ICCJ. Decizia nr. 194/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 194/2011
Dosar nr. 614/2/2010
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Prin plângerea introdusă în termen legal conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul P.P. a solicitat instanţei de judecată desfiinţarea rezoluţiei din 24 noiembrie 2009 şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 291, art. 292 şi art. 215 alin. (1) C. pen., de către inculpatul O.B.L.
A susţinut că procurorul a apreciat în mod greşit probele dosarului, care confirmă vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor reclamate, aşa încât prin desfiinţarea rezoluţiei atacate pot fi produse noi acte procesuale cu privire la plângerea formulată.
De asemenea, a mai solicitat instanţei de judecată de fond, în condiţiile în care nu sunt îndeplinite prevederile art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., să reţină cauza spre judecare în raport de dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., întrucât potrivit propriei opinii, probele de la dosar sunt suficiente în vederea efectuării cercetării judecătoreşti.
Verificând rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel, în conformitate art. 2781 alin. (8) C. proc. pen., a constatat că aceasta este legală şi temeinică şi în consecinţă a respins ca nefondată plângerea.
Împotriva sentinţei penale nr. 116 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în acest sens, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către petiţionar.
Acesta a reiterat doleanţa de bază, a vinovăţiei intimatului O.B.L. raportat la faptele şi infracţiunile imputate, existenţa tentativei la înşelăciune nu a fost cercetată, nu a fost precizat care a fost intenţia intimatului de a scoate la vânzare prin licitaţie un imobil luând în considerare şi pagubele produse şi nu s-a procedat conform cu prevederile Codului de procedură penală în privinţa audierii martorului S.D., a altor probe.
În concluzie se solicită casarea sentinţei, trimiterea dosarului la procuror pentru începerea urmăririi penale în cauză, inclusiv adunare de probe, audiere martor etc.
Intimatul a depus concluzii la dosar prin care a solicitat respingerea recursului.
Instanţa de recurs, în funcţie de cele invocate, cu examinarea cauzei sub toate aspectele, reţine următoarele:
În plângerea sa P.P. susţine că, O.B.L. în calitate de avocat a introdus în mod fraudulos la executare silită un contract de asistenţă juridică, declarând în mod fals şi abuziv, în faţa executorului judecătoresc că nu i s-a plătit onorariul de succes. Petentul a mai susţinut că intimatul O.B.L., deşi cunoştea noua sa adresă, a comunicat executorului judecătoresc în mod fraudulos vechea sa adresă, cu intenţia evidentă ca actele de executare să-i fie transmise la adresa unde nu mai locuia, în vederea executării în mod ilegal a imobilului proprietatea sa.
Mai reclamă petentul că intimatul a refuzat să-i restituie o serie de înscrisuri ce privesc deschiderea succesiunii după străbunicul său din 1941, o copie notarială (realizată în anii 1950), un document din anii 1958 prin care rudele sale somau o fabrică din Ploieşti să restituie un teren preluat de aceasta fără niciun act, precum şi certificatul de deces al bunicului său.
Petentul susţine că intimatul O.B.L. se face vinovat şi de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 213 C. pen. şi art. 214 C. pen., pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale de către procuror prin aceeaşi ordonanţă din data de 24 noiembrie 2009, nr. 1067/P/2009, constând în nerestituirea actelor originale ce au fost anexate în fotocopie la dosar.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., petentul susţine că intimatul i-ar fi propus în mai multe rânduri să vândă dreptul de proprietate asupra imobilului ce făcea obiectul existenţei unui litigiu cu agenţia imobiliară „C." din Ploieşti, aflat pe rolul instanţei judecătoreşti, la preţul de 100.000 dolari SUA, deşi în realitate suma ar fi fost de 250.000 Euro.
În final, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale raportat la toate învinuirile aduse, respectiv art. 292, art. 291, art. 213, art. 214 şi art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului a rezultat că în vederea punerii în executare a titlului executoriu, contract de asistenţă juridică încheiat la data de 21 februarie 2005, constând în obligarea petentului la plata sumei de 10.000 Euro cu titlu de onorariu de succes, intimatul a respectat normele procesual civile în materie, solicitând prin intermediul biroului unui executor judecătoresc realizarea obligaţiei de plată.
Intimatul a comunicat executorului că petentul are la dispoziţie căile prevăzute de Codul de procedură penală în cazul în care doreşte să emită obiectiuni cu privire la executarea silită, precum şi executorul la rândul său.
De altfel situaţia plăţilor efectuate nu era bine stabilită, era o chestiune litigioasă între părţi.
Tocmai în acest sens este de constatat că prin sentinţa civilă nr. 3034 din 28 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Ploieşti a fost admisă contestaţia la executare formulată de petentul P.P. în contradictoriu cu intimatul O.B.L., având ca obiect titlu executoriu rezultat din contractul de asistenţă juridică din 21 mai 2005, fiind anulate formele de executare - somaţie de plată din 20 decembrie 2006, proces-verbal privind cheltuielile de executare din 19 decembrie 2006 şi nr. 75/2006 al B.E.J. P.A. dispunându-se totodată încetarea executării silite cu privire la titlul executoriu anulat.
Prin Decizia nr. 650 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Prahova, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 9642/281/2007 s-a respins recursul declarat de recurentul intimat avocat O.B.L. împotriva sentinţei civile nr. 3034 din 28 martie 2008 pronunţată de Judecătoria Ploieşti.
Citarea petentului debitor P.P. de la adresa la care locuia anterior mutării sale la o altă adresă, altfel cea care rezulta din contractul de asistenţă juridică, nu poate constitui un element infracţional, atâta timp cât se constată că intimatul a indicat ca urmare a notificării executorului judecătoresc noua adresă a acestuia în vederea îndeplinirii procedurii de citare.
Se constată, de asemenea, că intimatul a revenit asupra solicitării de a fi plătită suma de 10.000 dolari SUA imediat ce a fost încunoştinţat de către executorul judecătoresc că petentul P.P. a făcut dovada plăţii parţiale a onorariului de succes.
Aşa fiind, în mod corect procurorul a făcut aplicarea art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu privire la faptele prevăzute de art. 291 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În ceea ce priveşte infracţiunea de esenţă de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., tentativă sau consumată, Curtea a constatat cu deplin temei, de asemenea, că în mod corect procurorul a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 10 lit. d) C. proc. pen., atâta timp cât petentul nu a făcut dovada existenţei unui contract de mandat din care să rezulte că intimatul O.B.L. ar fi fost împuternicit să vândă imobilul, ce făcea de altfel obiectul unui litigiu aflat pe rolul instanţei de judecată, în urmă cu nu mai puţin de 3 ani de la data săvârşirii pretinsei fapte.
Inclusiv în recurs, petentul nu înţelege să propună probe efective în susţinerea plângerii, ci se rezumă în a critica activitatea procurorului de aflare a adevărului, la aşa-zise nereguli procesuale sau penale, că totuşi s-ar întruni elementele infracţiunii şi că e de datoria organelor judiciare în a face demersuri pentru desluşirea completă a cauzei.
Cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 213 şi art. 214 C. pen., Curtea a constatat că în mod corect procurorul a făcut aplicarea art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., în condiţiile în care nu a fost respectat de către petent termenul prevăzut de art. 284 C. proc. pen., pentru introducerea plângerii.
Procurorul de caz a abordat chiar şi pe fond reclamaţia raportat la aceste infracţiuni, ajungând la concluzia că prezumţia de nevinovăţie nu este răsturnată, este incident principiul „IN DUBIO PRO REO".
Reiterăm că, pe parcursul judecării plângerii formulate de către petent în conformitate cu art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., apărarea petentului nu s-a conformat dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., în sensul de a indica faptele şi împrejurările ce urmează a fi constate şi prin care anume mijloace de probă. Recurentul s-a rezumat la simpla afirmaţie că la dosar „probele sunt dovedite" sau urmează a fi efectuate „acte noi" ceea ce nu echivalează cu exigenţele impuse de art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. (filele 23-44).
În concluzie, este de constatat că actele premergătoare efectuate de către procuror în conformitate cu art. 224 C. proc. pen. sunt suficiente pentru existenţa imposibilităţii tragerii la răspundere penală a intimatului pentru faptele imputate.
În consecinţă, Curtea în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins în mod corect ca nefondată plângerea formulată de către petent şi a menţinut ordonanţa atacată ce a fost supusă controlului în condiţiile prevăzute de art. 78 alin. (2) C. proc. pen.
În continuare recursul de faţă nu poate avea decât aceeaşi soartă juridică, a respingerii sale, pe considerentele dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul P.P. împotriva sentinţei penale nr. 116 din 28 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 184/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2143/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
