ICCJ. Decizia nr. 2500/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2500/2011
Dosar nr. 35882/3/2009
Şedinţa publică din 22 iunie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 125 din 18 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 35882/3/2009, s-a dispus, în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 37 lit. a), art. 79, 76, 82 C. pen., condamnarea inculpatului C.C.A. (fiul lui C. şi M., născut la 16 februarie 1981 în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti) la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de consum de droguri.
În baza art. 864 C. pen. a dispus revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani şi 2 ani pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 312/2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 487/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prevăzute de lege.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă detenţia provizorie de la 29 ianuarie 2007 la 8 februarie 2008.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea a 0,25 grame heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator şi 7 comprimate de clorhidrat de methadonă.
A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 10 septembrie 2008, organele de poliţie l-au depistat pe inculpatul C.C.A., în zona intersecţiei străzii V. cu strada A., sector 2 Bucureşti, care avea un comportament specific persoanelor consumatoare de droguri.
La percheziţia corporală făcută inculpatului, în prezenţa martorului asistent M.D., s-au găsit în buzunarul din stânga al pantalonilor, o punguţă din material plastic de culoare alb, răsucită şi lipită prin ardere, la un capăt, ce conţinea o substanţă pulverulentă de culoare maronie.
În acelaşi buzunar s-au mai găsit 14 comprimate inscripţionate „SH”.
Punguţa cu substanţa pulverulentă şi comprimatele inscripţionate „SH” au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MIRA, în vederea expertizării.
Fiind supuse analizei, prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 septembrie 2008 s-a stabilit că substanţa de culoare bej, introdusă în punguţa din material de culoare albă, conţinea 0,34 grame de heroină.
De asemenea, s-a stabilit că cele 14 comprimate conţin, ca substanţă activă, clorhidrat de methadonă.
Inculpatul a recunoscut că este consumator de droguri de mai mult timp, iar heroina şi comprimatele de methadonă găsite asupra sa îi aparţin, fiind deţinute pentru consumul propriu.
Raportat la starea de fapt reţinută şi la probele administrate, instanţa de fond a reţinut că fapta inculpatului C.C.A. realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel inculpatul C.C.A. solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Prin Decizia penală nr. 212 din 12 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul C.C.A. invocând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În susţinerea recursului s-a invocat poziţia sa procesuală sinceră, vârsta, dar şi starea sa de boală, confirmată prin actele depuse la dosarul cauzei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu cauza, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. constantă că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond - constând în aceea că la data de 10 septembrie 2008, inculpatul a fost depistat de organele de poliţie deţinând droguri pentru consumul propriu - este corectă, iar încadrarea juridică a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., este legală.
Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare, se constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
Reţinându-se circumstanţe judiciare atenuante - vârsta, starea de sănătate, atitudinea procesuală - instanţa de fond a coborât pedeapsa sub limita minimă stabilită prin norma de incriminare.
În condiţiile în care inculpatul a săvârşit infracţiunea în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere - pedeapsa anterioară fiindu-i aplicată pentru infracţiunea de trafic de droguri - manifestând perseverenţă infracţională, Înalta Curte consideră că nu se justifică reducerea pedepsei.
Nu pot fi aplicate nici dispoziţiile art. 861 C. pen., singura modalitate de executare prevăzută de lege, în raport de antecedentele penale, este executarea în regim privativ de libertate.
Având în vedere considerentele expuse Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 212 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 212 din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2011
| ← ICCJ. Decizia nr. 2831/2011. Penal. îndreptare eroare... | ICCJ. Decizia nr. 2469/2011. Penal → |
|---|
