ICCJ. Decizia nr. 2953/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2953/2011

Dosar nr. 6687/110/2010

Şedinţa publică din 07 septembrie 2011

Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 374/D/2010, din data de 17 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a dispus condamnarea inculpatei R.l., domiciliată în satul Bijghir, comuna Buhoci, jud.Bacău, fără loc de muncă, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen., cu art. 74 lit. c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedeapsa principală aplicată durata executată prin reţinere din ziua de 09 mai 2010 şi arestare preventivă, începând cu data de 14 mai 2010 la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatei.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligată inculpata să plătească suma de 1970,18 lei către Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi suma de 518 lei către Serviciul de Ambulanţă Bacău, reprezentând cheltuieli făcute cu spitalizarea părţii vătămate R.P. şi cheltuielile efectuate cu transportul cu ambulanţa a acesteia.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen., cu art. 998 C. civ., s-a constatat că G.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate, respectiv:

- plicul nr. 1 - conţine recoltor tip exudat faringian în care a fost tamponată pata de culoare brun roşcată cu aspect de sânge găsită pe jos în curte;- plicul nr. 2 - conţine două recoltoare tip exudat faringian cu care a fost tamponată pata de culoare brun roşcată cu aspect de sânge găsită în căruţă;- coletul nr. 3 - conţine o şapcă cu cozoroc, o vestă şi o pereche de şlapi ce au fost găsite în coşul căruţei;- plicul nr. 4 - conţine recoltor tip exudat faringian cu care a fost tamponată pata de culoare brun roşcată cu aspect de sânge găsită în grădină;-coletul nr. 5 - conţine un pet de 2,5 litri ce conţine pete de culoare brun roşcată cu aspect de sânge găsit în grădină;- plicul nr. 6 -conţine fire de păr ce par a fi umane găsite pe placa de azbociment din grădină;- plicul nr. 7 - conţine fire de păr ce par a fi umane găsite pe scoarţă căruţa găsită în grădină;- coletul nr. 8 - o bucată de fier beton ce prezintă pete de culoare brun roşcate cu aspect de sânge şi aflate la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău. S-a constatat că inculpata a avut apărător ales. în temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata sumei de 1.500 de lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.sumă în care s-au inclus şi cheltuielile efectuate la urmărirea penală în valoare de 500 lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 230/P/2010 din 14 iulie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei R.I. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174-175 lit. c) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 08 mai 2010, pe fondul consumului de alcool şi al unui conflict spontan, inculpata, cu o bară metalică, l-a lovit de 4 ori în zona capului pe soţul ei R.P., acesta decedând.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi; inculpata - fila 23, partea vătămată G.M. (fila 39), martorii G.V.P., I.L., J.L. (filele 40, 41, 64 dosar instanţă). S-au depus în favoarea inculpatei acte în circumstanţiere: adeverinţă eliberată de Episcopia Romano-Catolică laşi (fila 42).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

I. Latura penală

1. În fapt: în ziua de 08 mai 2010 inculpata R.l. a mers la magazinul din satul Bijghir, comuna Buhoci, judeţul Bacău, iar când a venit acasă, l-a găsit pe R.P. în stare de ebrietatea, culcat în căruţă situată în curtea locuinţei lor.

R.P. a început să o înjure pe soţia sa, inculpata R.l., fapt pentru care aceasta a luat din curte o bară metalică în lungime de 48 cm, cu care l-a lovit de 4 ori în zona capului.

Cu Salvarea, R.P. a fost transportat la Spitalul Judeţean Bacău - Secţia Neurochirurgie - ATI, unde la data de 13 mai 2010 a decedat.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1317/2010 al S.M.L. Bacău, a rezultat că moartea numitului R.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei cerebrale în cadrul unui traumatism cranio - encefalic acut cu fracturi de boltă şi bază craniană. Leziunile encefalice au avut caracter tanato - generator, ce au dus la deces. Leziunile traumatice craniene au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur - despicător. Moartea datând din data de 13 mai 2010.

Prin ordonanţa din 18 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise către inculpata R.l., din art. 20, raportat la art. 174-175 lit. c) C. pen., în infracţiunea de omor, prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut că situaţia de fapt a rezultat din probatoriul administrat la urmărirea penală şi cercetarea judecătorească, respectiv: procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, planşele fotografice, raportul de constatare medico - legală din 2010 al S.M.L. Bacău, declaraţia părţii vătămate G.M., declaraţiile martorilor: G.V.P., J.L., M.M. şi I.L., declaraţiile de recunoaştere ale inculpatei R.l., plus probatoriul administrat pe parcursul cercetării judecătoreşti când au fost audiaţi: inculpata - fila 23, partea vătămată G.M. (fila 39), şi martorii: G.V.P., I.L., J.L. (filele 40, 41, 64 dosar instanţă).

Inculpata prin apărătorul său a solicitat instanţei să se aibă în vedere faptul că ea nici un moment n-a avut intenţia de a omorî pe soţul ei, că întreaga sa viaţă a fost un calvar, ameninţările cu moartea şi bătăile erau aspecte cotidiene în viaţa conjugală a acelor doi. Aşa s-a petrecut şi în ziua de 08 mai 2010, când sub presiunea ameninţărilor cu bătaia, venite din partea soţului său, aflat în profundă stare de ebrietate, inculpata s-a apărat lovind cu bara metalică găsită la îndemână prin curte, lovind partea vătămată. Se susţine că acela a fost momentul culminat, de viată, în care a răbufnit toată suferinţa acumulată de inculpată de-a lungul timpului, că nu a mai putut raţiona, a luat fierul şi s-a apărat de potenţialele lovituri ce urmau să se descarce asupra sa. Toate aceste argumente vin să susţină ideea comiterii faptei sub presiunea unei emoţii deosebite datorată comportamentului violent al soţului, fiind întrunite condiţiile stării de provocare, aşa cum sunt ele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Instanţa de fond a arătat că nu poate reţine starea de provocare, aşa cum s-a solicitat de către apărare, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.: starea emotivă de care se face vorbire, că ar fi determinat săvârşirea faptei, în data de 08 mai 2010, nu era una singulară, ivită instantaneu, comportarea violentă a victimei, a soţului său, era una obişnuită. Inculpata de ani buni, trăia într-o astfel de atmosferă, chiar în declaraţia dată în faţa instanţei a arătat că a încercat să scape - într-o manieră politicoasă, legală, părăsind domiciliul conjugal, retrăgându-se la fiul său în Grecia, însă, tot la insistenţele inculpatului,la promisiunile acestuia că-şi va schimba comportamentul, a revenit la locuinţa comună. A arătat inculpata, că au fost zile când inculpatul a pus la cale scenarii macabre, dând drumul la butelia de aragaz şi închizând-o în cameră, sau construindu-i chiar o spânzurătoare într-un copac din curtea casei lor, confirmate fiind şi de depoziţia fiicei lor a martorei G.M., care a trăit şi ea momentele de violenţă pe care le exercita tatăl său - victima - de-a lungul anilor. Aşa a făcut ca după ce s-a căsătorit, deşi a încercat să locuiască împreună, nu a putu realiza acest lucru, tot datorită comportamentului violent fizic şi verbal de care dădea dovadă tatăl său, alegând în final un al domiciliu.

Aşadar, starea de temere, de spaimă că iar va provoca scandal, urmată de lovituri, nu era o stare unică, ba, dimpotrivă, era o atmosferă ce devenise obişnuită în familia Roşu, motiv pentru care a fost respinsă solicitarea apărătorului inculpatei.

În drept, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatei R.l. de a plică mai multe lovituri cu o bară metalică asupra soţului său, lovindu-l peste cap, lovituri ce au dus la decesul acestuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „omor calificat", prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen., pentru aceasta urmează a fi angajată răspunderea penală.

S-a motivat de prima instanţă că la individualizarea pedepsei a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că s-a avut în vedere comportarea sinceră a inculpatei, de recunoaştere, de regret, manifestată de la începutul declanşării urmăririi penale, şi apoi pe parcursul cercetării judecătoreşti, împrejurare de care instanţa a ţinut seama cu titlu de circumstanţă atenuantă judiciară, aşa cum este prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. Urmare a reţinerii acestei circumstanţe s-au aplicat şi dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., astfel că pedeapsa principală a fost coborâtă sub minimul special.Privitor la persoana şi conduita inculpatei s-a reţinut că, nu mai are copii minori, are 9 clase a fost agricultoare, a recunoscut şi regretat fapta comisă.

Art. 71 C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.„a) - c) „se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, este de observat că potrivit art. 11 alin. (2) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern şi au prioritate atunci când privesc drepturile omului şi sunt mai favorabile decât legile interne. Or, interdicţia absolută de a vota, impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat C.E.D.O. prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie. Indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor. în consecinţă inculpatei i s-a interzis numai exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., potrivit art. 71 alin. (2) C. pen. în privinţa stării de arest preventiv, în baza art. 350 C. proc. pen., aceasta a fost menţinută, întrucât temeiurile care au determinat arestarea sa şi în continuare privarea de libertate Nimic din ce a determinat arestarea sa, nu s-a schimbat până în acest moment. Potrivit art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa de executat, ceea ce a executat deja prin reţinere din 09 mai 2010 şi arest preventiv de la 14 mai 2010 la zi.

II. Latura civilă

Din declaraţia numitei G.M. a rezultat că aceasta a suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea tatălui său R.P., dar declară că nu se constituie parte civilă faţă de mama sa, inculpata R.l.. Pe lângă condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, întrunite în cauză, s-a avut în vedere şi temeiul juridic special, aplicabil unităţilor sanitare, art. 313 din Legea nr. 95/2006 şi a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor efectuate cu transportul şi spitalizarea victimei R.P. de la domiciliu la spital, şi internarea sa în perioada 08 mai 2010-13 mai 2010.

Împotriva acestei hotărâri, în cadrul termenului legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, care a criticat-o, susţinând că este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:

S-a invocat nelegalitatea sentinţei penale, cu privire la deducerea perioadei executată prin arest preventiv în baza art. 88 C. pen.,

Prin încheierea nr. 39 din 14 mai 2010 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în Dosarul nr. 2867/110/2010 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei R.l. pentru o perioadă de 29 de zile, de la data încarcerării efective iar potrivit adresei de la fila 60 dosar u.p. aceasta a fost arestată la data de 25 mai 2010.

Având în vedere cele de mai sus se impunea ca instanţa de fond să deducă din pedeapsa aplicată în baza art. 88 C. pen., durata executată prin reţinere din 9 mai 2010 şi arestare preventivă începând cu 25 mai 2010 la zi şi nu de la 14 mai 2010 la zi.

S-a invocat netemeinicia sentinţei penale cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei R.l.. S-a considerat că pedeapsa de doar 7 (şapte) ani închisoare este neîndestulătoare şi nu asigură realizarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., nejustificându-se reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere gradul de pericol social al faptei şi urmarea produsă. Chiar dacă între cei doi soţi exista o stare conflictuală de mai mult timp, atitudinea inculpatei de a-şi lovi soţul cu o bară metalică în zona capului şi având ca urmare moartea acestuia (în lipsa unei stări de provocare) nu este justificată.

Analizând hotărârea apelată în raport de motivele de apel invocate şi examinând-o, în conformitate cu prevederile art. 371 alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Curtea a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău

Tribunalul a descris faptele care fac obiectul învinuirii, cu arătarea timpului şi locului unde au fost săvârşite, încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de intimata-inculpată, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele atenuante, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluţionarea atât a laturii penale şi a celor care au fost înlăturate, motivând înlăturarea acestora din urmă, însă a greşit în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatei, aplicarea dispoziţiilor art. 88 C. pen., omisiunea confiscării bunului folosit de inculpată la săvârşirea infracţiunii şi în ceea ce priveşte omisiunea dispunerii prelevării probelor biologice de la inculpată în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

Instanţa de fond a respectat dispoziţiile art. 356 C. proc. pen., motivând în mod corespunzător hotărârea apelată.

Curtea şi-a însuşit motivarea hotărârii făcută de instanţa de fond, cu completările următoare:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, a reţinut următoarele:

Intimata-inculpată era căsătorită cu victima R.P. şi locuiau în satul Bijghir, comuna Buhoci, judeţul Bacău.

Pe parcursul căsătoriei între cei doi soţi au apărut neînţelegeri, neînţelegeri care s-au accentuat prin trecerea timpului.

În ziua de 08 mai 2010 inculpata R.l. a mers pentru a face cumpărături la magazinul din satul Bijghir, comuna Buhoci, judeţul Bacău, iar când a venit acasă, l-a găsit pe R.P. în stare de ebrietatea, culcat în căruţă, căruţa fiind situată în curtea locuinţei lor.R.P. a început să o înjure pe soţia sa.In aceste condiţii, pe fondul neînţelegerilor despre care s-a făcut vorbire, inculpata R.l. a luat din curte o bară metalică în lungime de 48 cm, cu care l-a lovit pe soţul său de mai multe ori în zona capului. Victima a fost transportată cu salvarea la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău şi a fost internat la Secţia Neurochirurgie - ATI, unde la data de 13 mai 2010 a decedat. Din raportul de constatare medico-legală din 2010 al S.M.L. Bacău, a rezultat că moartea numitului R.P. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei şi contuziei cerebrale în cadrul unui traumatism cranio - encefalic acut cu fracturi de boltă şi bază craniană. Leziunile encefalice au avut caracter tanato - generator, ce au dus la deces. Leziunile traumatice craniene au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur - despicător. Moartea datând din data de 13 mai 2010. Această situaţie de fapt a rezultat din: procesele verbale întocmite de organele de urmărire penală, planşele fotografice, raportul de constatare medico - legală din 2010 al S.M.L. Bacău, declaraţia părţii vătămate G.M., declaraţiile martorilor: G.V.P., J.L., M.M. şi I.L., coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatei R.l.

În raport de obiectul vulnerant folosit, de regine corpului unde i-a fost aplicată lovitura victimei, de intensitatea loviturii aplicate, de urmările produse, de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, a rezultat în mod cert că intimata-inculpată a săvârşit fapta cu intenţia de a ucide, infracţiunea fiind comisă cu intenţie.

Inculpata prin apărătorul său a solicitat instanţei de fond să se aibă în vedere faptul că ea nici un moment n-a avut intenţia de a omorî pe soţul ei, că întreaga sa viaţă a fost un calvar, ameninţările cu moartea şi bătăile erau aspecte cotidiene în viaţa conjugală a acelor doi. Aşa s-a petrecut şi în ziua de 08 mai 2010, când sub presiunea ameninţărilor cu bătaia, venite din partea soţului său, aflat în profundă stare de ebrietate, inculpata s-a apărat lovind cu bara metalică găsită la îndemână prin curte, lovind partea vătămată. S-a susţinut că acela a fost momentul culminat, de viată, în care a răbufnit toată suferinţa acumulată de inculpată de-a lungul timpului, că nu a mai putut raţiona, a luat fierul şi s-a apărat de potenţialele lovituri ce urmau să se descarce asupra sa. Toate aceste argumente vin să susţină ideea comiterii faptei sub presiunea unei emoţii deosebite datorată comportamentului violent al soţului, fiind întrunite condiţiile stării de provocare, aşa cum sunt ele prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. în mod corect instanţa de fond nu a reţinut starea de provocare.Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:

4 Infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie puternică; 4 starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea părţii vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracţiunii săvârşite de cel provocat; 4 provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; 4 riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane. Ori, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu a rezultat a fi îndeplinite aceste condiţii expres prevăzute de lege.

Aşa cum a rezultat din toate probele administrate, în momentul în care intimata-inculpată a venit de la magazin, victima era într-o stare avansată de ebrietate, fiind culcată în căruţă, victima a înjurat-o şi în aceste condiţii a luat acea bară metalică şi a lovit-o cu putere de mai multe ori în regiunea capului.

Î n cauză, nefiind îndeplinite nici una dintre condiţiile cumulative enumerate mai sus, nu s-a putut reţine în favoarea acestora circumstanţa atenuantă legală, cea a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În cursul urmăririi penale, intimata-inculpată a prezentat aceeaşi situaţie de fapt reţinută mai sus, însă în instanţă, din dorinţa de a-i fi atenuată răspunderea penală, a încercat, împreună cu membrii familiei sale, să dramatizeze situaţia din familia sa, să prezinte diverse scenarii de o violenţă extremă la care ar fi fost supusă de victimă, însă această situaţie nu a fost susţinută de vecinii celor doi soţi.

Astfel, martorul M.M.-filele 43-44 dosar urmărire penală a declarat că a auzit că victima o certa pe inculpată, dar nu a auzit ca R.P. să o lovească pe soţia sa.

Martora J.L. filele 41-42 dosar urmărire penală şi filele 64 dosar instanţa de fond, a arătat că „nu a văzut niciodată ca R.P. să o lovească pe soţia sa" şi că este vecină cu inculpata, chiar gard în gard" şi „nu am auzit niciodată gălăgie din curte de la inculpată".

Dacă victima ar fi fost atât de violent şi s-ar fi pretat la asemenea scenarii de violenţă extremă, este greu de crezut că vecinii nu ar fi luat la cunoştinţă despre acest comportament violent al victimei.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate, Curtea a constatat următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., „La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală."

În raport de gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, prin infracţiunea săvârşită de intimata-inculpată aducându-se atingere valorii supreme - viaţa unei persoane, care era şi soţul victimei, de împrejurările concrete în care s-a comis, inculpata lovind victima cu sălbăticie, aplicându-i mai multe lovituri cu acea bară metalică cu o lungime de 48 de cm şi un diametru de 2,5 cm, de consecinţe grave produse, Curtea a constatat că instanţa de fond, prin aplicarea unei pedepse de doar 7 (şapte) ani închisoare, a făcut o greşită individualizare judiciară a pedepsei principale, sub aspectul cuantumului acesteia.

Prin aplicarea unei pedepse de doar 7 (şapte) ani închisoare, s-a apreciat că nu se asigură realizarea scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., acela de măsură de constrângere şi de reeducare a inculpatei, de a forma o atitudine corectă faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

Prin acţiunea deosebit de violentă a intimatei-inculpate, victima a suferit leziuni traumatice grave, respectiv un traumatism cranio -encefalic acut cu fracturi de boltă şi bază craniană, leziunile encefalice având un caracter tanato - generator, care au dus la deces. Având în vedere aceste considerente, s-a impus majorarea cuantumului pedepsei principale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante reţinute de instanţa de fond şi aplicarea unei pedepsei între limitele prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită.

Instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatei circumstanţele atenuate prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv: „atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţilor, comportarea sinceră în cursul procesului."

Ori, pe tot parcursul procesului penal, inculpata a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârşirea infracţiunii, condiţii în care în mod corect instanţa de fond a reţinut aceste circumstanţe atenuante. Aşa cum s-a reţinut şi de instanţa de fond, intimata-inculpată s-a folosit la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174-175 lit. c) C. pen., de o bară metalică, bun care a fost ridicat de organele de cercetare penală şi predată Tribunalului Bacău. în aceste condiţii, în temeiul art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa de fond avea obligaţia de a dispune confiscarea acestei bare metalice striate, în lungime de 48 cm şi cu un diametru de 2,5 cm, bun aflat la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Bacău, fiind înregistrat în registrul acestei instanţe la 02 iulie 2010.

În conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J.: „Prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanţa de judecată, prin hotărârea de condamnare."

Apoi, potrivit art. 4 lit. b) din aceeaşi lege: „S.N.D.G.J. conţine profile genetice, date cu caracter personal şi date despre caz, corespunzătoare următoarelor categorii: .b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor cuprinse în anexă.".

Printre infracţiunile prevăzută în anexa de care se face vorbire în cele două texte este şi infracţiunea de omor calificat, pentru care a fost judecată şi intimata-inculpată. în consecinţă, în temeiul art. 7, cu art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea S.N.D.G.J., s-a apreciat că se impunea ca instanţa de fond să dispună prelevarea probelor biologice de la inculpată, în condiţiile prevăzute de art. 5 alin. (1) din aceeaşi lege, în vederea introducerii profilelor genetice ale acesteia în S.N.D.G.J.

Cu privire la starea de arest, Curtea a constatat că prin încheierea din data de 14 mai 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data încarcerării efective, instanţa reţinând ca temei în drept dispoziţiile art. 1491 alin. (10) şi (11), cu art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. modificat, respectiv, „inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".

Oh, aşa cum se arăta mai sus, temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-a schimbat, subzistând şi în prezent, astfel că nu se poate dispune nici revocarea măsurii arestului preventiv a inculpatei şi nici înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpata R.l., care a criticat-o prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 14 şi 18 C. proc. pen.

Prin motivele de recurs susţinute oral de apărătorul ales, s-au reiterat apărările de la fond şi apel şi s-a solicitat casarea în parte a deciziei din apel şi menţinerea sentinţei instanţei de fond doar cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.

A arătat că decizia din apel nu a fost corespunzător motivată, arătând că abuzul emoţional la care a fost supusă inculpata nu poate fi dovedit întrucât doar familia a avut acces la acesta, în cauză nefăcându-se declaraţii pentru a nu denigra memoria victimei. A mai arătat că în cauză nu există constituire de părţi civile.

Examinând decuzia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859, 14 şi 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Înalta Curte apreciază critica formulată de către recurenta inculpată cu privire la cuantumul pedepsei aplicată de instanţa de apel ca fondată, întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că pedeapsa aplicată de instanţa de apel nu a fost corect individualizată.

Înalta Curte, a apreciat că instanţa de fond a realizat o corectă individualizare a pedepsei, cât şi a modalităţii de executare a acesteia.

Astfel, s-a aplicat o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante constând în atitudinea sinceră manifestată de inculpată pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte a apreciat că la instanţa de fond, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., au fost valorificate circumstanţelor atenuante judiciare reţinute în favoarea inculpatei R.I., aceasta având o atitudine procesuală constant sinceră şi cooperantă, de recunoaştere, de regret, manifestată de la începutul declanşării urmăririi penale, şi apoi pe parcursul cercetării judecătoreşti, împrejurare de care instanţa a ţinut seama cu titlu de circumstanţă atenuantă judiciară, aşa cum este prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. Urmare a reţinerii acestei circumstanţe s-au aplicat şi dispoziţiile art. 76 alin. (2) C. pen., astfel că pedeapsa principală a fost coborâtă sub minimul special.

Privitor la persoana şi conduita inculpatei s-a reţinut că, nu mai are copii minori, are 9 clase a fost agricultoare, a recunoscut şi regretat fapta comisă.

Valorificarea acestor circumstanţe, a avut drept consecinţă reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatei R.I. de către instanţa de fond, fiind aptă, în opinia Înaltei Curţii, să satisfacă scopul preventiv şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Î n mod corect instanţa de fond nu a reţinut starea de provocare.

Pentru a se reţine săvârşirea infracţiunii în stare de provocare, se impune, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii.infracţiunea să fi fost săvârşită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, adică într-o stare de surescitare sau încordare nervoasă, de mânie sau indignare, ori de emoţie puternică; starea de puternică tulburare sau emoţie să fi avut drept cauză o provocare din partea părţii vătămate prin infracţiune, adică actul de provocare să constituie cauza infracţiunii săvârşite de cel provocat; provocarea să fi fost săvârşită de victima infracţiunii printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă; riposta infractorului la acţiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, iar nu împotriva altei persoane.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului nu a rezultat a fi îndeplinite aceste condiţii stict şi limitativ prevăzute de lege. Din întreg materialul probator administrat în cauză, la momentul întoarcerii recurentei inculpate de la magazin, victima era într-o stare avansată de ebrietate, fiind culcată în căruţă, victima a înjurat-o şi în aceste condiţii inculpata a luat acea bară metalică şi a lovit-o cu putere de mai multe ori în regiunea capului.

Astfel că.în speţa de faţă, nu sunt îndeplinite nici una dintre condiţiile cumulative enumerate mai sus, atfel că, nu s-a putut reţine în favoarea acesteia circumstanţa atenuantă legală, cea a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Faţă de aceste condiserente, în baza art. 38515 pct 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpata R.l. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.

Va casa decizia recurată şi se va menţine sentinţa penală nr. 374/D/2010 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău.

Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reţinerii din 09 mai 2010 şi arestării preventive de la 25 mai 2010 la 07 septembrie 2011.

Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu recurentei inculpate până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatei, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpata R.l. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 08 martie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.

Casează decizia recurată şi menţine sentinţa penală nr. 374/D/2010 din 17 decembrie 2010 a Tribunalului Bacău.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, durata reţinerii din 09 mai 2010 şi arestării preventive de la 25 mai 2010 la 07 septembrie 2011.

Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu recurentei inculpate până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatei, rămân în sarcina statului

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 07 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2934/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 2954/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2953/2011. Penal