ICCJ. Decizia nr. 2469/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2469/2011

Dosar nr. 307/121/2010

Şedinţa publică din 21 iunie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galaţi, prin Sentinţa penală nr. 608 din 10 decembrie 2010 a condamnat pe inculpatul M.I.I. (fiul lui I. şi M., născut la 3 ianuarie 1986, fără antecedente penale) la 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), şi a art. 76 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Pe latură civilă s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţii civile S.M., inculpatul fiind obligat să-i plătească 450 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea medicaţiei.

Totodată, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3166,74 RON daune materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei S.M., părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „S.A.A.” Galaţi.

În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unei furci folosită la săvârşirea faptei.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul şi partea vătămată S.M. erau consăteni, deci se cunoşteau.

În după-amiaza zilei de 23 iunie 2009, S.M. a fost anunţat de către C.G. că i-a văzut calul rănit pe imaş, vestea aceasta determinându-l pe bărbat ca, însoţit fiind de soţia sa, S.M., şi de copilul lor S.C., să se deplaseze la acel loc, aici găsindu-şi cabalina tăiată. Toţi s-au hotărât să anunţe poliţia, plecând însă numai bărbatul şi soţia lui, fiul rămânând la locul arătat. Pe traseu, trecând prin dreptul curţii lui G.S., cei doi au văzut urme de sânge în dreptul casei şi bănuind că acela le-a sacrificat calul, au intenţionat să discute cu el, dar au constatat că acesta lipsea de la domiciliu.

La postul de poliţie, soţii S. l-au văzut pe G.S. şi i-au reproşat tăierea cabalinei. Pentru a nu se isca scandal, lucrătorii de poliţie i-au sfătuit să meargă fiecare la casa sa urmând ca cercetările să înceapă.

Primul care a plecat a fost G.S., acesta întâlnindu-se cu căruţa mânată de inculpat, alături fiind soţia lui, M.R., concubina lui G.S. şi soră cu inculpatul, M.V., precum şi copilul lor, G.M.

La un moment dat, soţii S. s-au intersectat cu căruţa, S.M. reluând cererea ca G.S. să-i plătească calul. Imediat, inculpatul a coborât din căruţă şi cu furca l-a lovit în cap, s-a reîmbarcat în căruţă şi şi-a continuat drumul.

Incidentul descris a fost văzut de către martorii P.E., M.C. şi P.A.

Raportul de expertiză medico-legală a reţinut că S.M. a suferit un traumatism cranio-cerebral cu plagă contuză pariero-temporală stângă, fractură eschiloasă parietală stângă, complicat în evoluţie cu hematom extradural parieto-temporal stâng, ce s-a putut produce cu un corp contondent alungit, leziunea necesitând pentru vindecare 50 - 55 zile îngrijiri medicale, viaţa fiindu-i pusă în pericol.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul.

Apelul Parchetului a fost motivat pe netemeinicia pedepsei aplicate inculpatului şi pe nelegala stabilire a cheltuielilor judiciare la care inculpatul a fost obligat, în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere că la urmărirea penală s-au efectuat cheltuieli judiciare în sumă de 3.570,75 RON.

Inculpatul şi-a motivat apelul pe greşita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen., precum şi pe netemeinicia pedepsei aplicate atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare.

Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 64 A din 11 martie 2011 a admis apelul formulat de Parchet, a desfiinţat în parte sentinţa, a majorat pedeapsa de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare şi a majorat de la 650 RON la 4000 RON cheltuielile judiciare la care inculpatul fusese obligat de către stat. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., respectiv greşita încadrare a faptei, inculpatul susţinând că aceasta este infracţiune de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se reţine că situaţia de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, sunt legale şi temeinice.

Astfel, pentru existenţa infracţiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acţionat cu praeterintenţie, în stabilirea laturii subiective trebuind a se ţine seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea loviturii, regiunea spre care au fost îndreptate, urmările ce se puteau produce.

În cauză, inculpatul folosind o furcă, obiect dur, ascuţit, a lovit capul victimei cu consecinţele deja relevate de actul medico-legal. Totodată, viaţa victimei a fost salvată de un eveniment independent de voinţa inculpatului, respectiv de intervenţia medicală de urgenţă ce i s-a acordat, deci inculpatul a avut reprezentarea că cel lovit putea muri, deci fapta fiind săvârşită cu intenţia neîndoielnică de a ucide, încadrarea este legală.

Examinând hotărârea pronunţată şi din oficiu, astfel cum prevede art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen. se reţine că este legală şi temeinică considerente pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) acelaşi cod, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

În baza dispoziţiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) acelaşi cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE