ICCJ. Decizia nr. 2478/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2478/2011
Dosar nr. 67/44/2010
Şedinţa publică din 21 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 22 octombrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC F.P. SRL Galaţi, împotriva rezoluţiei din 30 septembrie 2009, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 96/P/2009, privind pe intimaţii B.D., D.V., D.(fostă T.)I., S.M., A.R., P.N., R.D., B.D., I.B., V.S.C.
A fost obligată petenta la 200 lei cheltuieli judiciare statului. Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele: Prin rezoluţia din 30 septembrie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 96/P/2009, în baza art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. b) şi c) C. proc. pen., s-a dispus, neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii B.D. şi T.I., pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (dosar nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galaţi); neînceperea urmăririi penale faţă de B.D., pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) (dosar nr. 96/C/2004 al Tribunalului Galaţi); neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii S.M., A.R., D.V., pentru infracţiunea prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în cauză nefiind vorba de săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală (dosar nr. 96/C/2004 al Tribunalului Galaţi) şi, neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul P.N. din cadrul Baroului Galaţi pentru infracţiunea prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi faţă de I.B., B.D., R.D. şi V.S., pentru infracţiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Din plângerea formulată, şi din declaraţia dată în faţa procurorului de petentul U.P., a rezultat că solicită efectuarea de cercetări faţă de judecătorul B.D., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că şi-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu cu prilejul soluţionării dosarului nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galaţi.
De asemenea, s-a solicitat efectuarea de cercetări faţă de avocatul P.N., care a reprezentat SC P.F. SRL Galaţi în dosarul respectiv, apreciind că acesta a acţionat în interesul părţilor adverse, în complicitate cu I.B., B.D., R.D. şi V.S. A menţionat că recursul declarat de SC P.F. SRL Galaţi împotriva soluţiei pronunţate de Judecătoria Galaţi în dosarul nr. 6816/C/2004, a fost soluţionat tot de judecătorul B.D. care, şi de această dată, şi-a îndeplinit necorespunzător atribuţiile de serviciu, pronunţând o hotărâre care nu-i este favorabilă.
Din verificările efectuate în cauză a rezultat că dosarul nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galaţi a avut ca obiect contestaţia la executare formulată de SC P.F. SRL Galaţi, în contradictoriu cu D.G.F.P. – A.F.P. Galaţi, cu F.S., F.M. şi N.C.
Judecătorul B.D. a participat la soluţionarea cauzei în calitate de preşedinte al completului de judecată, la câteva termene de judecată, ulterior fiind înlocuit de judecător T.I., care a şi pronunţat sentinţa civilă nr. 4158 din 29 iulie 2005 prin care a fost respinsă contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC P.F. SRL Galaţi.
Conform actelor premergătoare în sarcina judecătorilor B.D. şi T.I. nu s-a putut reţine săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală cu prilejul exercitării atribuţiilor de serviciu, legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătoreşti pronunţată în dosarul nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galaţi neputând fi analizate în cadrul unei cercetări penale, ci numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Recursul declarat de petenta SC P.F. SRL Galaţi împotriva sentinţei pronunţată în dosarul cu numărul de mai sus a fost înregistrat la Tribunalul Galaţi sub nr. 96/C/2006, completul de judecată fiind alcătuit din judecătorii S.M., A.R. şi D.V. şi, în cauză, a fost pronunţată Decizia civilă nr. 240 din 9 aprilie 2006, prin care a fost respins recursul declarat de petentă. Judecătorul B.D. nu a participat la soluţionarea acestui dosar la niciun termen de judecată, astfel că nu s-a putut reţine ca săvârşind fapta reclamată ce petentă. Nici faţă de judecătorii S.M., A.R. şi D.V., nu s-a putut reţine că ar fi săvârşit vreuna din faptele reclamate de petentă.
De asemenea, petenta prin reprezentant, a mai susţinut că avocatul P.N., care a reprezentat SC P.F. SRL Galaţi în dosarul nr. 6816/C/2004, nu şi-ar fi îndeplinit corect obligaţia asumată prin contractul de asistenţă juridică acţionând, în complicitate cu I.B., B.D., R.D. şi V.S., în defavoarea petentei.
În opinia procurorului, fiind nemulţumit de modul în care avocatul şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de asistenţă juridică, U.P., reprezentantul petentei, avea posibilitatea să renunţe la serviciile acestuia. De astfel, din actele dosarului şi declaraţia avocatului P.N., a rezultat că acesta a participat dosar aşa primele termene de judecată, intervenind unele neînţelegeri între U.P. şi avocat, motiv pentru care, acesta din urmă, a reziliat contractul de asistenţă juridică.
De asemenea, s-a menţionat că numitul U.P., considerând că i-a achitat avocatului onorarii prea mari în raport cu prestaţia depusă de acesta, avea posibilitatea să se adreseze Baroului Galaţi, solicitând restituirea sumei respective, însă acesta, în mod tendenţios, a formulat prezenta plângere penală la 5 ani după presupusa faptă, astfel că nu s-a putut reţine faţă de avocatul P.N. şi I.B., B.D., R.D. şi V.S. săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei ordonanţe a procurorului de caz, prin reprezentant, petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, invocând, în esenţă, aceleaşi motive ca şi în plângerea iniţială.
Prin rezoluţia din 24 noiembrie 2009, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 1331/II/2/2009, s-a dispus, în baza art. 278 C. proc. pen., respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentă prin administrator unic U.P., considerându-se că soluţia emisă în dosarul nr. 96/P/2009 este legală şi temeinică, judecătorii reclamaţi nu au săvârşit nicio infracţiune, eventualele erori din hotărârile pronunţate putând fi remediate pe calea unei căi de atac, iar avocatul P.N. nu a săvârşit nici o faptă penală, acesta reziliind contractul de asistenţă juridică cu petenta, în urma neînţelegerilor cu U.P. - reprezentantul acesteia.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere la instanţa competentă petenta SC F.P.SRL Galaţi, invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia, în raport de dispoz. art. 62 şi art. 210 C. proc. pen., ce reglementează lămurirea cauzei prin probe şi exercitarea de către organul de urmărire penală a rolului activ. Ulterior, petentul a invocat şi excepţia necompetenţei materiale a organului de urmărire penală în ceea ce priveşte actele efectuate faţă de intimaţii R.D., V.S.C., I.B.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 18 ianuarie 2010 iar prin încheierea din 21 iunie 2010 aceasta a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre soluţionare Curţii de Apel Craiova, în condiţiile în care I.C.C.J. - prin încheierea nr. 947 din 2 iunie 2010 - a admis cererea formulată de către petentă şi a dispus strămutarea judecării plângerii.
Analizând motivele plângerii formulată de către petent, rezoluţia procurorului, de neîncepere a urmăririi penale, precum şi toate actele ce au stat la baza acestei soluţii, inclusiv dosarul nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galaţi, judecătorul instanţei de fond a apreciat că motivele invocate de către petent în sunt nefondate, astfel încât, în temeiul art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a respins-o pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Plângerea petentului adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi vizează fapte, apreciate de către petent ca fiind de natură penală, săvârşite de magistraţi din cadrul Judecătoriei Galaţi şi Tribunalului Galaţi, respectiv intimaţii B.D. şi T.I., S.M., A.R., D.V. , precum şi fapte săvârşite de avocatul P.N. din cadrul Baroului Galaţi. De asemenea, plângerea petentului vizează şi fapte săvârşite de intimaţii I.B., B.D., R.D. şi V.S., aceştia acţionând în complicitate cu apărătorul P.N.
În raport de persoanele împotriva cărora petentul formulează plângerea, s-a constatat că operează instituţia prorogării de competenţă, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 33 şi art. 35 C. proc. pen., potrivit cărora, în caz de conexitate, dacă competenţa în raport cu diferiţi făptuitori ori diferitele fapte aparţin, potrivit legii, mai multor instanţe de grad egal, competenţa de a judeca toate faptele, şi pe toţi făptuitorii, revine instanţei mai întâi sesizată, iar dacă competenţa după natura faptelor sau după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe de grad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite, revine instanţei superioare în grad.
De aceea, s-a apreciat că soluţionarea plângerii de către procuror şi în ceea ce priveşte plângerea formulată împotriva intimaţilor I.B., B.D., R.D. şi V.S., s-a realizat în respectarea normelor de competenţă materială, astfel cum sunt prevăzute de art. 281 rap. la art. 209 C. proc. pen., rap. la art. 35 C. proc. pen.
Analizând plângerea sub aspectul criticilor de netemeinicie şi nelegalitate invocate de către petent, respectiv încălcarea normelor de administrare a probelor şi exercitarea rolului activ de către organul de urmărire penală, judecătorul instanţei de fond a apreciat că este nefondată.
Procedând în conformitate cu dispoz. art. 62 şi urm. C. proc. pen., procurorul a procedat la administrarea tuturor probelor, apreciate ca lămuritoare în vederea aflării adevărului. în condiţiile în care petentul, prin plângerea formulată, critică activitatea desfăşurată de judecători în soluţionarea dosarului nr. 6816/C/2004 al Judecătoriei Galaţi, atât cu prilejul soluţionării fondului, cât şi în căile de atac, inclusiv soluţiile pronunţate de judecători, probatoriile administrate au constat în actele şi lucrările dosarului civil, ce reprezintă obiectul nemulţumirii, cât şi în actele ce reflectă situaţia juridică a societăţii comerciale petentă, subiect al procedurii falimentului, probe concludente şi utile în raport de obiectul plângerii. Cu respectarea cerinţelor impuse de art. 202 şi următoarele, procurorul, în raport de actele prezentate de petent, cât şi probele administrate în raport de obiectul cauzei, a dispus neînceperea urmăririi penale atât faţă de judecătorii magistraţi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cât şi faţă de avocat şi intimaţii ce nu au calitatea specială cerută de art. 28 C. proc. pen., aceştia din urmă pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., respectiv art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Astfel, arată judecătorul primei instanţe că magistraţii judecători, investiţi legal cu soluţionarea contestaţiei la executare formulată de petentă şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, atât cu prilejul soluţionării fondului, cât şi în căile de atac, au procedat la soluţionarea cauzei şi, ulterior, a recursului, în temeiul abilităţilor legale conferite de Constituţie art. 123 - 125 şi Legea nr. 303/2004, cauza fiind soluţionată în raport de dispoziţiile legii civile, aplicabile în speţa dedusă judecăţii.
De aceea, s-a opinat în sensul că activitatea magistraţilor judecători, desfăşurată în temeiul legii, nu poate constitui faptă penală, de exercitare defectuoasă sau neîndeplinire a unei sarcini de serviciu, în detrimentul unei persoane, astfel cum este ea prevăzută de dispoz. art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cum temeinic a apreciat procurorul prin rezoluţia pronunţată.
În acelaşi mod a fost apreciată şi rezoluţia pronunţată cu privire la avocatul P.N. având în vedere că serviciile apărătorului se derulează în baza contractului de asistenţă juridică încheiat între părţi, acestea stabilind, bilateral, cu prilejul încheierii contractului, drepturile şi obligaţiile reciproce inclusiv modalitatea de plată şi cuantumul onorariului pentru serviciile avocaţiale. Nemulţumirile ulterioare încheierii contractului de mandat, pot determina denunţarea unilaterală sau rezoluţiunea contractului, prin acordul părţilor, nemulţumiri care, însă, nu îmbracă forma infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., astfel cum a fost calificată de petentă în plângerea sa, atâta timp cât fiecare parte acţionează în limitele puterilor cu care a fost investită, prin convenţia părţilor.
Aceleaşi considerente au fost avute în vedere şi la plângerea formulată împotriva intimaţilor I.B., B.D., R.D. şi V.S., plângerea având ca obiect săvârşirea de către aceşti intimaţi a infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.
Împotriva sentinţei, petentă - prin reprezentant - a declarat prezentul recurs.
Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- în recurs, cauza a avut 3 termene de judecată, reprezentatul recurentei-petente fiind prezent numai la cel de-al doilea termen;
- la primul termen, la cererea numitului U.P., instanţa de recurs a amânat judecarea cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia;
- la cel de-al doilea termen, prezent fiind, numitul U.P. a recuzat preşedintele completului, cererea fiind ulterior respinsa;
- la al treilea termen, şi ultimul, a fost transmisă instanţei o cerere de recuzare a magistratului asistent, cerere respinsa ca inadmisibilă (astfel cum rezultă din partea introductivă).
Examinând pe fond recursul petentei, se reţine că se reiau acuzaţiile aduse intimaţilor prin plângerea penală.
Înalta Curte îşi însuşeşte integral argumentele expuse în sentinţa atacată, apreciind că nu se impune reluarea acestora în prezenta decizie, cu următoarele completări:
Potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
Accesul oricărei persoane la justiţie şi, respectiv, posibilitatea desfiinţării ori modificării hotărârilor judecătoreşti numai în căile de atac prevăzute de lege sunt principii ale organizării judiciare (art. 6 şi art. 17 din Legea nr. 304/2004). Raţiunea judiciară a instituirii unor căi de atac contra hotărârilor judecătoreşti derivă din necesitatea reformării acelor hotărâri care conţin, prezumat, aspecte de netemeinicie ori nelegalitate.
Însă, aceste principii impun ca reformarea unei hotărâri judecătoreşti civile să se realizeze numai în căile de atac prevăzute de lege pentru respectiva hotărâre civilă (prin desfiinţare, casare, modificare).
Simpla nemulţumire a părţii, privită singular şi în absenţa unor minime indicii ale săvârşirii de către magistrat a unei fapte prevăzute de legea penală, nu poate să justifice tragerea la răspundere penală a acestuia.
Înalta Curte îşi însuşeşte şi argumentele ale judecătorului curţi de apel cu privire la soluţia de neurmarire penală dispusă faţă de ceilalţi intimaţi apreciind, de asemenea, că nu se impune reluarea ori suplimentarea acestora.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentei.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL Galaţi, prin U.P., împotriva sentinţei penale nr. 195 din 22 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2422/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2503/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
