ICCJ. Decizia nr. 2276/2011. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2276/2011
Dosar nr. 354/45/2011
Şedinţa publică din 6 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 77 din 23 mai 2011, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 354/45/2011, s-a respins semnalarea Schengen din 12 aprilie 2011 transmisă în executarea mandatului european emis la data de 15 iulie 2010 de Procurorul asistent la Biroul de urmărire penală din Antwerp, Belgia, cu numărul de referinţă AN octombrie F1.15422-09 pe numele R.D.
S-a admis sesizarea privind executarea mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia, dl.procuror general A.L., la data de 27 octombrie 2010 cu referinţă la dosarul: Biroul al doilea 95 V 09, s-a dispus predarea persoanei solicitate R.DF., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de Curtea de Apel din Bruxelles, pentru fapta prevăzută de art. 496 din Codul penal belgian. A fost menţinută starea de arest pe o durată de 30 de zile, de la 23 mai 2011 la 21 iunie 2011.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că,la 3 mai 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi a solicitat, potrivit art. 90 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, modificată, arestarea persoanei solicitate R.D., în vederea executării mandatului european de arestare emis de Biroul procurorului general de la Curtea de Apel din Bruxelles, Belgia.
Din relaţiile primite de la autoritatea judiciară belgiană, dar şi în urma audierii persoanei solicitate, instanţa a reţinut că, la judecata în primă instanţă a cauzei în care a fost condamnat, acesta a fost prezent, iar la judecarea în recurs a fost reprezentat de avocat. De asemenea, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa autorităţii belgiene din motive familiale.
Constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art.94 coroborate cu art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, privitor la recunoaşterea şi executarea mandatului european, Curtea a dispus admiterea cererii şi predarea persoanei solicitate în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată solicitantului de Curtea de Apel din Bruxelles – Belgia şi menţinerea arestării acestuia până la 21 iunie 2011, în vederea predării.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât instanţa nu a avut în vedere starea de sănătate a recurentului, dar în egală măsură, situaţia familială care, dacă în prezent este grea, nu poate decât să se agraveze în urma predării sale autorităţilor belgiene, deoarece este singurul întreţinător al familiei.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei prin prisma motivelor de recurs se constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Autorităţile belgiene au emis la data de 27 octombrie 2010, un mandat european de arestare faţă de numitul R.D., în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare minus perioada de custodie de la 4 decembrie 2008 până la 23 decembrie 2008 aplicată prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel din Bruxellea pe data de 18 noiembrie 2009. Din cuprinsul mandatului european de arestare, rezultă că persoana solicitată a fost condamnată de autorităţile belgiene pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 496 din Codul penal belgian, cauzând un prejudiciu părţii civile Argenta Bank de peste 14 milioane Euro.
Motivele familiale invocate ca şi motivele de recurs prevăzute de art. 9 pct. 2.2. din Legea nr. 302/2004, au fost abrogate prin Legea nr. 224/2006, iar dispoziţiile art. 23 din lege care se referă la persoanele exceptate de la extrădare sunt aplicabile numai în ce priveşte extrădarea, iar nu în procedura în care ne aflăm, aceea de punere în executare a mandatului de arestare european. Decizia cadru privind mandatul european de arestare a fost transpusă în legislaţia românească în art. 88 din lege, care se referă la refuzul motivat de transfer al persoanei solicitate, motive între care nu se regăsesc cele invocate de recurent.
Analizând din oficiu dispoziţiile legale aplicabile, în raport de natura cauzei se constată că, necesitatea executării mandatului european de arestare corespunde principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce transpus în art. 94 coroborat cu art. 90 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, astfel că sentinţa recurată este temeinică şi legală.
Urmează ca, în conformitate cu dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 C. proc .pen., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată R.D.F. împotriva sentinţei penale nr. 77 din 23 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori .
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă franceză se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 6 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 226/2011. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 2279/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
