior şi alte soluţii de scoatere de sub urmărire penală, după cum urmează:
Astfel, prin ordonanţa cu acelaşi nr. din 23 martie 2006, procurorul C.S.C.. de la Judecătoria Motru, a dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul D.M. pentru infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) din OG nr. 96/98 şi învinuiţii D.G. şi P.V. pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen., respectiv disjungerea materialului de urmărire penală în vederea identificării autorilor tăierii şi sustragerii materialului lemnos, proprietatea părţii vătămate M.Z.
Împotriva soluţiei adoptate în dosarul nr. 133/P/2005, a formulat plângere partea vătămată, prin ordonanţa nr. 263/ll/2/2006, prim procurorul S.T. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, respingând ca neîntemeiată plângerea.
La data de 31 mai 2006 a fost redeschisă urmărirea penală faţă de învinuiţii D.M.A.R., D.G. şi P.V., iar prin ordonanţa cu nr. 133/P/2005 din 29 ianuarie 2007, procurorul C.S.C.. a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor D.M.A.R. pentru infracţiunea prev. de art. 32 alin. (1), (3) şi (4) din OG 96/98 şi D.G. şi P.V. pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.
De asemenea, s-a dispus faţă de învinuiţii D.G. şi P.V. disjungerea materialului de urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 289, art. 291 şi art. 248 C. pen. şi pentru identificarea autorilor ce au comis infracţiunile prev. de art. 97 alin. (1) şi (3) şi art. 98 alin. (1) şi (3) din Legea 96/2006, formându-se dosarul penal nr. 255/P/2007.
Împotriva soluţiei adoptate, a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., partea vătămată M.Z., prin ordonanţa nr. 155/11/2/2007, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, C.F. respingând plângerea.
Prin sentinţa penală nr. 28 din 23 ianuarie 2008, Judecătoria Motru.a admis plângerea formulată de partea vătămată M.Z. şi a desfiinţat ordonanţa nr. 133/P/2005 din 29 ianuarie 2007 şi a trimis cauza la Parchetul de lângă Judecătoria Motru în vederea reluării cercetărilor.
În cauza disjunsă nr. 255/P/2007 la data de 26 noiembrie 2007 procurorul C.S.C., a dispus scoaterea de sub urmărire venală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, amenda, faţă de învinuiţii D.G. şi P.V. pentru infracţiunile prev. de art. 289, art. 291 şi art. 248 C. pen. respectiv disjungerea materialului de urmărire penală şi trimiterea la poliţia Motru pentru continuarea cercetărilor, împotriva soluţiei adoptate, partea vătămată M.Z. formulând plângere, conform art. 278 C. proc. pen., ce a fost respinsă prin ordonanţa nr. 61/JI/2/2008 de prim procurorul C.F.
Împotriva soluţiei, adoptată în cauza 255/P/2007, partea vătămată M.Z. a formulat plângere la Judecătoria Motru, conform art. 278 C. proc. pen., prin sentinţa penală nr. 253 din 18 iulie 2008 pronunţată în dosarul nr. 882/263/2008, fiind admisă plângerea formulată, desfiinţată ordonanţa nr. 255/P/2007 din 26 noiembrie 2007 şi ordonanţa de respingere a plângerii nr. 61/11/2/2008 din 18 februarie 2008, cauza fiind trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru în vederea reluării cercetărilor.
După reluarea cercetărilor, prin ordonanţa cu nr. 133/P/2005, din 10 martie 2009, s-a dispus conexarea dosarului nr. 255/P/2007, la dosarul nr. 133/P/2005, la data de 26 octombrie 2009 fiind adoptată soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, cu privire la care s-au făcut menţiuni mai sus.
Referitor la subcomisarul de poliţei P.P.I., s-a reţinut că, la data de 13 martie 2009 i-a fost repartizat spre soluţionare dosarul cu nr. 133/P/2005, fiind preluat de la inspectorul de poliţie C.C.
După finalizarea cercetărilor la data de 19 mai 2009, acesta a întocmit referat cu propunere de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de învinuiţii sus menţionaţi, propunere însuşită de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru, care a supravegheat cercetările penale.
Din plângerea şi declaraţia persoanei vătămate M.Z., s-a observat că, aceasta este nemulţumită de modul în care s-au efectuat cercetările şi au fost soluţionate cele două dosare penale, sus arătate.
Aspectul că magistraţii procurori şi organul de cercetare a poliţiei judiciare îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu, în lipsa unor probe certe care să ateste contrariul, nu poate constitui o faptă în sensul dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. Criticile persoanei vătămate, cu privire la actele efectuate ori măsurile dispuse de aceştia şi care nu reflectă altceva decât nemulţumirea subiectivă faţă de rezultatul unor demersuri juridice în care a fost implicată, nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale, în lipsa indiciilor care să releve existenţa unor raporturi de drept penal.
Pe de altă parte, având în vedere că, împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organul de cercetare penală se poate face plângere la procurorul care supraveghează activitatea acestuia, iar soluţiile pronunţate de procurori, sunt rezultatul activităţii acestora de apreciere a probelor administrate şi de aplicare în cauză a dispoziţiilor legale relevante, iar cenzurarea acestora, se poate realiza doar în cadrul activităţii de control prin intermediul căilor de atac prevăzute de art. 278, art. 2781 C. proc. pen., iar nu prin promovarea de plângeri penale împotriva celor care au adoptat soluţiile.
Împotriva rezoluţiei de la 1 aprilie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 16/P/2010, a procurorului de caz, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, invocând, în esenţă, aceleaşi împrejurări pe care s-a sprijinit plângerea iniţială.
Prin rezoluţia din 26 aprilie 2010, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 519/11/2/2010, s-a dispus, respingerea, ca neîntemeiată, apreciind că soluţia dispusă de procurorul de caz răspunde cerinţelor legale, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate din care a rezultat inexistenţa unor temeiuri de fapt ori de drept, care să contureze infracţiunea sesizată, privind independenţa magistraţilor în raport cu soluţia pe care o pronunţă.
În baza art. 2781 C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva celor două acte ale procurorului, la Curtea de Apel Craiova, competentă să soluţioneze, după calitatea persoanei.
Petenta a criticat-o pentru nelegalitate, arătând următoarele: potrivit dispoz. art. 273 alin. (1)1 C. proc. pen., atunci când judecătorul admite plângerea formulată în baza art. 2781 C. proc. pen., împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi trimite cauza procurorului în vederea deschiderii urmăririi penale, dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală, sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce vor fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate.
A arătat că, procurorii şi subcomisarul împotriva cărora a formulat plângere, deşi ştiau de existenţa hotărârilor definitive, nu şi-au îndeplinit obligaţiile de serviciu ce le reveneau sau, le-au îndeplinit defectuos.
A depus la dosar, prin procurator, copii ale unor înscrisuri precum şi note privind precizări ale plângerii formulate şi a solicitat redeschiderea urmăririi penale.
Criticile formulate de petentă sunt nefondate.
S-au invocat în cauză dispoz. art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002 şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, petenta susţinând că în cauză competenţa revine DNA, în raport cu dispoziţiile menţionate.
Dispoz. art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002, se raportează doar la infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000, care, în art. 132 asimilează infracţiunilor de corupţie infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), însă numai în situaţia în care făptuitorul, obţine pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, condiţie ce nu s-a constatat a fi îndeplinită în cauză.
De altfel, DNA fiind sesizată iniţial cu plângerea formulată de petentă, a înaintat această plângere spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova (fila 19, dosar 16/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova).
În privinţa soluţiei de neîncepere a urmării penale, parchetul a apreciat corect că faptele reclamate de petentă nu există.
Potrivit dispoz. art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., judecătorul poate desfiinţa rezoluţia şi trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, însă aceste dispoziţii procedurale trebuie corelate cu dispoz. art. 273 alin. (1)1 şi art. 270 alin. (2) C. proc. pen.
Ca urmare, dispoziţiile instanţei, nu sunt obligatorii pentru procuror în sensul că acesta are obligaţia de a începere urmărirea penală întrucât, potrivit art. 273 alin. (1)1 C. proc. pen., procurorul poate dispune începerea urmăririi penale în condiţiile prevăzute de lege, respectiv art. 270 alin. (2) C. proc. pen., respectiv numai dacă nu a intervenit vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen., fiind obligatorii pentru procuror numai dispoziţiile privind faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă.
În notele depuse la dosarul cauzei, petenta critică şi faptul că în cauză instanţa a fost „ghidată" spre singurul mijloc de probă favorabil, însă potrivit dispoz. art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare mai dinainte stabilite, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
S-a reţinut în mod corect, prin rezoluţia nr. 16/P/2010 din 1 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, că nu există indicii privind săvârşirea de către intimaţi a infracţiunilor arătate în plângere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara M.Z., solicitând să se efectueze cercetări pentru toate faptele cu care a sesizat Curtea de Apel Craiova şi să se reia cercetările cu privire la infracţiunea prev. de art.246 C. pen.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că prin rezoluţia nr. 16/P/2010 din 1 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.S.C., prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru, C.F., prim procuror adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, T.S., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg.Jiu şi P.P.I. , subcomisar la Poliţia oraşului Motru pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) în dauna petentei M.Z., în legătură cu modul în care au fost soluţionate dosarele penale nr. 133/P/2005 şi 255/P/2007, în care aceasta a avut calitatea de parte vătămată.
Această soluţie a fost atacată în procedura prev. de art. 278/1 C. proc. pen.,iar pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă petenta a depus memorii şi precizări în care a solicitat să se înceapă urmărirea penală faţă de intimaţi şi pentru infracţiunile prev. de art. 260, art. 264 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), arătând totodată că din cele două dosare de urmărire penală instrumentate de aceştia au dispărut de-a lungul anilor mai multe declaraţii de martor, în original.
Curtea reţine că judecătorul investit cu soluţionarea unei plângeri în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen. este chemat să cenzureze exclusiv soluţia de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă prin actul atacat, prin raportare la infracţiunea (infracţiunile) ce a(u) făcut obiectul cercetărilor. În măsura în care petentul apreciază că intimaţii se fac vinovaţi şi de alte infracţiuni, el are la dispoziţie posibilitatea formulării unei alte plângeri penale, pe care să o adreseze organului de urmărire penală, nefiind în competenţa judecătorului să se pronunţe asupra noilor acuzaţii şi nici să sesizeze Parchetul în vederea efectuării de cercetări cu privire la aceste noi învinuiri.
2. În ce priveşte infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), Curtea reţine că procedura reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. are în vedere cenzurarea sub aspectul legalităţii şi temeiniciei a soluţiilor dispuse de procuror, prin care acesta, apreciind că nu se impune începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată, a pus capăt conflictului de drept penal cu care a fost sesizat.
În acest context, Curtea reţine că procedura înscrisă în art. 278/1 C. proc. pen. nu se substituie altor proceduri judiciare reglementate în diferite materii, cum ar fi căile de atac ce pot fi exercitate împotriva soluţiilor date de magistraţi în procesul de interpretare şi aplicare a legii într-o cauză dată.
Eventualele erori apărute în acest proces nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuţiilor de serviciu, în sensul legii penale,ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel şi justificarea existenţei lor.
Prin urmare, nemulţumirile părţilor dintr-un proces cu referire la modul concret de soluţionare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege,neputându-se obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistratului (magistraţilor) care a(u) soluţionat cauza.
Trecerea în sfera ilicitului penal are loc numai în cazul în care cele invocate în susţinerea unei plângeri penale reprezintă aspecte care depăşesc cenzura actelor întocmite de intimat (şi care poate fi exercitată exclusiv prin căile de atac recunoscute de lege), fiind vorba în sens larg despre o exercitare cu rea-credinţă a funcţiei deţinute,ceea ce înseamnă că intimatul a cunoscut caracterul vădit nelegal al acţiunilor sale, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.
Or,în speţă, Curtea constată că atât motivarea plângerii penale,cât şi cea plângerii adresate instanţei cuprind în realitate critici aduse soluţiilor adoptate de către intimaţi, pe care petenta Ie-a putut invoca odată cu exercitarea căilor de atac, în procedura înscrisă în art. 278/1 C. proc. pen., cu referire însă la respectiva cauză.
În consecinţă, în mod corect s-a reţinut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea penală, cât şi de către instanţa de fond, că în cauză nu există faptele reclamate de către petentă, astfel încât recursul de faţă este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.Z. împotriva sentinţei penale nr.154 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1669/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 1712/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
