ICCJ. Decizia nr. 2942/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2942/2011
Dosar nr.2790/214/2010
Şedinţa publică din 6 septembrie 2011
Asupra recursurilor de fată.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 22 februarie 2011, Judecătoria Costeşti a admis în parte plângerea formulată de petenţii F.G.N. şi F.I., cu domiciliul în judeţul Argeş şi, în consecinţă:
În temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a fost desfiinţată în parte rezoluţia nr. 1358/P/2007 din data de 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti şi rezoluţia nr. 563/II/2/2010 din data de 04 noiembrie 2010 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş şi s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti, în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de intimaţii G.I., D.I. şi P.F. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În continuare, prima instanţă a menţinut în rest rezoluţia nr. 1358/P/2007 din data de 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, cum şi rezoluţia nr. 563/II/2/2010 din data de 04 noiembrie 2010 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş ca fiind legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petenţii F.N. şi F.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea, fără a arăta care sunt, în concret, criticile pe care înţeleg să i le aducă.
În şedinţa publică din data de 26 aprilie 2011, curtea de apel a pus în discuţie admisibilitatea căii de atac cu soluţionarea căreia a fost învestită, faţă de prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010.
Examinând cele două recursuri prin prisma excepţiei invocate, curtea de apel a constatat că ele sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 385/15 pct. 1 lit. a) teza a II-a, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit textului de lege invocat de instanţa de recurs, respectiv alin. (10) al art. 278/1 C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă. în raport cu aceste prevederi legale, se constată că sentinţa Judecătoriei Costeşti a intrat în puterea lucrului judecat, ea fiind executorie, potrivit art. 415 din cod, astfel încât împotriva ei nu ar mai putea fi exercitată vreuna dintre căile de atac prevăzute de lege. Legea prevăzând hotărârile care pot fi atacate cu recurs, în art. 385/1 C. proc. pen., toate celelalte hotărâri sunt excluse, astfel încât un recurs declarat împotriva unei hotărâri nesupuse recursului este inadmisibil. Ca sancţiune procesuală, inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Faţă de cele arătate, curtea de apel, prin Decizia penală nr. 474 R din 26 aprilie 2011, a respins ca inadmisibile recursurile declarate de recurenţii-petenţi F.N. şi F.I., împotriva sentinţei penale nr. 28 din 22 februarie 2011, pronunţată de Judecătoria Costeşti în dosarul penal nr. 2790/214/2010.
Au fost obligaţi petenţii la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. în dispozitivul deciziei, curtea de apel a precizat că aceasta este „Definitivă".
Împotriva acestei decizii, petenţii au declarat prezentele recursuri.
Recursurile petenţilor vor fi respinse ca inadmisibile deoarece Decizia curţii de apel nu se regăseşte printre hotărârile care, potrivit art. 385/1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs la o instanţă superioară, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, conform art. 385/15 pct. l lit. a) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca inadmisibile.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenţii F.G.N. şi F.V.I. împotriva deciziei penale nr. 474/R din 26 aprilie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenţii petenţi la plata sumei de câte 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2937/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2945/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
