ICCJ. Decizia nr. 2433/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2433/2011
Dosar nr.5964/2/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 317/F din 11 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.L.C. împotriva rezoluţiei din 16 martie 2009 dispusă în Dosarul nr. 1819/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei din 31 mai 2010 dispusă în Dosarul nr. 869/II-2/2010 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a menţinut rezoluţiile atacate.
A obligat pe petent la 100 RON cheltuieli judiciare către stat şi la 4.200 RON cheltuieli de judecată către intimaţii V.L.A. şi G.C.
La data de 21 noiembrie 2008, s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea formulată de C.L.C., din Bucureşti, şos. O., sector 4, împotriva numitei G.C., avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi a lui V.L.A., solicitându-se cercetarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Starea de fapt reclamată de C.L.C. constă în aceea că ar fi fost înşelat de către V.L.A., reprezentat de avocat G.C., cu ocazia cesiunii unor părţi sociale ale SC S.G. SA.
În plângere s-a arătat că în data de 21 noiembrie 2006 V.L.A. i-a cedat formal numitului C.L.C. acţiunile pe care le deţinea la SC S.G. SA., pentru a evita includerea acestora în masa partajabilă a bunurilor comune ale soţilor V., aceştia aflându-se în procedura divorţului.
C.L.C. a menţionat că în data de 07 ianuarie 2007 a semnat în cabinetul de avocatură al doamnei G.C. cesiunea acţiunilor pe care le deţinea la SC S.G. SA. către V.L.A., cesiune care nu s-ar fi înregistrat la O.R.C., întrucât la o dată ulterioară ar fi fost somat de o societate de recuperare să achite un debit restant al acestei societăţi.
În urma cercetărilor efectuate în cauză a reieşit următoarea stare de fapt:
În data de 21 noiembrie 2006 a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC S.G. SA., în urma căreia s-a decis cesionarea de către V.L.A. către C.L.C. a 65% din capitalul societăţii, retragerea din societate a celui dintâi şi majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 87.250 RON reprezentând aportul în numerar al acţionarului C.L.C.
Prin Încheierea nr. 2087 din 16 ianuarie 2007 a judecătorului delegat la O.R.C. s-a admis cererea de înregistrare a acestei cesiuni şi publicarea în M. Of. al României.
La data de 15 ianuarie 2007, V.L.A. a depus pe numele lui C.L.C. suma de 23.475 RON reprezentând majorarea de capital social.
Din declaraţia avocatei G.C. reiese că aceasta s-a ocupat în calitate de avocat de cesiunea la care s-a făcut referire mai sus. De asemenea, în luna decembrie 2006, V.L.A. şi C.L.C. au înfiinţat, împreună cu alte persoane, societatea comercială SC H.B.C. SRL, din care C.L.C. a ieşit în urma unei cesiuni de părţi sociale la o dată ulterioară, ceea ce explică confuzia acestuia privind ieşirea sa din SC S.G. SA.
Prin rezoluţia din 16 martie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii G.C. şi V.L.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), temeiul juridic al măsurii fiind cel prevăzut de art. 10 lit. a), b) C. proc. pen. (fapta nu există şi nu este prevăzută de legea penală).
Împotriva acestei rezoluţii petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care prin rezoluţia din 31 mai 2010 a respins plângerea petentului, constatând că acesta nu a dovedit susţinerile sale.
Nemulţumit de modul de soluţionare a plângerii sale, petentul s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, învederând că procurorul nu a examinat toate înscrisurile depuse la dosar, nu a constatat caracterul fals al înscrisurilor întocmite pentru cesiunea de părţi sociale, refuzând în mod nejustificat să administreze o expertiză grafoscopică.
Instanţa de fond, analizând susţinerile petentului pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat că rezoluţiile procurorului sunt legale şi temeinice, faptul că petentul nu a citit înscrisurile pe care le-a semnat nu este de natură să-l absolve de responsabilitatea asumării lor, susţinerile petentului nefiind probate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs petentul C.L.C., solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, depunând în scris motivele de recurs.
Susţinerile recurentului petent, ale intimaţilor, precum şi ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Au fost ataşate în vederea susţinerii recursului un set de acte, iar de către intimatul V.L.A. un act de la Registrul Comerţului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul petentului prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
În recursul său, petentul C.L.C. arată că există suspiciunea săvârşirii infracţiunii de fals de către intimata G.C., care a întocmit actele privind cesionarea de către V.L.A. a acţiunilor pe care le deţinea la SC S.G. SA. către petent, precum şi actele referitoare la majorarea capitalului social al societăţii; nu au fost luate în considerare cele semnalate de acesta în sensul că plata majorării de capital nu a fost făcută de petiţionar, ci de către intimatul V.L.A., căruia nu-i încredinţase mandat pentru a efectua această operaţiune şi în mod greşit procurorul a reţinut că ar fi solicitat cesionarea părţilor sociale pe care le deţinea la SC H.B.C. SRL, fapt care în realitate nu a existat, iar G.C. a făcut declaraţii false.
Din analiza conţinutului actelor premergătoare efectuate în cauză, cât şi a celor depuse în faţa instanţei de fond şi de recurs, Înalta Curte constată că aspectele învederate de acesta sunt nefondate.
Susţinerile acestuia referitoare la săvârşirea infracţiunii de fals de către intimata G.C. nu au făcut obiectul analizei de către procuror, neregăsindu-se în conţinutul plângerii penale adresate de acesta la 21 noiembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ci doar în plângerea adresată procurorului general s-a solicitat efectuarea unei expertize grafologice a documentelor, cerere respinsă pe motiv că nu a contestat semnăturile pe acte a nu fi ale sale.
Pe de altă parte, din cele învederate de petent nu rezultă existenţa elementelor constitutive ale unei fapte penale ce ar putea fi examinate în legătură cu contractul de cesiune încheiat la 21 noiembrie 2006, prin care acesta a primit cu titlu gratuit 65.000 acţiuni deţinute de intimatul V.L.A. la SC S.G. SA.
În conţinutul plângerii penale din 21 noiembrie 2008, petentul a sesizat următoarele:
La data de 21 noiembrie 2006, la solicitarea lui V.L.A. a semnat actele prin care V. i-a cedat acţiunile pe care le deţinea la SC S.G. SA., devenind acţionar la această societate. În luna decembrie 2006, au intervenit neînţelegeri între cei doi acţionari, petiţionarul hotărând să îi restituie acţiunile lui V.L.A.
La data de 07 ianuarie 2007, la solicitarea avocatei G.C., a semnat contractul prin care a cesionat acţiunile pe care deţinea la SC S.G. SA. către V.L.A., din acest moment petentul devenind persoană străină de societate. În luna mai 2007, a fost notificat de o societate de recuperare de debite să achite un debit datorat de SC S.G. SA., ocazie cu care a aflat că încă mai este acţionar la această societate. În urma verificărilor efectuate la Registrul Comerţului, a constatat că nu s-a înregistrat contractul de cesiune încheiat la 07 ianuarie 2007, prin care înapoiat acţiunile către V.L.A.
Petiţionarul nu l-a împuternicit pe V.L.A. să plătească suma de 23.475 RON, reprezentând majorare capital social.
În urma examinării înscrisurilor şi a declaraţiilor date în faza de cercetare penală, acuzaţiile formulate de petentul C.L.C. nu au nici un suport real.
Susţinerea privind încheierea pretinsului contract de cesiune din 07 ianuarie 2007 este nefondată, întrucât nu a fost dovedită existenţa lui prin depunerea unei copii la dosar ori prin orice alt mijloc de probă.
Petentul este un om de afaceri cu experienţă, fiind acţionar şi administrator în cadrul mai multor societăţi comerciale, printre care: M.E.G. SRL, având ca obiect de activitate instruirea managerilor de societăţi comerciale şi nu poate invoca în favoarea sa lipsa de experienţă ori naivitatea pentru a justifica imposibilitatea prezentării, în sprijinul susţinerilor sale, a unei copii de pe contractul de cesiune - dacă acesta ar fi existat în realitate.
Mai mult decât atât, este extrem de relevant faptul că petentul, în plângerea formulată împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, nu mai face nici o referire la pretinsul contract din 07 ianuarie 2007, ceea ce reprezintă o recunoaştere implicită privind caracterul nereal al acuzaţiilor privind contractul de cesiune.
Susţinerea petentului că nu există nici o dovadă a intenţiei de a se retrage din acţionariatul SC H.B. SRL este contrazisă de înscrisul aflat la dosarul de cercetare penală, în care se consemnează, sub semnătura lui C.L.C., cesionarea de către acesta a părţilor sociale pe care le deţinea în societate, către asociaţii D.M., A.R.-E., B.I.-M. şi V.L.A., care semnează la rândul lor actul menţionat.
În aceste condiţii, reiese cu claritate că relatările făcute de intimata G.C. în declaraţia dată în faza de cercetare penală corespund adevărului.
În legătură cu plata efectuată de intimatul V.L.A., în sumă de 23.475 RON, la data de 15 ianuarie 2007, reprezentând majorare de capital social datorată de C.L.C., urmează a se avea în vedere următoarele:
Obligaţia petentului de a participa la majorarea de capital social prin plata sumei de 23.475 RON este prevăzută la pct. 2 din procesul-verbal al Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC S.G. SA., încheiat la 21 noiembrie 2006 şi semnat de petiţionar.
Majorarea capitalului social s-a făcut în virtutea dispoziţiilor Legii nr. 302/2005, care prevăd următoarele:
"Art. II. - (1) În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi, societăţile pe acţiuni şi societăţile în comandită pe acţiunii la care nivelul capitalului social este inferior valorii prevăzute la pct. 1 al art. I au obligaţia majorării, potrivit legii, a capitalului social la o valoare de minimum 25.000 euro, în echivalent RON, calculat la cursul de schimb comunicat de B.N.R. la data subscrierii.
(2) De la data expirării termenului prevăzut la alin. (1), Oficiul Naţional al Registrului Comerţului va solicita tribunalelor dizolvarea societăţilor pe acţiuni şi a societăţilor în comandită pe acţiuni care nu şi-au îndeplinit obligaţia de majorare a capitalului social în limita prevăzută de lege."
La dosarul de cercetare penală se află chitanţa prin care se consemnează plata, la data de 15 ianuarie 2007, a sumei de 23.475 RON, reprezentând "majorare capital social - depunere de către V.L.A. pentru C.L.".
Cu privire la operaţiunea mai sus-menţionată, nu există nici un element care să facă obiectul unei fapte penale, aspectele consemnate corespunzând realităţii.
De asemenea, invocarea de către petent a necitirii înscrisurilor, deşi le-a semnat, nu-l poate absolvi de responsabilitatea asumării lor.
În raport de cele reţinute, rezoluţia prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la intimaţii V.G.L. şi V.G.C. este corectă şi justificată, dovadă că a fost menţinută, în mod corect, de instanţa de fond prin respingerea plângerii petentului, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul petentului C.L.C. împotriva Sentinţei penale nr. 317/F din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul C.L.C. împotriva Sentinţei penale nr. 317/F din 11 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 2430/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2457/2011. Penal → |
|---|
