ICCJ. Decizia nr. 2457/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2457/2011
Dosar nr.1441/89/2010
Şedinţa publică din 20 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 8 din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă ca nefondată în principiu cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 170 din 8 aprilie 2004 a Tribunalului Vaslui, formulată de condamnatul S.C. (fiul lui D. şi al P., în prezent deţinut în P. Iaşi).
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
S.C. a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 170 din 8 aprilie 2009 a Tribunalului Vaslui la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia nr. 2843/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
S-a mai reţinut că, după rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, revizuentul a formulat o primă cerere de revizuire prin care a învederat că pedeapsa este prea mare, că se impune reaprecierea materialului probator şi reaudierea martorilor şi că a acţionat în stare de legitimă apărare, cerere pe care a repetat-o şi a relevat aceleaşi motive.
Instanţa de fond a făcut referire la Decizia nr. 36 din 15 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că cererile repetate de revizuire şi respectiv contestaţiile la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive şi apărare invocate în soluţionarea acestora. Pe de altă parte, instanţa de fond a mai reţinut că, în cauză, revizuentul nu a făcut dovada incidenţei a vreunuia din cazurile limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Pentru soluţionarea cererii de revizuire au fost ataşate Dosarele nr. 119/89/2009 în care s-a pronunţat sentinţa penală a cărei revizuire a fost solicitată de condamnat şi nr. 51/89/2010 al Tribunalului Vaslui în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 65 din 10 martie 2010 şi prin care s-a soluţionat o altă cerere de revizuire penală, formulată de acelaşi condamnat împotriva aceleiaşi hotărâri de condamnare.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 67 din 24 martie 2011 a respins ca nefondat apelul formulat de revizuent.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, revizuentul a declarat recurs, reluând motivele invocate în cererea introductivă, solicitând admiterea cererii de revizuire şi administrarea unor alte probe şi reţinerea în favoarea sa a legitimei apărări.
Recursul nu este fondat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare împotriva sentinţelor penale definitive şi poate deveni admisibilă doar în condiţiile existenţei unuia din cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Art. 394 C. proc. pen. prevede 5 cazuri, printre ele neregăsindu-se niciunul din motivele invocate de revizuent, motiv pentru care instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat, sentinţă menţinută de instanţa de control judiciar.
Pe de altă parte, revizuentul prin noua cerere formulată a reiterat aceleaşi motive de revizuire care au fost analizate prin Sentinţa penală nr. 65 din 10 martie 2010 a Tribunalului Vaslui, sentinţă prin care s-a soluţionat o altă cerere de revizuire formulată de acelaşi condamnat împotriva aceleiaşi hotărâri de condamnare.
În aceste condiţii, corect instanţa de apel a respins apelul împotriva Sentinţei penale nr. 8 din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului Vaslui, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 67 din 24 martie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2433/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2502/2011. Penal → |
|---|
