ICCJ. Decizia nr. 215/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 215/2011
Dosar nr. 1064/44/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă.
Pe rolul Curţii de Apel Galaţi s-a înregistrat plângerea, sub nr. 1064/44/2010, formulată de petenta C.C., prin procurator A.M., împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 66/P/2010 din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, astfel cum a fost confirmată prin rezoluţia nr. 657/II/2/2010 din 14 iulie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
Prin ordonanţa nr. 66/P/2010 din 31 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b), c) C. proc. pen., art. 45 alin. (1) C. proc. pen. raportat art. 42 C. proc. pen. şi art. 38 C. proc. pen.,
1. Neînceperea urmăririi penale faţă de M.C.M. - prim procuror adjunct şi D.L. - prim procuror, sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
2. Neînceperea urmăririi penale faţă de M.C.M., sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen.
3. Disjungerea cauzei faţă de făptuitorul V.F., sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 03 martie 2010, persoana vătămată C.C., prin procurator M.A., a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de lucrătorii Postului de Poliţie Tîmboeşti, judeţul Vrancea şi faţă de procurorul care a supravegheat soluţionarea dosarului nr. 3994/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, sub aspectul infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen.
În conţinutul plângerii se arată că prin sentinţa penală nr. 1076 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Focşani au fost infirmate rezoluţiile nr. 3994/P/2008 şi nr. 131/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani şi s-a dispus trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale pentru infracţiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen.
S-a susţinut că, în mod nelegal, procurorul nu a dispus trecerea cauzei la un alt organ de cercetare, în condiţiile în care lucrătorii de poliţie s-au „pronunţat" anterior asupra plângerii formulate. De asemenea, nu a fost soluţionată, în mod legal, cererea de recuzare formulată împotriva lucrătorilor de poliţie.
În continuare, s-a arătat că lucrătorii de poliţie au adresat cuvinte jignitoare persoanei vătămate şi părinţilor acesteia.
Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 26 septembrie 2008, persoana vătămată C.C. a depus o plângere penală împotriva numitului C.F., pentru infracţiunea de abandon de familie prevăzută de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen. Plângerea a fost înregistrată cu nr. 3994/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani.
Cercetările au fost efectuate de lucrătorii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Tîmboeşti.
Prin rezoluţia cu nr. 3994/P/2008 din data de 19 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, procurorul N.A.M. a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul C.F., pentru infracţiunea de abandon de familie, prevăzută de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen., în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Ulterior, prin sentinţa penală nr. 1076 din 24 iunie 2009 a Judecătoriei Focşani, definitivă prin Decizia penală nr. 415 din 09 noiembrie 2009 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă plângerea formulată de persoana vătămată şi au fost desfiinţate rezoluţiile nr. 3994/P/2008 şi nr. 131/11/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani. S-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale faţă de numitul C.F.
Dosarul a fost trimis la Postul de Poliţie Tîmboeşti, iar prin rezoluţia din data de 15 februarie 2010, agentul de poliţie V.M.F. a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul C.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 305 lit. c) C. pen., act care a fost confirmat prin rezoluţia nr. 3994/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, de către prim procurorul adjunct M.C.M.
După efectuarea cercetărilor, agentul de poliţie V.F. a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale şi a înaintat dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani.
La data de 02 martie 2010, cu nr. 357/II/1/2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani cererea de recuzare formulată de persoana vătămată, prin procurator, împotriva lucrătorilor de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Tîmboeşti şi împotriva procurorului care supraveghea activitatea de urmărire penală în dosarul nr. 3994/P/2008.
Prin ordonanţa nr. 357/II/1/2010 din data de 22 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, prim procurorul D.L. a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii de recuzare, constatând că motivele invocate în cuprinsul acesteia (prevăzute de art. 45-50 C. proc. pen.) nu-şi au aplicabilitatea în cauză.
Din analiza actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în prezenta cauză, procurorul care a instrumentat cauza a constatat că prim procurorul adjunct M.C.M. a respectat dispoziţiile Codului de procedură penală privind supravegherea activităţii de urmărire penală.
Trecerea cauzei de la un organ la altul, prevăzută de dispoziţiile art. 217 alin. (1) C. proc. pen., poate fi dispusă de procuror în caz de necesitate. Faptul că urmărirea penală a fost efectuată de acelaşi organ de urmărire penală care a administrat actele premergătoare nu încalcă dispoziţiile Codului de procedură penală, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate.
În consecinţă s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de prim procurorul M.C.M., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală.
De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de prim procurorul D.L., sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât aceasta a soluţionat cererea de recuzare în conformitate cu dispoziţiile procedurale.
În ceea ce priveşte infracţiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen., invocată în cuprinsul plângerii, s-a constatat că nu a fost săvârşită de făptuitorul M.C.M., motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Având în vedere că făptuitorul V.F. are calitatea de agent în cadrul Postului de Poliţie Tîmboeşti, judeţul Vrancea, s-a dispus disjungerea şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
Împotriva acestei ordonanţe petenta, prin procurator, a formulat plângere conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluţia nr. 657/II/2/2010 din 14 iulie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, reţinându-se în esenţă că soluţia dispusă în dosarul nr. 66/P/2010 este temeinică şi legală.
Împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, petenta prin procurator, a formulat în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. plângere şi în faţa instanţei de judecată, după cum s-a arătat, susţinând că ordonanţa atacată este nelegală întrucât nu s-au avut în vedere făptuitorii împotriva cărora s-a plâns [poliţiştii Postului de Poliţie Tâmboieşti, judeţul Vrancea şi procurorii implicaţi în cauză) şi nici infracţiunea reclamată (purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen.].
S-a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei la Parchet în vederea efectuării de cercetări împotriva tuturor făptuitorilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen.
Verificând ordonanţa atacată, Curtea de Apel Galaţi a constatat, în baza lucrărilor şi materialului din dosar, că aceasta este temeinică şi legală, plângerea fiind respinsă ca nefondată prin Sentinţa penală nr. 154/F din 18 octombrie 2010.
Împotriva sentinţei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către aceeaşi petenta C.C.
Recurenta, nici personal, nici prin mandatar, nu a indicat motivele de casare pe care se sprijină calea de atac.
Instanţa de recurs, dat fiind caracterul devolutiv al unei astfel de căi de atac, potrivit dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., consemnează următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 C. proc. pen., scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
În cauza de faţă organul de urmărire penală a desfăşurat toate activităţile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluţia dată.
Cum plângerea petentei s-a referit la legalitatea desfăşurării urmăririi penale în dosarul nr. 3994/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, în mod corect procurorul care a instrumentat cauza de faţă, constatând că cercetarea viza activitatea profesională a doi procurori, şi anume a intimaţilor M.C.M., care a supravegheat urmărirea penală şi D.L., care a soluţionat cererea de recuzare (privind pe lucrătorii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Tâmboieşti şi procurorul care supraveghea activitatea de urmărire penală în dosarul nr. 3994/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani), a reţinut că faptele reclamate ar putea fi încadrate în elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (pentru ambii procurori) şi ale infracţiunii de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru intimatul M.C.M., de altfel atributul alegerii contextului juridic de abordat fiind exclusiv al procurorului. În final s-a evidenţiat lipsa de substanţă în reclamaţie faţă de aceste infracţiuni.
Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat că intimaţii, în exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu, cu ştiinţă, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos şi astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentei, trecerea cauzei de la un organ la altul, prevăzută de dispoziţiile art. 217 alin. (1) C. proc. pen. nefiind necesară în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 3994/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, iar împrejurarea că urmărirea penală a fost efectuată de acelaşi organ de urmărire penală care a administrat actele premergătoare nu încalcă dispoziţiile Codului de procedură penală, neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate
Aşadar, în mod corect procurorul a constatat că infracţiunile reclamate nu sunt prevăzute de legea penală sau nu au fost comise de intimaţi, şi că deci aceştia nu pot fi subiecţi ai vreunei fapte cu conotaţie penală.
Ca şi chestiune de detaliu, procurorul a procedat în mod corect la disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.
În esenţă aceleaşi învederări au fost făcute atât la nivelul procurorului general, cât şi la cel al instanţei de judecată, care, într-un astfel de context nu se poate afirma decât că a pronunţat o hotărâre aflată sub auspiciile legalităţii şi temeiniciei.
În sine, reclamaţia petentei vizând activitatea strict profesională desfăşurată de către magistraţi, în contextul în care nu se reclamă efectiv laturi infracţionale, ci se rezumă la o anumită lipsă de satisfacţie în soluţii procesuale la adresa petentei, este inadmisibil în a fi abordată la modul concret într-un cadru prezumtiv penal.
Pentru toate aceste considerente, recursul de faţă va fi respins ca nefondat conform dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecinţa menţinerii sentinţei atacate şi a obligării petentei, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara C.C., prin procurator M.A., împotriva sentinţei penale nr. 154/F din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2136/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2160/2011. Penal → |
|---|
