ICCJ. Decizia nr. 2560/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2560/2011

Dosar nr. 7688/117/2010

Şedinţa publică din 27 iunie 2011

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 88 din 24 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. 7688/117/2010 s-a respins cererea formulată de inculpatul M.O.I., prin apărătorul său ales, de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa (comisă asupra părţii vătămate minore I.L.V.) din infracţiunea de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea de tentativă la act sexual cu un minor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen.

A fost condamnat inculpatul M.O.I., domiciliat în Cluj-Napoca, str. Parcul Feroviarilor nr. 10, ap. 6, jud. Cluj, actualmente în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de 5 ( cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi 1 (un ) an şi 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 37 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile s-au comis în stare de recidivă postcondamnatorie, faţă de pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării sale, aplicată prin sentinţa penală nr. 105 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă la 16 iulie 2009.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 105 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă la 16 iulie 2009, pedeapsă care se alătură fiecăreia dintre pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, rezultând astfel, o pedeapsă de 5 ani şi 10 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. dispune contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ( cinci) ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza II C. pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia timpul reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 20 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate minore I.L.V. despăgubiri civile în sumă de 3.500 lei, reprezentând daune morale.

S-a respins acţiunea civilă formulată de partea vătămată C.D. şi continuată de numitul C.I., în calitate de sot supravieţuitor.

În baza art. 191 C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.400 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj înregistrat sub nr. 806/P/2010 din data de 8 octombrie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul M.O.I. pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Sub aspectul stării de fapt s-a reţinut pe scurt, în acrul de sesizare al instanţei aceea că în cursul nopţii de 8/9 septembrie 2010 inculpatul M.O.l. a încercat prin constrângere fizică şi profitând de imposibilitatea de a-şi exprima voinţa în mod valid, să întreţină act sexual cu partea vătămata l.L.V., minoră in vârsta de 13 ani, după care, în cursul aceleiaşi nopţi a încercat prin constrângere fizica, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale, să întreţină act sexual cu partea vătămată C.D., în vârstă de 59 de ani.

Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea acestor fapte.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

În după-amiaza zilei de 08 septembrie 2010 inculpatul M.O.l. s-a deplasat din municipiul Cluj-Napoca în satul Năsal, localitatea de domiciliu a mamei sale. Ajuns în localitate, inculpatul s-a deplasat la localul cunoscut sub denumirea „L.R." unde a consumat, potrivit propriei declaraţii, băuturi alcoolice, respectiv 2 litri de bere, aceasta în condiţiile în care, pe drum, consumase circa 200 ml coniac şi 2 litri de bere. în local se aflau şi martorii V.V.V. şi S.N.M., precum şi partea vătămata l.L.V., minoră învârstă de 13 ani.

În jurul orelor 21,30-22,00 partea vătămata l.L.V. a arătat că urmează să plece acasă, inculpatul susţinând la rândul său, că intenţionează să se deplaseze la un alt local, cunoscut sub denumirea „L.C.", situat în apropierea locuinţei părţii vătămate.

Conform declaraţiilor martorilor S.N.M. şi R.L.A., aceasta din urmă fiind barmana localului „La Rel", prima a ieşit partea vătămata l.L.V., care însă a fost urmată la scurt timp, de către inculpatul M.O.l.

Partea vătămata l.L.V. a declarat faptul că a fost ajunsă din urmă de către inculpat, care în momentul în care s-au apropiat de izvorul cunoscut sub numele de „L.B.", i-ar fi pus o mână la gură şi ar fi prins-o de haine, târând-o in curtea izvorului într-un loc întunecos, unde a trântit-o la pământ, continuând să-i ţină una dintre mâini la gura iar cu cealaltă reuşind să-i dea jos pantalonii.

La rândul său, inculpatul M.O.l. şi-a dat jos pantalonii, iar partea vătămata conştientizând ce anume avea să se întâmple, s-a opus categoric, cerându-i inculpatului să o lase în pace. Cu toata opoziţia părţii vătămate, inculpatul M.O.l. a continuat imobilizarea sa la pământ, încercând să-şi pună în executare intenţia de a întreţine un raport sexual cu minora.

Partea vătămată a continuat să strige „lasă-mă, lasă-mă", strigăte care au fost auzite de către martorele P.E. şi P.C., care alertate fiind, s-au apropiat de locul de unde se auzeau strigatele, observând-o pe partea vătămata l.L.V. întinsă la pământ şi aşezat peste aceasta pe inculpat. Martora P.E. a strigat la ei şi atunci inculpatul a eliberat-o pe partea vătămată, s-a îmbrăcat şi s-a îndepărtat.

Despre identitatea bărbatului, minora le-a spus celor două martore, care nu au reuşit să îl observe foarte bine din cauza întunericului, că este vorba despre băiatul L.I., „aia proastă", martorele P.E. şi P.C. identificându-l astfel pe inculpat, care, auzind-o pe minoră referindu-se la mama sa, a proferat ameninţări cu moartea la adresa sa, ceea ce le-a determinat să se retragă într-o curte. Martorele au precizat că partea vătămata era agitată şi a început să plângă.

Ulterior acestui moment, inculpatul M.O.I. s-a deplasat în localul „L.G.", situat în imediata apropiere a fântânii, şi-a cumpărat o halba de bere, după care, însoţit de martorul V.V.V., a revenit în localul „La Rel". In local inculpatul M.O.I. a relatat martorilor S.N.M. şi R.L.A. despre faptul că a încercat să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămata l.L.V., însă nu a reuşit, datorită faptului că „a fost întrerupt de doua babe", martora P.E. confirmând faptul că barmanita localului ar fi relatat despre afirmaţiile inculpatului ulterioare acestui episod, şi altor persoane.

Potrivit raportului de constatare medico-legala din 16 septembrie 2010, partea vătămată l.L.V. este virgină din punct de vedere anatomic, prezintă leziuni corporale la data examinării de vechimi diferite, însă placardul excoriat de 7,1/5 cm discontinuu acoperit cu fine cruste brune pe fata laterală a braţului drept în 1/ 2 distala poate data din data comiterii faptei şi nu necesită îngrijiri medicale.

La scurt timp după revenirea inculpatului în localul „L.R." şi-a făcut apariţia în local partea vătămata C.D., care a ocupat loc iniţial la aceeaşi masa cu martorii V.V.V. si S.N.M., persoane cu care a consumat băuturi alcoolice.

Potrivit declaraţiilor aceloraşi martori, la un moment dat inculpatul ar fi luat ţigara părţii vătămate, motiv pentru care la rândul său inculpatul i-ar fi oferit ţigări şi bere părţii vătămate. Ulterior, martorii V.V.V. si S.N.M. au părăsit localul, rămânând doar inculpatul, partea vătămată C.D. şi martora R.L.A.

La scurt timp, inculpatul M.O.I. a părăsit localul, deplasându-se la toaletă iar partea vătămată C.D., după ce a anunţat-o pe martora R.L.A. că merge acasă, a părăsit localul.

Pe drum, la o distanta de aproximativ 50-60 de metri de local, partea vătămată C.D. a fost ajunsă din urmă de către inculpat, care fără a-i adresa nici un cuvânt a tras-o de mână şi a împins-o în şanţ.

La rândul său, partea vătămată C.D. s-a opus încercărilor inculpatului de a întreţine cu ea raport sexual, atât prin cuvintele spuse, cât şi prin strigatele de ajutor adresate martorei R.L.A., acestea fiind auzite şi de martorul M.I.D., persoană care locuieşte în apropierea locului faptei.

În ciuda opoziţiei părţii vătămate şi a strigătelor sale de ajutor, inculpatul M.O.I. a reuşit să o dezbrace pe aceasta de pantalonii pe care îi purta şi la rândul său, şi-a dat jos pantalonii, moment în care partea vătămata C.D. a reuşit să se întoarcă cu spatele înspre inculpat, care însă nu a renunţat.

Alarmat de strigatele părţii vătămate C.D., martorul M.I.D. a ieşit din imobilul în care locuieşte, apoi din curtea locuinţei sale şi s-a îndreptat înspre locul de unde se auzeau strigătele.

Urmare a intervenţiei acestui martor, inculpatul s-a ridicat de jos, şi-a ridicat pantalonii şi, fără a-i adresa vreun cuvânt martorului, s-a îndepărtat. Partea vătămată C.D. s-a îmbrăcat şi a relatat martorului faptul că inculpatul a încercat să întreţină relaţii sexuale împotriva voinţei sale, în aceste condiţii martorul conducând-o pe partea vătămata la locuinţa sa.

Martora R.L.A., angajată a localului „L.R.", a relatat că a observat momentul în care inculpatul a trântit-o în şanţ pe partea vătămată C.D., a auzit strigatele de ajutor ale acesteia, însă datorită temerii pe care o poartă faţă de inculpat nu a putut interveni.

Potrivit raportului de constatare medico-legala din 16 septembrie 2010, partea vătămată C.D. prezintă semnele unei deflorări vechi a cărei dată nu mai poate fi precizată, la examenul extern constatându-se pe faţa antero-laterală şi laterală a coapsei drepte în 1/2 dislata 3 echimoze confluente având împreună dimensiunea de 10/7 cm, cu centrul violaceu brun şi marginile albăstrui-verzui, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur şi pot data din data de 8 septembrie 2010 şi au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămata C.D. a formulat plângere penală prealabila împotriva inculpatului M.O.I., însă în cursul procesului penal, după audierea sa în faţa judecătorului, a decedat.

În cursul urmăririi penale inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând faptul că ar fi încercat să întreţină împotriva voinţei sale relaţii sexuale cu partea vătămată I.L.V. iar în privinţa părţii vătămate C.D. a recunoscut doar faptul ca a împins-o pe partea vătămată în şanţ, pentru că aceasta o deranjează în mod frecvent pe mama sa pentru a-i solicita sume de bani cu titlu de împrumut, fără însă a recunoaşte faptul că a încercat să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată împotriva voinţei acesteia.

Cu ocazia audierii sale în faţa judecătorului, inculpatul şi-a menţinut poziţia iniţială, de nerecunoaştere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, însă s-a apreciat dimpotrivă, că materialul probator administrat în prezenta cauză demonstrează fără urmă de dubiu vinovăţia inculpatului.

Astfel, în ciuda poziţiei sale de negare a faptei comise asupra minorei I.L.V., susţin teza vinovăţiei acestuia în primul rând, declaraţiile părţii vătămate, care au fost constante, minora relatând pe larg circumstanţele comiterii faptei, a precizat încă de la început identitatea bărbatului care a agresat-o sexual, comportamentul propriu şi cel al inculpatului, opoziţia sa la manifestările acestuia din urmă şi intervenţia salvatoare a celor două femei, raportul de constatare medico-legal la ale cărei concluzii s-a referit deja, precum şi declaraţiile martorelor P.E. şi P.C., persoane care au auzit strigatele de ajutor ale părţii vătămate si au intervenit, reuşind astfel să întrerupă activitatea infracţională a inculpatului, iar pe de altă parte, declaraţiile martorilor S.N.M. şi R.L.A., din al căror conţinut rezultă că, la revenirea în localul „L.R. inculpatul le-a relatat despre cele întâmplate, fiind nemulţumit de faptul că a fost întrerupt de intervenţia a „două babe", toate aceste mijloace de probă evidenţiind faptul că inculpatul M.O.I. a încercat să întreţină împotriva voinţei părţii vătămate minore relaţii sexuale cu aceasta.

În plus, s-a arătat că în cauză s-a efectuat de către D.G.A.S.P.C. un raport de evaluare psihologică pentru partea vătămata I.L.V., minora în vârsta de 13 ani, conform căruia succesiunea întâmplărilor nu este procesată sub aspect emoţional, minora gândindu-se doar cum să scape, imaginea în sine fiind distorsionată, pentru că se percepe ca fiind o persoană adultă fără însă a-şi asuma responsabilităţile aferente; nu poate conştientiza care ar fi fost consecinţele în situaţia în care inculpatul ar fi mers până la capăt pentru că emoţiile legate de eveniment sunt reprimate, mecanismul de apărare predominant fiind minimalizarea incidentului pentru a-i permite să-1 prelucreze progresiv, astfel încât să poată face faţă evenimentelor. Pentru că obişnuia să se întoarcă acasă seara târziu a devenit victima unei agresiuni sexuale pe care încearcă să o abordeze intr-o manieră „matură11, blocând manifestările emoţionale legate de incident şi supralicitând aspecte raţionale pragmatice.

S-a solicitat în faza cercetării judecătoreşti de către inculpat, prin apărătorul său, conform art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a acestei fapte din infracţiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen. în infracţiunea de tentativă la act sexual cu un minor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) C. pen. pentru considerentul că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine faptul că inculpatul ar fi desfăşurat manopere de constrângere a părţii vătămate ori ar fi profitat de imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

Argumentele invocate în susţinerea acestei cereri nu au fost primite, cererea fiind respinsă, deoarece dimpotrivă, materialul probator de la dosar a confirmat faptul că inculpatul a încercat să întreţină un raport sexual cu minora prin constrângerea fizică a acesteia şi profitând de imposibilitatea sa de a-şi manifesta voinţa, aceasta în condiţiile în care, chiar dacă am afirma că minora ar fi consimţit la acest act sexual, din cauza vârstei fragede nu se poate afirma că aceasta şi-a exprimat în mod liber voinţa, ceea ce face ca oricum, fapta comisă să constituie infracţiunea de tentativă la viol şi nu la act sexual cu un minor.

Nu prezintă în acelaşi timp, nici un fel de importanţă în reţinerea vinovăţiei inculpatului, profilul moral al părţii vătămate I.L.V., (despre care s-a încercat a se dovedi că obişnuia să-şi petreacă timpul liber în barul din localitate, că ar consuma ocazional alcool şi nu ar avea o atitudine prea cuviincioasă), atâta timp cât este vorba totuşi, despre un copil în vârstă de 13 ani agresat sexual de către un adult de 38 de ani, care are la rândul său copii, la vârsta părţii vătămate, dezvoltarea psihică a acesteia fiind în formare, iar despre o anumită morală, ar fi greu să i se pretindă să dea dovadă de aşa ceva atâta timp cât inculpatul a dovedit o lipsă severă a acesteia în ceea ce îl priveşte.

În privinţa celeilalte fapte, comise asupra părţii vătămate C.D., aşa cum s-a arătat deja, inculpatul a recunoscut doar faptul ca a împins-o pe partea vătămata în şanţ, pentru acea că, aceasta, în mod frecvent solicită mamei sale sume de bani cu titlu de împrumut, fără însă a recunoaşte faptul că a încercat să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămata împotriva voinţei acesteia.

Apărarea inculpatului în sensul arătat, a fost combătută, pe de o parte, de raportul de constatare medico-legală care a pus în evidenţă leziuni la nivelul coapselor părţii vătămate, la dosar existând şi planşe foto şi de declaraţiile părţii vătămate, constante pe tot parcursul procesului penal, din care rezultă faptul că inculpatul nu s-a limitat la a o împinge pe partea vătămată în şanţ ci, a dezbrăcat-o de haine, dezbrăcându-se la rândul său, în ciuda opoziţiei sale verbale şi fizice iar pe de altă parte, de declaraţiile martorei R.L.A., care a observat momentul în care inculpatul a tras-o pe partea vătămată „pe marginea drumului" şi a auzit apoi strigatele de ajutor ale acesteia precum şi cele ale martorului M.I.D. care, urmare a strigătelor părţii vătămate, l-a surprins pe inculpat „în fundul gol" şi după ce partea vătămata i-a relatat ceea ce s-a întâmplat, a luat hotărârea să o conducă acasă.

Drept urmare, pentru toate argumentele de fapt şi de drept instanţa a considerat că rezultă dincolo de orice îndoială, vinovăţia inculpatului în comiterea celor două infracţiuni pentru care acesta a fost trimis în judecată, inculpatul urmând a răspunde penal pentru acestea.

Faptele descrise mai sus au fost probate cu următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală: plângerea şi declaraţia părţii vătămate C.D. (filele 14-18), proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto (filele 19-27, 38-44), proces-verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral (fila 30), plângerea şi declaraţiile părţii vătămate I.L.V. (filele 32-37), raport de psihodiagnostic şi evaluare clinica (filele 55-58), declaraţiile martorilor P.C. (filele 59), V.V.V. (filele 60, 61), S.N.M. (filele 62, 63), C.L. (fila 64), R.L.A. (filele 65-67), M.I.D. (filele 68, 69), P.E. (filele 70, 71), rapoarte de constatare medico legale (filele 72-73) și (filele 76-77), declaraţiile inculpatului M.O.I. (filele 46, 47, 49-52), în faza de judecată fiind audiat inculpatul (fila 59), părţile vătămate (filele 60, 61) şi martorii P.E. (fila 104), P.C. (fila 105), S.N.M. (fila 154), M.I.D. (fila 106) şi C.L. (fila 155) şi a fost întocmit un referat de evaluare psiho-socială de către Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Cluj (filele 150-153).

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului M.O.I., care în cursul nopţii de 8/9 septembrie 2010 a încercat prin constrângere fizică şi profitând de imposibilitatea de a-şi exprima voinţa în mod valid, sa întreţină act sexual cu partea vătămata I.L.V., minoră în vârsta de 13 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1), (3) C. pen.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în cursul nopţii de 8/9 septembrie 2010 a încercat prin constrângere fizică, cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 1-2 zile de îngrijiri medicale, să întreţină act sexual cu partea vătămată C.D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen.

Întrucât prin sentinţa penala nr. 105/2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasa definitivă prin Decizia penală nr. 210/2009 a Tribunalului Cluj la data de 16 iulie 2009, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendare condiţionată pe termen de încercare de 2 âni si 10 luni, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sunt incidente dispoziţiile art. 37 lit. a) C.pen, privind recidiva postcondamnatorie, dar şi prevederile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate dispuse anterior, prezentele infracţiuni fiind comise în termenul de încercare stabilit prin această hotărâre judecătorească.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanţa de judecată a avut în vedere criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 C. pen. şi anume: gradul de pericol social concret al faptelor comise, deosebit de ridicat din perspectiva în principal, a consecinţelor acestor fapte asupra dezvoltării psihice ulterioare a victimei minore, limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege şi desigur, persoana infractorului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală şi nu a fost sincer pe parcursul procesului penal.

Având în vedere însă, situaţia familială a inculpatului, împrejurarea că acesta beneficiază de sprijinul familiei sale, precum şi concluziile referatului de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul de probatiune de pe lângă Tribunalul Cluj care evidenţiază faptul că inculpatul a avut o evoluţie comportamentală pozitivă, în ceea ce priveşte viaţa de familie şi atitudinea faţă de muncă, tribunalul a considerat, asemenea consilierului de probatiune, că totuşi, comiterea prezentelor fapte se datorează consumului excesiv de alcool, ceea ce a determinat o scădere a autocontrolului, a simţului etic şi moral şi o dezinhibiţie comportamentală, fără ca această conduită să fie definitorie pentru profilul moral al inculpatului.

Pentru aceste considerente, tribunalul a considerat că este justificată reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului (fără a considera că starea de beţie voluntară este o circumstanţă atenuantă, ci celelalte împrejurări la care s-a referit mai sus) conform art. 74 alin. (2) C. pen. şi pe cale de consecinţă, aplicarea dispoziţiilor art. 76 lit. b) C. pen. referitoare la efectele circumstanţelor atenuante, în sensul aplicării unor pedepse sub limitele minime speciale prevăzute de lege.

În aceste împrejurări, instanţa a aplicat inculpatului pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen. şi 1 (un ) an şi 5 (cinci) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la viol, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) C. pen. cu art. 37 lit. a) C. pen., cu art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 37 lit. a) C. pen. tribunalul a constatat că prezentele infracţiuni s-au comis în stare de recidivă postcondamnatorie, faţă de pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării sale, aplicată prin sentinţa penală nr. 105 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă la 16 iulie 2009.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 105 din 10 februarie 2009 a Judecătoriei Cluj-Napoca definitivă la 16 iulie 2009, pedeapsă care s-a alăturat fiecăreia dintre pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre, rezultând astfel, o pedeapsă de 5 ani şi 10 luni închisoare şi o pedeapsă de 2 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt concurente şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Referitor la latura civilă s-a reţinut că partea vătămata C.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Partea vătămata I.L.V., prin reprezentantul său legal Iuga Dochiţa, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 500 lei reprezentând de asemenea daune morale.

Actele de la dosar, în special raportul psihologic întocmit de specialişti, au aptitudinea de a contura prejudiciul nepatrimonial suferit de către victima minoră urmare a abuzului sexual suferit de aceasta, de afectarea echilibrului psihic şi emoţional, de accentuarea sentimentului de nesiguranţă în contextul unui mediu familial potrivnic unei evoluţii psihice şi fizice normale pentru vârsta minorei, ceea ce face ca pretenţiile civile să fie justificate, chiar dacă s-a apreciat totuşi, cuantumul pretins, insignifiant.

Pe cale de consecinţă, conform prevederilor art. 17 şi 18 C. proc. pen. referitoare la exercitarea din oficiu a acţiunii civile şi susţinerea sa de către procuror, instanţa a considerat că atâta timp cât, instanţa este obligată să se pronunţe şi din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă iar procurorul, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, este obligat să susţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă, a considerat că, cu atât mai mult, în cazul de faţă cuantumul daunelor morale solicitate poate fi modificat, în sensul majorării lor, suma pretinsă fiind cu totul neîndestulătoare faţă de prejudiciul efectiv suferit de partea vătămată minoră.

Pe cale de consecinţă, tribunalul în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să plătească părţii vătămate minore I.L.V. despăgubiri civile în sumă de 3.500 lei, reprezentând daune morale.

Aşa cum s-a arătat deja, în cursul judecăţii a decedat partea vătămată C.D., situaţie în care conform art. 21 C. proc. pen. au fost introduşi în cauză succesorii acesteia, respectiv soţul supravieţuitor şi copiii majori, dintre care cel dintâi a solicitat continuarea judecării acţiunii civile formulate anterior de către partea vătămată.

Partea vătămată a pretins a fi obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale, situaţie în care s-a considerat însă, că inculpatul nu poate fi obligat să plătească această sumă succesorilor părţii vătămate, deoarece acesteia fiindu-i cauzat un prejudiciu nepatrimonial, concretizat într-o suferinţă psihică, dreptul personal la care a dat naştere fiind strâns legat de persoană, nu poate fi exercitat decât de titularul acestuia.

Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi inculpatul M.O.I.

Parchetul de p lângă Tribunalul Cluj a criticat sentinţa sub aspectul nelegalitătii în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate pentru infracţiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., comisă asupra victimei minore; astfel din moment ce prima instanţă a reţinut circumstanţe atenuante pedeapsa aplicată trebuie să se coboare sub limita de 5 ani.

Sub aspectul netemeiniciei s-a criticat greşita reţinere a circumstanţelor atenuante judiciare prin raportare la concluziile referatului de evaluare întocmit inculpatului însă la reţinerea circumstanţelor atenuante trebuie avute în vedere că acestea se reduc într-o asemenea manieră gravitatea faptei în ansamblul său încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special legal să poate satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

S-a concluzionat că fată de modul de comitere a celor două infracţiuni şi limitele speciale ale pedepselor aplicabile pedeapsa aplicată inculpatului nu este proporţională cu gravitatea faptelor.

Sub un alt aspect s-a mai criticat sentinţa susţinându-se că în mod nejustificat instanţa nu a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor părinteşti sau a dreptului de a fi tutore sau curator deoarece ignorarea totală de către inculpat a oricărui sentiment de respect faţă de libertatea fizică, psihică şi sexuală a unui copil de 13 ani denotă că acesta nu poate prezenta garanţiile morale pentru a fi părinte, tutore sau curator.

Inculpatul apelant a criticat sentinţa arătând că se impunea schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă la viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. (1) şi (3 )C. pen. în tentativă la infracţiunea de act sexual cu minor prev. de art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) C. pen. deoarece din coroborarea materialului probator nu rezultă cu certitudine că inculpatul ar fi desfăşurat manopere de constrângere a părţii vătămate I.L.

În subsidiar a învederat că se putea acorda o eficienţă mai mare circumstanţelor atenuante reţinute mai ales că în cauză îşi găsesc aplicabilitatea şi disp.art. 83 alin. (1) C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării unei pedepse de 10 luni închisoare.

Dintr-o altă perspectivă, a învederat că tentativa la infracţiunea de viol comisă asupra persoanei vătămate majore C.D., care a consumat anterior băuturi alcoolice, a dansat şi a fumat cu inculpatul iar apoi a plecat aproximativ împreună cu acesta ceea ce poate duce la concluzia că inculpatul a interpretat respectiva atitudine ca una uşuratică şi provocatoare.

Sub aspectul laturii civile a solicitat reducerea despăgubirilor stabilite de prima instanţă, la cuantumul solicitat de reprezentanţii legali ai minorei deoarece aceştia sunt titularii acţiunii civile în prezenta cauză.

Examinând sentinţa atacată atât din perspectiva motivelor de apel invocate, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva sentinţei penale nr. 88 din 24 februarie 2011 a Tribunalului Cluj pe care a desfiinţat-o parţial doar sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante, a greşitei individualizări a pedepselor aplicate şi a greşitei aplicări a pedepselor accesorii şi complementare.

A condamnat pe inculpatul M.O.I., domiciliat în Cluj Napoca, jud.Cluj, în prezent arestat în Penitenciarul Gherla, la pedepsele de:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.de ar.64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol prev.şi ped.de art. 20 C. pen., rap.la art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. (faţă de partea vătămată I.L.V.);

- 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev.de ar.64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol prev.şi ped.de art. 20 C. pen. rap.la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. (faţă de partea vătămată C.D.).

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 105/2009 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă la 16 iulie 2009, pedeapsă care se alătură fiecăreia dintre cele două pedepse menţionate, respectiv 5 ani şi 10 luni şi 2 ani şi 10 luni.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a constatat existenţa concursului de infracţiuni, şi a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 10 luni închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II lit. b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prev.de ar.64 alin. (1) lit. a) teza II-a, b), d) şi e) C. pen.

Conform ari 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.O.I. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

A menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi deduce durata arestării preventive din 20 septembrie 2010 până la zi.

A obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre a reţinut următoarele:

În mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanţă a reţinut starea de fapt constând în aceea că în data de 8 septembrie 2010 inculpatul M.O.I. s-a deplasat în satul Năsal, unde la localul „L.R." a consumat doi litri de bere de faţă fiind doi martori şi partea vătămată minoră, de 13 ani, I.L.V.

Aproximativ la ora 21,30 partea vătămată a plecat spre casă însă a fost urmată de către inculpat iar în apropierea izvorului „L.B." i-a pus mâna la gură, a prins-o de haine, a târât-o în apropiere, a trântit-o la pământ şi a încercat să întreţină raport sexual cu aceasta, însă ca urmare a ţipetelor acesteia, a fost auzită de martorele P.E. şi C. care s-au apropiat, au observat-o pe victimă întinsă la pământ iar peste ea pe inculpat, au strigat la ei iar inculpatul a elibera-o, s-a îmbrăcat şi s-a îndepărtat.

Referitor la cea de-a doua faptă în mod temeinic prima instanţă a reţinut că după ce inculpatul s-a întors în localul „L.R." a apărut cealaltă parte vătămată C.D. căreia inculpatul i-a oferit ţigări şi bere, iar când partea vătămată a părăsit localul spunând că merge acasă la 50-60 m de local a fost ajunsă de inculpat care a tras-o de mână şi a împins-o în şanţ încercând să întreţină raport sexual. Victima s-a opus a strigat şi a fost auzită de martorul M.I.D. care s-a îndreptat spre locul de unde se auzeau strigătele şi a văzut că inculpatul era dezbrăcat, iar în momentul în care inculpatul a trântit-o pe partea vătămată în şanţ a fost observată de martora R.R.A.

Ca atare, având în vedere că cererea de schimbare a încadrării juridice a primei fapte în infracţiunea de tentativă la act sexual cu minor prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. nu a fost primită pentru motivele menţionate anterior iar încadrările juridice date de către prima instanţă s-au constat că sunt legale.

S-a reţinut că apelul declarat de către parchet este fondat din perspectiva netemeiniciei reţinerii drept circumstanţe atenuante a împrejurărilor referitoare la situaţia familială a inculpatului, la sprijinul de care beneficiază, la comportament pozitiv şi atitudinea lui faţă de muncă deoarece tot din referatul de evaluare rezultă că inculpatul nu are nici un fel de empatie faţă de cele două victime şi pe de altă parte, nici atitudinea procesuală a inculpatul nu denotă vreo urmă de regret având în vedere că nu a recunoscut fapta comisă faţă de partea vătămată C.D. şi referitor la partea vătămată minoră nu a declarat absolut nimic în fata instanţei de fond.

Inculpatul apelant a mai criticat sentinţa susţinând că în mod nelegal prima instanţă în loc să acorde părţii vătămate minore despăgubirile civile solicitate de 500 lei i-a acordat mai mult, respectiv 3.500 lei daune morale, motivul invocat nu poate fi primit deoarece prima instanţă a motivat în temeiul art. 17 şi 18 C. proc. pen. că instanţa este obligată să se pronunţe şi din oficiu asupra daunelor morale solicitate de partea vătămată minoră, ca atare în mod justificat a acordat daunele morale considerate ca fiind îndestulătoare pentru a acoperi prejudiciul de imagine suferit de partea vătămată minoră ca urmare a tentativei de viol. Sentinţa primei instanţe este criticabilă sub aspectul motivării reţinute pentru neacordarea sumei de 5.000 lei daune morale către moştenitorii celeilalte părţi vătămate decedate, fiindcă nu se poate reţine că în cazul decesului a dispărut dreptul la desdăunare pentru prejudiciul moral, astfel cum a procedat prima instanţă.

Curtea de Apel Cluj a apreciat că prejudiciul moral a fost cauzat cu ocazia comiterii faptei, iar dreptul la desdăunare - având natura juridică a unui drept de creanţă - era născut în patrimoniul părţii vătămate care a decedat ulterior în cursul procesului, prin urmare acest drept s-a transmis mai departe succesorilor acesteia; având în vedere însă că succesorii nu au declarat apel sentinţa nu poate fi modificată din cauză că sub aspectul laturii civile a declarat apel doar inculpatul, iar modificarea sentinţei ar însemna înrăutăţirea situaţiei acestuia în propria sa cale de atac.

Împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2011 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs inculpatul M.O.l., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 7688A17/2010.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj la data de 20 aprilie 2011, prin avocat P.P., fila 3 dosar recurs, inculpatul M.O.l., a solicitat să se ia act că îşi retrage recursul declarat la data de 13 aprilie 2011, împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Cluj la data de 4 aprilie 2010.

La data de 27 iunie 2011, în fața Înaltei Curţi. în cadrul dezbaterilor recursului, inculpatul M.O.I., a declarat, personal că îşi retrage recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2011 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, solicitând să se ia act de declaraţia sa.

Înalta Curte, în raport de dispoziţiile 3854 C. proc. pen., faţă de declaraţia de retragere a recursului formulată de recurentul inculpat M.O.I., în mod expres şi personal, în condiţiile art. 368 şi art. 369 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, va lua act de declaraţia de voinţă a recurentului inculpat.

Conform art. 192 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.O.I. împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2011 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 20 septembrie 2010 la 27 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2533/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2607/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2560/2011. Penal