ICCJ. Decizia nr. 2743/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 11 iulie 2011, a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost respinse cererile inculpaților R.D.P., V.B.O. și I.I.D. de restituire a cauzei la Parchet.
A admis cererile inculpaților R.D.P., V.B.O. și I.I.D. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
în baza dispozițiilor art. 145 alin. (11) rap. la art. 145 alin. (12) C. proc. pen., a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților R.D.P., V.B.O. și I.I.D. cu măsura obligării de a nu părăsi țara până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații au fost obligați să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte în fața instanței ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- cei trei inculpați să nu ia legătura între ei, și nici cu martorii sau alte persoane din cauză, direct sau indirect.
Conform art. 145 alin. (22) C. proc. pen., a atras atenția inculpaților că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, va fi luată măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților R.D.P., V.B.O. și I.I.D., dacă nu au fost arestați în altă cauză.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că a fost sesizată la 15 aprilie 2011 cu rechizitoriul nr. 189/P/2009 din 14 aprilie 2009.
La data de 15 aprilie 2011, Curtea de Apel București a fost sesizată cu rechizitoriul nr. 189/P/2009 din 14 aprilie 2009, secția combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție privind SC E. SA.
La Curtea de Apel București s-a format Dosarul prin care au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații R.D.P., V.B.O. și I.I.D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5), art. 289,art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 C. pen., art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul R.D.P. și art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000,art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. pentru inculpatul V.B.O. și pentru inculpatul I.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 323 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Conform dispozițiilor art. 3001C. proc. pen. a fost verificată legalitatea și temeinicia arestării preventive, fiind menținută starea de arest preventiv a celor trei inculpați.
La prima înfățișare, conform art. 300 C. proc. pen. a fost verificată regularitatea actului de sesizare.
Verificând starea de arest a inculpaților impusă de art. 3002C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen. a constatat următoarele:
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 02 martie 2011 prin mandatele de arestare emise de Curtea de Apel București PP/2011 pentru inculpatul R.D.P., mandatul nr. RR/2011 pentru inculpatul V.B.O. și mandatul nr. NN/2011 pentru inculpatul I.I.D., aflate la dosarul Curții de Apel București și care au avut ca temei de drept dispozițiile art. 143, 1491, 151 și 148 lit. f) C. proc. pen.
La momentul arestării celor trei inculpați au existat indicii temeinice că aceștia au săvârșit faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, apoi arestarea lor, dată fiind și complexitatea cauzei, care și-a păstrat acest caracter, fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Curtea a arătat însă că, din perspectiva dispozițiilor art. 160b C. proc. pen., la acest moment procesual nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a celor trei inculpați, fiind posibilă măsura alternativă a obligării de a nu părăsii țara. Analiza oportunității acestei măsuri s-a făcut pentru cei trei inculpați, împreună, dată fiind identitatea situației lor procesuale, precum și elementele care au circumscris persoana fiecăruia, respectiv vârsta tânără și vechimea mică în exercitarea profesiei de avocat și executor judecătoresc.
Astfel, s-a apreciat că termenul rezonabil al arestării preventive a reprezentat unul din temeiurile care au justificat luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara ca măsură alternativă.
S-a considerat că la această dată s-a schimbat, mai precis, nu mai subzistă nici pericolul pentru ordinea publică reținut la momentul arestării prin dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. Este adevărat că la momentul luării măsurii arestării a fost îndeplinită această condiție, dar, la această dată se constată că această rezonanță negativă s-a diminuat și, mai mult de atât, ea nu mai există.
împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând menținerea stării de arest a inculpaților.
înalta Curte, analizând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform disp. art. 3856alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul formulat este nefondat.
Cei trei inculpați au fost trimiși în judecată pentru că, folosindu-se de profesiile lor (unul din ei era executor judecătoresc, iar ceilalți doi avocați), au conceput un mecanism în care, încălcând flagrant dispozițiile legale în materie de executare silită și falsificând anumite înscrisuri, au executat silit mai multe societăți comerciale care aveau un debit, fără ca acestea să aibă cunoștință de procedură și adăugând costuri exorbitante pentru executare, cheltuieli care nu fuseseră făcute niciodată, producând prejudicii totalizând 23 de milioane de euro, doar o parte din sumă (prejudiciul cauzat SC A.R. - A.V.I.G. SA), fiind recuperată.
în sarcina inculpatului R.D.P. s-au reținut art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., art. 289,art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 323 C. pen., art. 132din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul V.B.O. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 323 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpatul I.I.D. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), art. 323 C. pen. și art. 12 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
La 1 martie 2011 Curtea de Apel București a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați.
Prin rechizitoriul din 14 aprilie 2011 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., au fost trimiși în judecată cei trei inculpați și, în baza art. 3001C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive.
înalta Curte, constată că temeiul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, este art. 148 lit. f) C. proc. pen.
în mod corect a constatat instanța că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată și că punerea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
înalta Curte constată că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin în continuare.
Din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.
Gravitatea faptelor comise, reflectată în cuantumul prejudiciului creat, justifică aprecierea că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.
Momentul procesual actual pledează, de asemenea, pentru menținerea arestării preventive, având în vedere că de la punerea în discuție a stării de arest în baza art. 3001C. proc. pen., nu s-au făcut alte acte de cercetare judecătorească, inculpații nefiind audiați în cauză.
în raport de gravitatea faptelor comise și de complexitatea cauzei măsura arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil, inculpații fiind arestați de mai puțin 5 luni, iar rezonanța negativă a faptelor nu s-a diminuat, așa cum greșit a apreciat prima instanță.
Constatând că menținerea arestării preventive a inculpaților este necesară pentru o bună administrare a justiției, înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul Parchetului, va casa în parte încheierea recurată și, rejudecând, va respinge cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și, conform disp. art. 3002C. proc. pen. rap. la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., va menține starea de arest a inculpaților.
A menținut celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2973/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2734/2011. Penal → |
|---|
