ICCJ. Decizia nr. 216/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 216/2011
Dosar nr. 928/59/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 203/PI din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiţionarului A.P.G. şi a menţinut ordonanţa din 30 iulie 2010 din Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin ordonanţa din 30 iulie 2010 din Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva căreia petiţionarul a formulat plângere, s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 323/VIII/1/2010 din 23 iunie 2010 emisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin prin care s-a respins o cerere de recuzare.
Instanţa de fond a mai reţinut că plângerea petiţionarului este inadmisibilă întrucât rezoluţia prin care s-a respins cererea de recuzare nu reprezintă o soluţie de netrimitere în judecată aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 203/PI din 20 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, a declarat recurs petiţionarul A.P.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 928/59/2010.
În cererea de recurs petiţionarul a reiterat nemulţumirea sa faţă de soluţia pronunţată în ordonanţa procurorului şi faţă de soluţia pronunţată de instanţa de fond criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este legală şi temeinică, iar recursul inculpatului este nefondat.
Plângerile care au ca temei dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. vizează expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, precum şi actele procedurale, respectiv rezoluţia, ordonanţa sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluţiile de netrimitere în judecată menţionate.
Or, în cauză prin ordonanţa din 30 iulie 2010 din Dosar nr. 928/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, împotriva căreia petiţionarul a formulat plângere, s-a respins ca inadmisibilă plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 323/VIII/1/2010 din 23 iunie 2010 emisă de prim procurorul parchetului de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin prin care s-a respins o cerere de recuzare.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte constată plângerea petiţionarului A.P.G. întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva unei rezoluţii prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea petiţionarului care avea ca obiect o cerere de recuzare, a fost exercitată cu nerespectarea cerinţelor legale deoarece prin actul procedural arătat nu a fost dispusă nici una din soluţiile de netrimitere în judecată prevăzute de lege, în mod expres şi limitativ în norma indicată, aşa încât în mod corect instanţa de fond a sancţionat plângerea petiţionarului cu inadmisibilitatea.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 203/PI din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.P.G. împotriva sentinţei penale nr. 203/PI din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 246/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
