ICCJ. Decizia nr. 2160/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2160/2011
Dosar nr. 485/1/2011
Şedinţa publică din 26 mai 2011
Asupra contestaţiei de fata;
In baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1504 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de părţile civile I.G. şi I.A. împotriva sentinţei penale nr. 97/F din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpaţii C.M. şi R.G.R.
A casat sentinţa penală sus menţionată numai sub aspectul laturii civile, cu privire la rezolvarea acesteia cât şi a cheltuielilor judiciare.
În baza disp. art. 14 C. civ. a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor şi a fiecăruia, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor la plata sumei de 33.995 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi dobânda legală aferentă până la plata efectivă a sumei datorate.
A obligat pe fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administraţiei şi Internelor la plata sumei de câte 4.538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat şi cheltuieli de transport, către părţile civile I.G. şi I.A.
A respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.I. şi R.G.R. împotriva sentinţei penale sus menţionate.
A obligat pe fiecare inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Decizia a fost atacată de inculpatul C.I. cu contestaţie în anulare întemeiată pe disp. art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen. A susţinut că, instanţa de recurs, nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal şi anume asupra prescripţiei respectiv că nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie.
Contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru motivele ce se vor arăta.
Pe de o parte, potrivit art. 388 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere. Pe de altă parte, cazurile de contestaţie în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Cererea de contestaţie în anulare a fost formulată la data de 20 ianuarie 2011 şi faţă de adresa comunicată de către Biroul executări penale din cadrul Curţii de Apel Braşov din care rezultă că la data de 22 aprilie 2010 a fost pusă în executare sentinţa penală nr. 97/F din 9 martie 2009rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1504 din 20 aprilie 2010, termenului de 10 zile prevăzut de lege pentru introducerea contestaţieiîn anulare a fost depăşit.
Având în vedere că, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanţa admite în principiu cererea de contestaţie în anulare numai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de(termen, unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea ,,per a contrario" rezultă că în situaţia în care una sau mai multe dintre aceste condiţii nu este (nu sunt) îndeplinită (îndeplinite), soluţia este respingerea ca inadmisibilă a contestaţiei în anulare.
Mai mult tot din relaţiile solicitate rezultă că împotriva aceleaşi decizii penale C.I. a mai formulat două contestaţii în anulare soluţionate prin Decizia nr. 3473 din data de 6 octombrie 2010 a Î.C.C.J. şi respinsă ca nefondată, respectiv Decizia nr. 4307 din data de 30 noiembrie 2010 a Î.C.C.J. şi respinsă ca inadmisibilă.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare, iar în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr.1504 din 20 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 215/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 219/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
