ICCJ. Decizia nr. 2422/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2422/2011
Dosar nr. 6993/110/2010
Şedinţa publică din 16 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12/D din 18 ianuarie 2011, Tribunalul Bacău, secţia penală, în baza art. 174 – 175 lit. c) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului I.F. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare şi pedeapsă complementară 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), C. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 01 iunie 2010 şi de la data de 02 iunie 2010 la zi.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen. s-a luat act că părţile vătămate I.F., I.G. şi I.L. prin curator B.S. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în noaptea de 31.05/01 iunie 2010, la domiciliu, inculpatul a ucis-o pe soţia sa, victima I.L., aplicându-i mai multe lovituri cu obiecte şi mijloace contondente.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv : procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto, raportul medico-legal nr. S74/52/A4 din 01 iunie 2010 al C.M.L. Oneşti, rezultatul testului alcoolscopic al inculpatului, declaraţiile martorilor B.S., C.R.E., I.L.R., T.Z. şi M.I., precum şi declaraţiile inculpatului.
Fiind audiat, atât în timpul urmăririi penale, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a avut o conduită sinceră, recunoscând şi regretând fapta comisă.
Prin Decizia penală nr. 41 din 22 martie 2011, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de apelantul – inculpat I.F., împotriva sentinţei penale nr. 12/D din 18 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 6993/110/2010.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi cuantumul pedepsei principale aplicate, reţinând cauza spre rejudecare şi, în fond :
A dispus aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi a redus cuantumul pedepsei principale aplicate de la 16 ani şi 8 luni închisoare la 16 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
În temeiul art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. coroborat cu art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 381 alin. (1) C. proc. pen. a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpatului de la 18 ianuarie 2011 la zi.
Împotriva sus-menţionatei decizii a declarat recurs inculpatul pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat redozarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gravitatea şi împrejurările comiterii faptei, precum şi de circumstanţele sale personale.
În acest sens, a arătat că fapta săvârşită a fost un incident nefericit petrecut pe fondul consumului de alcool, care a degenerat în lovituri ce au cauzat moartea victimei.
Recursul este nefondat.
Analizând Decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat de inculpat, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de către instanţa de control judiciar este legală şi temeinică.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere gradul de pericol social al acestui gen de fapte, recrudescenţa lor, împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârşire, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este fără antecedente penale şi atitudinea sa procesuală, în sensul că a recunoscut şi regretat fapta.
Totodată, instanţa de apel a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 3201 C. proc. pen. constatând în mod corect că se impunea reţinerea acestor dispoziţii având în vedere declaraţia de recunoaştere şi faptul că judecata a avut loc exclusiv pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.
Faţă de toate aceste aspecte, se apreciază că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se justifică reaprecierea cuantumului acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva deciziei penale nr. 41 din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 iunie 2010 la 16 iunie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2412/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2478/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
