ICCJ. Decizia nr. 1729/2011. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 1729/2011
Dosar nr. 2687/2/2011
Şedinţa publică din 28 aprilie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 158/F din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală, pronunţată în Dosar nr. 2687/2/2011 (1155/2011),a fost admitsă cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Turcia.
S-a dispus extrădarea numitului E.B. (alias A.S., fiul lui M. şi K.).
S-a menţinut starea de arest provizoriu până la predarea persoanei extrădate.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută începând cu data de 23 martie 2011.
S-a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a înaintat cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Republica Turcia cu privire la numitul E.B., formulată în temeiul art. 44 din Legea nr. 302/2004 şi art. 12 din Convenţia europeană de extrădare ratificată prin Legea nr. 80/1997.
Autorităţile judiciare din Republica Turcia solicită extrădarea numitului E.B. alias A.S., cererea de extrădare fiind formulată de Tribunalul nr. 3 din Adana în data de 14 martie 2010, persoana extrădabilă fiind urmărită pentru punerea în executare a unui mandat de arestare emis la data de 23 aprilie 2004 de către Judecătoria de Primă Instanţă din Adana - Republica Turcia, pentru omor cu premeditare şi tentativă de omor, fapte prev. de art. 450 din secţiunea 765 şi art. 82 din secţiunea 5237 C. pen. al republicii Turcia.
Din documentele furnizate de statul solicitant rezultă că prin rechizitoriul nr. 2004/749, s-a reţinut în sarcina persoanei extrădabile că la data de 20 aprilie 2004, împreună cu alţi doi cetăţeni turci, le-au căutat şi le-au urmărit pe victimele O.T. şi M.G.T. (tată şi fiu), pe care vroiau să se răzbune datorită unui conflict mai vechi şi pe care le-au împuşcat din autoturismul cu care îi urmăreau şi apoi din afara maşinii, unul dintre inculpaţi reuşind să înjunghie pe una dintre victime.
Referitor la numitul E.B., Tribunalul nr. 3 din Adana a dispus disjungerea cauzei, pentru ca acesta să fie judecat după punerea în executare a mandatului de arestare, după prinderea şi audierea sa.
La primul termen de judecată al cererii de extrădare, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 302/2004, instanţa a audiat persoana extrădabilă în prezenţa unui interpret şi a apărătorilor aleşi, ocazie cu care aceasta a făcut opoziţie la extrădare, contestând identitatea, susţinând că se numeşte A.S., că a venit în România din 2004 unde s-a căsătorit şi a locuit tot timpul în această perioadă, că are un copil minor din această căsătorie şi desfăşoară activităţi comerciale.
La solicitarea apărătorilor persoanei extrădabile, Curtea a încuviinţat efectuarea unei adrese către Parchet pentru a înainta documentele de identitate pe care Ie-a prezentat persoana extrădabilă cu ocazia depistării, precum şi fişa de evidenţă a persoanei solicitate, inclusiv planşa foto a numitului Ekrem Baytekin.
Parchetul a înaintat în copie permisul de conducere emis pe numele A.S. în data de 26 februarie 2001 de autorităţile din Republica Turcia şi cartea de rezidenţă emisă de Oficiul român pentru imigrări pe acelaşi nume, precizându-se că originalul acestor documente fac obiectul Dosarului penal nr. 634/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în care se efectuează cercetări sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 293 alin. (1) şi art. 291 C. pen. Referitor la fişa de evidenţă şi planşa foto, s-a precizat că acestea au fost înaintate de autorităţile turce împreună cu impresiunile dactiloscopice, fiind ataşate la dosar.
La următorul termen de judecată, apărătorul persoanei extrădabile a stăruit în cererea iniţială, solicitând comunicarea fişei de evidenţă şi fotografiei, de asemenea, înaintarea fişei dactiloscopice în original din Turcia şi dispoziţiile legale aplicabile.
Curtea a apreciat că informaţiile comunicate sunt suficiente pentru soluţionarea cererii de extrădare.
În primul rând, se constată că relaţiile referitoare la identitatea numitului E.B. au fost deja ataşate la dosar, fiind vorba despre copia din registrul stării civile, în traducere legalizată (fila 68), informaţii cu privire la identitatea numitului E.B. (fila 70), precum şi formularul pentru amprente, ca şi planşele foto (filele 71, 111, 112 şi 185).
În al doilea rând, se constată că, deşi copiile de pe documentele comunicate de Parchet (fila 17 şi 18 din dosarul instanţei) nu au o calitate excelentă, nu se poate susţine că sunt ilizibile, acestea putând fi vizualizate cu uşurinţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile legale pentru admiterea cererii şi extrădarea persoanei solicitate.
1. În primul rând, se constată îndeplinite condiţiile de formă, potrivit art. 38 din Legea nr. 302/2004, cererea de extrădare fiind formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, în sprijinul cererii prezentându-se copii ale mandatului de arestare, ale rechizitoriului, precum şi a altor acte de procedură efectuate în cauza penală în care este cercetată persoana extrădabilă, documentele fiind depuse şi în traducere legalizată în limba română.
2. De asemenea, s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data şi locul săvârşirii acestora, calificarea juridică, referiri la dispoziţiile legale aplicabile.
3. Au fost ataşate şi o copie a dispoziţiilor legale aplicabile.
Sub acest aspect, apărarea a invocat faptul că relaţiile nu sunt complete, deoarece fapta a fost comisă în anul 2004, iar dispoziţiile legale comunicate de autorităţile solicitante datează din anul 2005, fiind ulterioare, aşa încât nu se poate şti care este corecta încadrare juridică.
Conform art. 38 lit. c) din Legea 302/2004, la cererea de extrădare trebuie ataşată o copie a dispoziţiilor legale aplicabile, deci a acelor dispoziţii care sunt incidente în speţă, astfel cum au fost stabilite de autorităţile solicitante, fără ca instanţa română să poată interveni în acest sens şi să stabilească o altă încadrare juridică sau aplicabilitatea altor dispoziţii legale.
În raport de modalitatea în care a fost descrisă fapta reţinută în sarcina persoanei extrădabile (ca fiind comisă la 20 aprilie 2004), dar şi prin raportare la conţinutul relaţiilor înaintate de autorităţile solicitante (în care se indică o lege din 2005 - fila 61, 66), Curtea apreciază că relaţiile sunt complete, având în vedere menţiunea efectuată în finalul acestor relaţii în sensul că „articolele în vigoare la data la care infracţiunea de care este acuzat învinuitul (inculpatul) au fost publicate împreună cu articolele care au intrat în vigoare ulterior; şi cele în favoarea învinuitului se vor aplica".
Rezultă, astfel, că este vorba despre o succesiune de legi în timp, că legea nouă este mai favorabilă şi aceasta se aplică persoanei extrădabile.
4. În altă ordine de idei, se constată că între România şi republica Turcia există norme convenţionale pentru extrădare, fiind aplicabilă Convenţia europeană de extrădare, semnată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată de România prin Legea nr. 80/1997.
5. Persoana solicitată este trimisă în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni, fiind îndeplinită condiţia prev. de art. 22 din Legea nr. 302/2004, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 23 din aceeaşi lege referitor la persoanele exceptate de la extrădare.
6. De asemenea, nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prev. de art. 241 din aceeaşi lege şi nici motivele opţionale de refuz prevăzute de art. 242.
Sub acest aspect, se constată că apărătorii persoanei solicitate au invocat probleme grave de sănătate ale acesteia, în sensul că suferă de ciroză, însă nu s-a făcut dovada unei asemenea împrejurări, aşa încât, nu există temeiuri pentru ase considera că extrădarea ar putea să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru persoana solicitată.
7. Este îndeplinită şi condiţia dublei incriminări deoarece faptele pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legislaţia penală română, fiind vorba despre infracţiunile de omor deosebit de grav prev. de art. 175 alin. (1) lit. a) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. şi tentativă la omor deosebit de grav, prev. de art. 20 raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) - art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. român.
8. Este îndeplinită şi condiţia referitoare la gravitatea pedepsei. Din relaţiile comunicate de autorităţile solicitante, rezultă că infracţiunea pentru care se solicită extrădarea este sancţionată cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, respectiv pedeapsa închisorii pe viaţă, condiţia fiind îndeplinită şi raportat la legislaţia română, pedeapsa fiind închisoarea de la 15 la 25 de ani.
9. Nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în Republica Turcia de un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare.
Pe de altă parte, se constată că nu sunt incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia răspunderii penale.
10. Cât priveşte identitatea persoanei solicitate, Curtea a apreciat în raport de actele şi lucrările dosarului, că opoziţia formulată de persoana extrădabilă în acest sens este nefondată.
Aşa cum s-a arătat, autorităţile solicitante au comunicat nu numai relaţii complete referitoare la identitatea persoanei solicitate, constând în copie de pe registrul de stare civilă, informaţii cu privire la identitate şi planşe foto, ci şi fişa cu impresiunile papilare ale numitului E.B.
Datorită caracterului de urgenţă al procedurii, toate acestea au fost comunicate prin fax, fără să existe suspiciuni cu privire la autenticitatea documentelor.
Pe de altă parte, persoana extrădabilă a depus la dosar copia certificatului de căsătorie, din care rezultă că numiţii A.S. şi S.A.I. s-au căsătorit în data de 16 octombrie 2004 la Oficiul de stare civilă din comuna Brăneşti, precum şi copia certificatului de naştere al copilului acestora, născut la 1 mai 2007 în România.
De asemenea, la solicitarea instanţei, Parchetul a înaintat copiile documentelor prezentate de persoana solicitată la momentul depistării, fiind vorba despre un permis de conducere emis de autorităţile turce pe numele de A.S. şi cartea de rezidenţă emisă de Oficiul român pentru imigrări.
În plus, persoana extrădabilă a susţinut că în cursul anului 2004, la scurt timp după ce a venit în România, s-a întors în Turcia de unde a obţinut documentele necesare încheierii în România a căsătoriei.
Asemenea documente nu au fost ataşate la dosar iar apărările persoanei solicitate sunt înlăturate de concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, efectuat în data de 23 martie 2011, din care rezultă, fără îndoială, că impresiunile papilare de pe fişa dactiloscopică trimisă de autorităţile turce, întocmită pe numele E.B., ca şi impresiunile papilare de pe fişa dactiloscopică tip AFIŞ ale numitului S.A. (mai precis persoana identificată de Parchet şi prezentată pentru soluţionarea cererii de extrădare) au fost prelevate de la una şi aceeaşi persoană.
Pe cale de consecinţă, persoana prezentată pentru soluţionarea cererii de extrădare este E.B. şi nu A.S.
Cât priveşte modalitatea de efectuare a acestei constatări tehnico-ştiinţifice, Curtea constată că au fost respectate dispoziţiile legale şi nu există motive de îndoială asupra concluziilor, întrucât impresiunile papilare comunicate de autorităţile turce sunt apte pentru examinare, acest lucru putând fi observat cu uşurinţă din studiul dosarului (fila 111 verso), experţii criminalişti constatând ei înşişi că este vorba despre „impresiuni care întrunesc condiţiile de calitate pentru examinarea dactiloscopică" (fila 10).
11. Persoana extrădabilă a mai solicitat să se aibă în vedere şi starea sa de sănătate, că are un copil minor în întreţinere, nu a avut antecedente penale şi nu a avut nici un fel de probleme în cei 7 ani petrecuţi în România.
Aceste împrejurări nu pot influenţa însă soluţionarea cererii de extrădare, deoarece conform art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „Curtea de Apel nu este competentă să se pronunţe (.) asupra oportunităţii extrădării."
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoană extrădabilă E.B. (alias S.A.), invocând cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. şi susţinând în esenţă atât în motivarea scrisă a recursului, cât şi cu ocazia dezbaterilor că la dosarul cauzei nu există suficiente date din care să rezulte că S.A. şi E.B. sun tuna şi aceeaşi persoană; deşi la termenul de judecată din 23 martie 2011 instanţa de fond a apreciat că cererea de extrădare nu poate fi soluţionată pe baza probelor de la dosar, la termenul din 6 aprilie 2011 a revenit asupra dispoziţiilor date anterior (prin care admisese cererea de probatorii formulată de persoana extrădabilă) şi a soluţionat cauza pe baza unui probatoriu insuficient şi incert.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că autorităţile judiciare din Republica Turcia au transmis autorităţilor române o cerere prin care se solicită extrădarea numitului E.B., persoană cercetată în Turcia pentru săvârşirea infracţiunilor de omor cu premeditare şi tentativă la omor, constând în aceea că la data de 20 aprilie 2004, împreună cu alţi doi cetăţeni turci, au căutat şi urmărit două persoane pe care vroiau să se răzbune datorită unui conflict mai vechi şi le-au împuşcat din interiorul autoturismului cu care îi urmăreau şi din afara maşinii, unul dintre agresori reuşind să şi înjunghie pe una dintre victime.
Pe parcursul cercetărilor din România, principala apărare a persoanei extrădabile a fost aceea întemeiată pe disp. art. 51 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, susţinând că nu există identitate între persoana reţinută (şi apoi arestată) în vederea extrădării şi persoana urmărită.
În acest sens, persoana extrădabilă a menţionat că identitatea sa este A.S., că se află în România din anul 2004 unde şi-a întemeiat o familie.
Instanţa de fond investită cu soluţionarea cererii de extrădare a încuviinţat la termenul de judecată din 23 martie 2011 emiterea unor adrese pentru înaintarea, în original sau copie, a actelor de identitate găsite asupra persoanei solicitate cu ocazia depistării, respectiv pentru obţinerea de la autorităţile turce a fişei de evidenţă a persoanei solicitate, însoţită de planşa foto a acesteia.
Ulterior, ca urmare a ataşării la dosar a unei copii de pe permisul de conducere găsit asupra persoanei extrădabile, la termenul din 6 aprilie 2011 instanţa de fond a apreciat că nu se mai impune solicitarea de relaţii suplimentare şi a procedat la soluţionarea cauzei.
Curtea constată mai întâi că motivele de recurs formulate (şi care vizează „încălcarea dreptului la apărare, prin refuzul de a permite administrarea probelor necesare şi utile justei soluţionări a cauzei, probe solicitate şi încuviinţate în şedinţa din data de 23 martie 2011") nu se încadrează în cazul de casare invocat (art. 3859 pct.10 C. proc. pen), căci ceea ce se critică nu este nepronunţarea asupra unei cereri esenţiale, ci revenirea instanţei asupra unor probe anterior admise.
Analizând însă în esenţă critica formulată (şi care vizează încălcarea dreptului la apărare), în condiţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că înscrisurile aflate la dosar la momentul judecăţii în fond, complinite cu cele depuse în recurs, conduc la concluzia că persoana reţinută şi arestată în vederea extrădării sub identitatea de A.S. este una şi aceeaşi cu cea menţionată în cererea de extrădare sub identitatea de E.B.
În acest sens, Curtea constată că în cauză s-a întocmit un raport de constatare tehnico-ştiinţifică, pe baza fişei dactiloscopice transmisă de autorităţile turce pe numele E.B. şi a impresiunilor papilare prelevate în România la sediul Institutul de Criminalistică ale numitului S.A., stabilindu-se astfel că impresiunile papilare de pe cele două acte au fost prelevate de la aceeaşi persoană(fil.12 ds.parchet).
Pe de altă parte, la dosar există atât fotografia cu care numitul E.B. figurează în evidenţele autorităţilor din Turcia (fii.97 şi 112 ds. parchet), cât şi fotografii ale numitului S.A. (fii. 17 ds.fond, fii. 26-29 ds.recurs), iar din compararea acestora rezultă fără dubiu că este vorba despre una şi aceeaşi persoană.
Modalitatea în care persoana extrădabilă a intrat în posesia unor acte ce dovedesc o altă identitate decât cea reală, ca şi utilizarea lor în faţa autorităţilor reprezintă chestiuni care exced cadrul procesual de faţă şi care fac obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 634/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti (fii. 16 ds.fond).
Prin urmare, Curtea constată că opoziţia la extrădare formulată atât în faţa instanţei de fond, cât şi ca motiv implicit de recurs, este neîntemeiată, astfel încât în mod legal cererea de extrădare a fost admisă, fiind întrunite toate condiţiile de formă şi de fond pentru a se dispune această măsură.
În consecinţă, recursul este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană extrădabilă E.B. (alias S.A.).
Împotriva sentinţei penale nr. 158/F din 6 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a Penală, pronunţată în Dosar nr. 2687/2/2011 (1155/2011).
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 280 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba turcă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2480/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1292/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
