ICCJ. Decizia nr. 2937/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2937/2011
Dosar nr. 7909/63/2010
Şedinţa publică din 6 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 24 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V., la pedeapsa de 22 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a descontopit pedeapsa rezultată de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sp. nr. 447 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, definitivă prin d.p. nr. 11 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova în pedepsele componente de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 C. pen., 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 193 C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.; 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen.; 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.; 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.; 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în prezenta cauză cu pedepsele menţionate anterior, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, aceea de 22 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 23 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
In baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe toată durata executării pedepsei principale.
Conform art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata deţinerii de la 22 octombrie 2008 la 14 mai 2010.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 mai 2010 la zi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat toporul folosit la săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 174 - 175 lit. c) C. pen.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 499 din 09 februarie 2010 emis de Tribunalul Dolj şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
În baza art. 14 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.I. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile M.I. suma de 9000 lei cu titlu de daune materiale şi 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 13.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 600 lei reprezentând onorarii avocaţi din oficiu în cursul urmăririi penale urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Prin Decizia nr. 100 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a respins ca tardiv apelul inculpatului.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Potrivit art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile şi curge, pentru inculpatul care a lipsit de la pronunţare, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Or, aşa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 162 a dosarului primei instanţe, copia de pe dispozitivul sentinţei apelate a fost comunicată inculpatului la data de 2 martie 2011, acesta semnând-o personal.
În aceste condiţii, inculpatul a declarat apel abia la data de 22 martie 2011 cu depăşirea termenului legal de exercitare a acestei căi de atac prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen.
De altfel, reţine instanţa de prim control judiciar, şi din cererea de apel a inculpatului rezultă că acesta, la data formulării cererii, era conştient de faptul că depăşise termenul legal de exercitare a căii de atac, însă - prin cerere - arată, în esenţă, că nu i s-ar fi înmânat copia după dispozitivul sentinţei şi nu ar fi avut cunoştinţă de cele hotărâte prin aceasta decât la primirea mandatului de executare.
În opinia instanţei de apel aceste împrejurări invocate de inculpat, prin cererea de apel, nu pot fi examinate decât ca o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, în sensul art. 364 alin. (1) C. proc. pen.
Privită din acest punct de vedere, în opinia instanţei de apel solicitarea inculpatului de repunere în termenul de exercitare a apelului apare ca nefondată întrucât cauzele invocate de inculpat, aşa cum au fost mai sus prezentate, nu constituie o „cauză temeinică de împiedicare" a exercitării apelului în termenul legal, în sensul art. 364 alin. (1) C. proc. pen., acestea fiind contrazise de actul de comunicare a copiei de pe dispozitivul sentinţei, aflat la fila 162 a dosarului primei instanţe, care atestă, până la înscrierea în fals, că inculpatului i s-a înmânat personal copie după dispozitivul sentinţei la data de 2 martie 2011, moment de la care a început să curgă şi termenul de declarare a apelului pentru acesta.
Instanţa de apel a apreciat că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 365 alin. (1) C. proc. pen. pentru ca apelul declarat de inculpat să poată fi calificat ca un „apel peste termen".
Ca atare, observând dispoziţiile art. 364 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de inculpat ca nefondată şi, în consecinţă, potrivit art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. A fost respins ca tardiv apelul formulat de acesta.
Împotriva deciziei, inculpatul M.V. a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.
Recursul inculpatului este nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Conform art. 185 alin. (1) C. proc. pen. când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Termenul de apel este un termen procedural, pentru exercitarea dreptului de a ataca cu apel sentinţa, şi este - aşa cum corect a menţionat instanţa anterioară - de 10 zile.
Acest termen a început să curgă de la data semnării dovezii de comunicare a dispozitivului sentinţei (2 martie 2011), apelul fiind declarat şi semnat la data de 22 martie 2011, deci peste termenul legal de 10 zile de la comunicarea dispozitivului sentinţei. Pretinsa eroare în care s-ar fi aflat inculpatul este o simplă afirmaţie, actele şi lucrările dosarului neconfirmând rezonabil ipoteza unei astfel de situaţii.
Termenul de apel este, potrivit celor arătate, un termen de decădere, iar nu un termen de recomandare; de asemenea, se constată că instanţa de prim control judiciar a examinat şi soluţionat corect şi aspectele legate de instituţiile procedurale ale „apelului peste termen" şi a „repunerii în termenul de apel".
Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. l lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 100 din 15 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Constată că recurentul inculpat se află în executarea pedepsei închisorii.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 293/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2942/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
