ICCJ. Decizia nr. 184/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 184/2011
Dosar nr.2067/117/2010
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin Rechizitoriul cu nr. 23/D/P/2010 al Ministerului Public, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului B.V. pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc prev. şi ped. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În esenţă, prin actul de sesizare al instanţei de judecată s-a arătat că la data de 08 martie 2010, în jurul orelor 2230, după ce a revenit din Spania, inculpatul B.V. a introdus în ţară fără drept, prin Vama Borş, cantitatea de 154,8 gr. cocaină.
Inculpatul, audiat atât în faza de urmărire penală, cât şi a cercetării judecătoreşti, a recunoscut că a adus drogurile din Spania însă pentru consumul său propriu, în vederea tratării unor probleme de sănătate.
Prin sentinţa penală nr. 374 din 18 august 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2067/117/2010, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către apărătorul ales al inculpatului.
A fost condamnat inculpatul B.V., în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc prev. de art. 3 alin. (2) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. în temeiul art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. în baza art. art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), i-a fost dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 09 martie 2010 şi până lăzi. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 146 gr. cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator şi aflată în prezent în Camera de corpuri delicte a I P J Cluj.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 05 martie 2010 inculpatul B.V. s-a deplasat cu o cursă Tarom în Spania, la Madrid cu intenţia declarată de a angaja un avocat pentru problemele juridice ale fiului său. A rămas pe teritoriul Spaniei până la data de 08 martie 2010 când, cu un autocar aparţinând SC B.D. SRL, care efectua curse regulate România - Spania şi retur, a pornit spre ţară.
La data de 9 martie 2010, în jurul orelor 215, în urma informaţiilor deţinute, lucrătorii din cadrul BCCO Cluj au procedat la identificarea şi percheziţionarea corporală a inculpatului B.V. care tocmai coborâse din autocarul aparţinând SC B.D. SRL, oprit în staţia „Materna" din loc. Turda, sosit pe traseul Spania - România.
În acest context, asupra inculpatului B.V. s-au găsit două pliculeţe conţinând o substanţă pulverulentă de culoare albă despre care acesta a afirmat că este cocaină şi că a adus-o din Spania.
Ulterior, fiind efectuat în cauză Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 942103 din 9 martie 2010 a I.G.P.R., s-a stabilit că substanţa găsită asupra inculpatului B.V. este cocaină, în cantitatea de 149,8 gr. respectiv 5 gr.
Potrivit declaraţiilor inculpatului B.V., coroborat cu declaraţiile martorilor I.V., N.D. şi B.T.M., respectiva cantitate de cocaină găsită asupra inculpatului la data de 9 martie 2010 a fost achiziţionată de acesta în Madrid, de la un cetăţean moldovean şi introdusă în ţară prin Vama Borş.
Inculpatul a arătat în plus că a plătit pentru respectiva cantitate de cocaină suma de 2000 Euro şi că a achiziţionat-o pentru consum propriu, pentru a-şi trata problemele de sănătate, respectiv impotenţa. în considerarea acestor susţineri, inculpatul prin apărător ales a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, arătându-se că respectiva cocaină a fost adusă în ţară pentru consumul propriu al inculpatului şi nu în vederea vânzării către alte persoane.
Instanţa a apreciat ne sincere aceste susţineri ale inculpatului, iar cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată conform art. 334 C. proc. pen., în sensul celor arătate mai sus, ca fiind neîntemeiată.
Fată de cantitatea efectiv introdusă în tară de către inculpat - circa 154 gr. cocaină - una substanţială, având în vedere că în general dintr-un gram de cocaină pe piaţa de consumatori se pot confecţiona 4 doze, instanţa a reţinut că scopul introducerii în ţară al cocainei de către inculpat nu poate fi cel declarat, ci cel al plasării pe piaţa de consumatori.
Pentru aceste considerente, instanţa a respins cererea formulată conform art. 334 C. proc. pen.
În drept, fapta inculpatului B.V. care, la data de 09 martie 2010 a introdus în ţară, prin Vama Borş, venind din Spania, cantitatea de 154,8 gr. cocaină, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv limitele legale de pedeapsă, de la 15 la 25 ani închisoare, natura drogului introdus în ţară, de mare risc, cantitatea introdusă în ţară, foarte mare raportat la împrejurarea că dintr-un gram de cocaină se pot confecţiona mai multe doze, şi scopul introducerii în ţară a drogului, în sensul arătat anterior, persoana inculpatului care a recunoscut doar parţial învinuirea adusă şi care nu are antecedente penale. Aceasta din urmă împrejurare, instanţa reţinut-o ca o circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului, conform art. 74 lit. a) C. pen. Astfel, o pedeapsă de 10 ani închisoare, instanţa a apreciat că este o pedeapsă în măsură să respecte prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi să asigure scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 53 pct. 2 lit. a), art. 64 lit. a) teza a II-a, art. 65 şi art. 66 C. pen., instanţa a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 09 martie 2010 şi până la zi. în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanţa a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării acestei măsuri se menţin şi în prezent şi impun în continuare privarea acestuia de libertate. în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 146 gr. cocaină, rămasă în urma analizelor de laborator şi aflată în prezent în Camera de corpuri delicte a I.P.J. Cluj. în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2500 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul B.V., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi, procedând la rejudecarea acesteia să se dispună, în primul rând, schimbarea încadrării juridice şi în al doilea rând, reaprecierea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care o consideră excesiv de severă în raport de elementele de fapt şi de drept care particularizează această cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept curtea a apreciat că apelul declarat în cauză este nefondat.
În continuare împotriva deciziei penale nr. 122/A din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în sensul celor de mai sus, s-a exercitat calea de atac a recursului de către inculpat.
S-a luat declaraţie acestuia, în cadrul examinării ultimei căi ordinare de atac ce i-a fost pusă la dispoziţie, înăuntrul căreia deşi inculpatul intenţiona în a fi mai edificator în conturarea stării de fapt, mai responsabil raportat la infracţiunea imputată, practic reiterează întocmai poziţia juridică manifestată pe întreg parcursul judecării cauzei, şi anume aceea că nu a introdus în ţară cocaina decât pentru consum propriu, pentru vindecarea impotenţei, că întreg dosarul este o răzbunare.
Se solicită admiterea recursului declarat în prezenta cauză, şi procedând la rejudecarea acesteia să se reaprecieze cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsă pe care o consideră excesiv de severă în raport de elementele de fapt şi de drept care particularizează această cauză. Prin sentinţa şi Decizia atacate, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară fără drept droguri de mare risc, prev. şi ped. de art. 3 alin. (2) din Legea 143/2000, fiind înlăturată apărarea formulată de inculpat în sensul că a introdus aceste droguri în ţară pentru consum propriu. Solicită ca, la individualizarea judiciară a pedepsei să fie reţinute circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. proc. pen., având în vedere sinceritatea inculpatului, persoana acestuia, conduita pe care a avut-o anterior, faptul că administrează 2 societăţi comerciale care în prezent sunt conduse de soţia inculpatului şi care au ajuns într-o situaţie precară, faptul că nu are antecedente penale şi a colaborat cu organele de urmărire penală şi a recunoscut faptele în materialitatea lor. Faţă de toate aceste aspecte, consideră că o pedeapsă excesivă aplicată nu este cea mai indicată pentru a se realiza prevenţia generală şi specială în speţa de faţă.
Instanţa de recurs, pe baza probelor administrate în cauză reţine că în mod corect s-a consemnat că în data de 08 martie 2009, în jurul orelor 22,30, după ce a revenit din Spania cu autocarul aparţinând SC B.D.T. SRL Cluj, inculpatul a introdus în ţară fără drept cantitatea de 154,89 gr. de cocaină, substanţă ce se regăseşte pe Tabelul/Anexă nr. II din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 şi OUG nr. 6/2010.
Starea de fapt reţinută se circumscrie elementelor constitutive ale infracţiunii de introducere în ţară fără drept de droguri de mare risc, faptă prevăzută de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Elementul material al laturii obiective a infracţiunilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000, constă în săvârşirea alternativă, fără drept, a uneia din următoarele activităţi: introducerea în ţară, scoaterea din ţară, importul sau exportul de droguri de risc sau de mare risc, supuse controlului naţional.
Introducerea constă în acea acţiune prin care drogurile de risc sau de mare risc pătrund în ţară.
Instanţa Supremă a decis că fapta inculpatului de a introduce în ţară droguri de mare risc constituie infracţiunea de trafic internaţional de droguri chiar dacă acest droguri au fost introduse pentru consum propriu, întrucât această infracţiune subzistă atâta timp cât introducerea în ţară s-a făcut în mod clandestin, fără aprobare prealabilă şi fără declararea la vamă a drogului pretins a fi folosit ca medicament, aspect ce se mulează pe starea de fapt din cauză.
Pe de altă parte, susţinerea inculpatului, inclusiv din recurs, că a achiziţionat drogurile pentru consum propriu, nu este susţinută de materialul probator administrat în cauză. Susţinerile inculpatului au fost apreciate în mod just ca nesincere în contextul în care acesta a achiziţionat o cantitate de droguri (150 gr. cocaină) în condiţiile în care nu este consumator, achitând unei persoane necunoscute o sumă importantă de bani.
Raportat la unicul aspect criticat în recurs, este de consemnat că soluţia pronunţată deşi legală sub aspectul individualizării pedepsei aplicate de instanţă pentru infracţiunea săvârşită, suferă sub aspectul eficienţei reţinerii de circumstanţe atenuate în favoarea inculpatului.
Au fost avute în vedere limitele de pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, de la 15 la 25 de ani, natura şi cantitatea de droguri introdusă în ţară, dar şi persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală, apreciindu-se că se justifică reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepsei sub limita prevăzută de lege.
Aplicarea însă a unei pedepse de 10 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, apare disproporţionată pe raportul dintre faptă, amploarea acesteia, consecinţele produse - şi sancţiunea primită. Nu în ultimul rând se impune o aliniere şi a practicii Curţii de Apel Cluj cu cea a celorlalte instanţe din ţară, pe situaţii relativ similare, pe acest palier punitiv, în aşa fel încât să se ajungă la un raport echilibrat şi relativ constant evidenţiat jurisprudenţial între faptă şi sancţiune, în acest context cuantumul de 6 ani închisoare fiind unul îndeobşte acceptat.
Raportat la criteriile de individualizare instituite de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi la circumstanţele atenuante reţinute, pedeapsa aplicată nu este just individualizată şi se impune reducerea cuantumului acesteia, recursul fiind de admis, de casat hotărârile pronunţate numai din acest punct de vedere, prezentarea noii sancţiuni de 6 ani închisoare, cu menţinerea celorlalte dispoziţii şi cu deducerea perioadelor executate.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 122/A din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează Decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 374 din 18 august 2010 a Tribunalului Cluj, secţia penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 9 martie 2010 la 21 ianuarie 2011.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 194/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
