ICCJ. Decizia nr. 2977/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2977/2011

Dosar nr. 5102/30/2009

Şedinţa publică din 8 septembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 5/D/P/2009, D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timişoara, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. (falsificarea de monede sau de alte valori şi punerea în circulaţie în orice mod a valorilor falsificate) şi prev. şi ped. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup). în sarcina acestuia s-a reţinut următoarele fapte:

În cursul anului 2008 s-a constituit în judeţul Timiş un grup infracţional organizat la care au aderat şi pe care l-au sprijinit sub diferite forme mai mulţi inculpaţi ce aveau ca scop falsificarea de monedă românească şi punerea acesteia în circulaţie în orice mod.

Iniţial, acest grup infracţional organizat a fost cercetat în dosarul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara nr. 21/D/P/2008 şi a fost trimis în judecată prin rechizitoriu din data de 06 martie 2009, fiind înregistrat la Tribunalul Timiş la nr. 1504/30/2009. Inculpaţii S.A., B.M.C., M.S.C., M.A.M., A.M., D.A. (toţi arestaţi), precum şi inc. R.B.C., S.A., F.M.A., S.I.D., au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003. Prin acelaşi rechizitoriu, s-a mai dispus şi disjungerea cauzei faţă de B.C.A., S.A., S.G., „A." din Făgăraş, „P." din Giurgiu, „N.V." din Timişoara, în vederea cercetării acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Din cercetările efectuate în prezentul dosar penal, s-a reţinut că inc. B.C.A., a aderat la grupul infracţional organizat fiind un membru activ al acestuia. Acesta s-a ocupat de procurarea materialelor necesare, falsificarea bancnotelor şi de punerea acestora în circulaţie (în acest sens, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, precum şi procesele-verbale de investigare, aflate la vol. I).

Martorul P.I., audiat în conformitate cu prevederile art. 86¹⁵ C. pr.pen., declară că bancnotele erau tipărite de inculpaţi pe suport de hârtie, imaginea era scanată şi apoi reprodusă cu ajutorul unei imprimante color; în fereastra transparentă a bancnotei era aplicată o folie conturată cu vopsea albă. Aceşti inculpaţi, inclusiv inc. B.C.A., au falsificat bancnotele în municipiul Timişoara, într-o locaţie situată în cartierul „I.". Acelaşi martor mai declară că inc. B.C.A. se ocupa şi de distribuirea bancnotelor astfel falsificate - vol. I.

Martora C.D., declară că, inc. B.C.A., făcea parte integrantă din grupul infracţional organizat care falsifica bancnote şi pe care le punea în circulaţie - vol. I.

S.A. (inculpat în Dosarul nr. 21/D/P/2008), declară că inc. B.C.A., era şoferul lui „M." (inc. B.M.C.) şi că împreună cei doi din urmă se ocupau şi de punerea în circulaţie a bancnotelor astfel falsificate - vol. I.

În perioada cercetărilor au fost identificate bancnote falsificate de acest grup infracţional organizat, pe raza a 37 judeţe ale ţării - vol. I.

Unităţi de parchet din ţară au făcut cercetări cu privire la unele plasări izolate de bancnote false şi au constatat că aceste bancnote au aceleaşi serii ca şi cele falsificate şi puse în circulaţie de membrii grupului infracţional organizat, trimişi în judecată prin rechizitoriul 21/D/P/2008, printre care se numără şi inculpatul B.C.A., declinându-şi competenţa de soluţionare în favoarea D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara.

Parchetele care şi-au declinat competenţa sunt: Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vâlcea, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinţi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Piteşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Mureş, D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraş-Severin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Paşcani, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi.

Cu privire la inc. B.C.A., la data de 11 septembrie 2009 a fost începută urmărirea penală şi tot la aceeaşi dată a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind reţinut pentru 24 de ore.

Prin Decizia penală nr. 624/R din 12 iunie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 3674/30/2009, Curtea de Apel Timişoara a dispus arestarea inc. B.C.A., emiţând în acest sens mandatul de arestare preventivă din 12 iunie 2009, pentru 29 zile.

Prin Decizia penală nr. 705/R din 06 iulie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 4274/30/2009, Curtea de Apel Timişoara a dispus prelungirea stării de arest a inculpatului cu 30 de zile, respectiv de la data de 11 iulie 2009, la data de 09 august 2009.

Prin încheierea penală nr. 109/CC din 07 august 2009 pronunţată în Dosarul nr. 4955/30/2009, Tribunalul Timiş prelungeşte starea de arest a inculpatului cu încă 15 zile, începând de la data de 09 august 2009, până la data de 23 august 2009.

Pe parcursul anchetei, inculpatul a invocat şi a beneficiat de dreptul de a nu da declaraţii.

Prin sentinţa penală nr. 95/PI din 15 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5102/30/2009, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă şi punere în circulaţie de monedă falsă, prev. de art. 282 alin. (1) şi 282 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.C.A., de sub puterea mandatului de arestare din 12 iunie 2009, emis de Curtea de Apel Timişoara, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Timiş a reţinut următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză: interceptări de convorbiri telefonice, procese verbale de supraveghere cu planşe foto, procese verbale de constatare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, prima instanţă a constatat că infracţiunile de care inculpatul a fost învinuit în prezentul dosar nu sunt dovedite.

Astfel, s-a reţinut că audiat în faţa instanţei inculpatul a declarat că nu se consideră vinovat de săvârşirea vreunei infracţiuni. Acesta a precizat că îl cunoştea doar pe B.M.C. şi că de câteva ori a văzut-o şi pe numita D.A., prietena lui B.C., care au fost cercetaţi în alte dosare sub aceleaşi acuzaţii.

S-a mai reţinut că inculpatul a arătat că nu a falsificat bani şi nu a pus în circulaţie monedă falsă, deşi a fost acasă la B.M.C. şi că i-a dat calculatoare şi imprimante care erau ale acestuia fără ca cineva să-i spună că s-au folosit la falsificarea de monedă.

Acesta a mai relatat că se ocupa cu vânzări de maşini şi că printre altele a fost la firma SC T.N. SRL Timişoara pentru plăcuţe de înmatriculare, iar pe B.M.C. I-a cunoscut întrucât se ocupa cu vânzări de maşini la mâna a doua.

Analizând probatoriul administrat, raportat la declaraţia inculpatului, prima instanţă a constatat că deşi s-a reţinut printre altele faţă de inculpat că acesta s-ar fi prezentat la societatea SC T.N. SRL din Timişoara, pentru a achiziţiona folii transparente de formă neregulată folosită la falsificarea de monedă, constată că probatoriul cauzei, respectiv declaraţiile martorilor angajaţi la această societate şi convorbirile telefonice interceptate, infirmă o asemenea stare de fapt.

Astfel, s-a reţinut că martorul C.G. audiat în faza de urmărire penală, fila 69 dos. u.p. vol.l, a arătat că nu-l cunoaşte decât pe inculpatul B.M.C., nu şi pe inculpatul B.C.A., faţă de care nu face nicio referire şi că I-a recunoscut de pe planşe foto pe B.M.C. ca fiind persoana care în august - septembrie 2008 s-a prezentat personal la sediul firmei solicitând câteva mii de abţipilduri pe folie transparentă de formă neregulată, despre care a aflat ulterior că au fost folosite la fabricarea de bani falşi.

Totodată, prima instanţă a reţinut faptul că acesta a precizat că la sediul firmei au venit şi persoane care nu aveau aprobări legale pentru executarea de numere de autoturism şi cu toate acestea au executat astfel de numere, ceea ce s-ar corobora cu declaraţia inculpatului B.C.A. care a precizat în declaraţia sa că a fost la această societate pentru plăcuţe de înmatriculare de autoturisme.

De asemenea, s-a reţinut că colegul martorului C.G., martorul R.A., fila 70 dos. u.p. vol. I, spre deosebire de primul arată că îl recunoaşte în fotografie pe inculpatul B.A. ca fiind una din persoanele ce a fost în sediul firmei în cursul anului 2008, dar fără să ştie exact cu ce ocazie, precizând expres că B.M.C. a venit la el la firmă cu un desen mic şi cu rugămintea de a-i executa folii transparente, în jur de 2.500- 3.000 de bucăţi ceea ce a şi făcut în aceeaşi zi.

Instanţa de fond a constatat că ceea ce martorii relatează rezultă şi din interceptările de convorbiri telefonice dintre B.M.C. şi B.C.A., procesul verbal de la fila 107 vol. l dos. u.p., în care B.M.C. îi spune la B.C.A. „ nu mergi la Elba să faci o comandă?" iar acesta-i răspunde categoric, instanţa dându-şi seama de aceasta şi din semnele de punctuaţie „ Nu! Nu, M. ! Nu! „ . nu-ţi dai seama când e ok? „ şi mai mult, inculpatul B.C.A. completează „ M., M., M., M. ! Nu vrei să te laşi de nicio culoare. De nicio culoare, băi!

S-a apreciat că din cele de mai sus rezultă evident că inculpatul B.C.A. nu a achiziţionat folii transparente care să fie folosite la falsificarea de monede de către B.M.C., chiar dacă rezultă că ar fi fost la curent cu activităţile ilicite ale acestuia, negaţia inculpatului B.C.A. de participare la activităţi infracţionale fiind clar dovedită.

Instanţa de fond a apreciat că de altfel, interceptările de convorbiri telefonice din prezentul dosar sunt însoţite de „ explicaţii ale poliţiştilor" care sunt nu doar presupuneri, dar aşa cum sunt analizate de către instanţă sunt chiar în contradicţie cu ce le conţin.

S-a reţinut că martora C.C., fila 89 dos. u.p. vol. l, fosta concubină a inculpatului declară în esenţă că inculpatul B.C.A. zis „ A.", a dat inculpatului B.M. elemente de calculator şi C.D.-uri, împrejurare care rezultă şi din planşa foto aflată la fila 116 din acelaşi dosar vol. I. şi din procesul verbal de filaj aflat la fila 114, fără să se poată face legătura în vreun fel că acele echipamente au fost folosite de B.M. pentru falsificare de monedă şi că inculpatul B.C. a acţionat astfel cu intenţia de a falsifica bani împreună cu B.M. prin intermediul acelor echipamente electronice.

Instanţa de fond a considerat în acest context, o simplă afirmaţie, fără bază probatorie cele înserate de lucrătorii de poliţie în finalul procesului verbal, fila 115, respectiv că se făcea o tranzacţie de echipamente utilizate la contrafacerea de bancnote .

De altfel, s-a reţinut că acele echipamente electronice din planşa foto sunt bunuri mobile ca oricare altele, care pot fi trecute de la o persoană la alta fără a putea constitui în sine o faptă penală.

Deşi s-a reţinut că în finalul declaraţiei martora C.C. arată „cunoşteam faptul că B.C.A., B.S., B.M.C., precum şi alte persoane din anturajul lor se ocupă cu diverse ilegalităţi printre care şi falsificarea de bani.", în fraza următoare s-a constatat că aceasta relatează altceva, în sensul că fiind împreună cu inculpatul B.C. la B.M. acasă a văzut pe o măsuţă un teanc de bancnote de 100 de lei şi l-a întrebat pe B.M. de unde are atâţia bani. iar acesta i-a spus că ar vrea el ca aceşti bani să fie buni, că respectivi bani sunt falşi, de faţă fiind şi A.andra prietena lui B.M. dar că în acest context B.C.A. i-a zis lui B.M. „ nu vrei să te laşi". Acest reproş făcut de inculpatul B.C.A. numitului B.M., rezultă şi din două convorbiri telefonice, a se vedea fila 18 verso dos. u.p. vol. I, unde B.C.A. la o altă solicitare a inculpatului B.M., solicitare care oricum nu s-a realizat aşa cum rezultă din fila 24 verso, tot convorbire telefonică îi spune acestuia „ Băi, dar nu te laşi ? Nu te laşi .", frază urmată tot de negaţii ale inculpatului B.C.A. în final. De asemenea fila 107 vol. I dos. u.p. amintita şi anterior în care inculpatul B.C. are aceeaşi replică.

Din aceeaşi declaraţie din faza de urmărire penală s-a reţinut că martora mai relatează că după incident ajunsă acasă s-a gândit la convorbirile telefonice purtate între cei doi în care aceştia discutau de comenzi şi combinaţii şi şi-a dat seama că aceştia vorbeau despre bani falşi şi alte documente falsificate. Prima instanţă a considerat că această afirmaţie este doar o presupunere, care nu se referă la o faptă concretă, determinată în ce-l priveşte pe inculpatul B.C.

Instanţa de fond a reţinut că în faza de judecată, acelaşi martor C.C., fila 48, a precizat că nu menţine declaraţiile din faza de urmărire penală în sensul că inculpatul B.C. ar fi falsificat bani şi ar fi săvârşit ilegalităţi, întrucât această frază i-a fost dictată de anchetatori spunându-i-se că o arestează şi îi trimit copii minori la D.P.C.

În acest context instanţa de fond a apreciat că relatarea martorei din faţa instanţei apare ca fiind credibilă în sensul că nu a văzut sau nu ştia ca inculpatul B.C. să fi falsificat bani s-au să fi plasat bani falşi pentru că afirmaţia din faza de urmărire penală a martorei, aşa cum s-a precizat mai sus a fost una generală şi de presupunere fără nici un fel de descriere concretă ceea ce creează serioase dubii în probaţiunea vinovăţiei inculpatului.

De altfel, s-a reţinut că nici actul de sesizare al instanţei nu detailează în concret infracţiunile săvârşite de inculpat, timpul, locul, modalitatea de acţiune spre a se putea constata dacă faptele acestuia întrunesc s-au nu elementele constitutive ale unor infracţiuni.

Instanţa de fond a reţinut că martorul S.I.D., audiat în faza de urmărire penală la fila 99 vol. I şi în faţa instanţei fila 49 a relatat în declaraţia sa că a primit bani falşi în cursul anului 2009 de la numitul S.A. însă a precizat că nu-l cunoaşte pe inculpatul B.C., declaraţiile sale neavând nicio relevanţă în prezenta cauză.

Totodată, s-a reţinut că martorul S.A. în declaraţia sa de la fila 95 din dosarul de urmărire penală, face dezvăluiri despre S.A. şi B.M.C. în sensul că aceştia falsificau bani şi că a primit bani falşi de la S.A. pentru a-i pune în circulaţie însă despre B.C., într-o frază din finalul declaraţiei arată că acesta era şoferul lui „M." B.M. şi că lucra s-au lucrase ca taximetrist, că ştie de la „ M." că erau partenerei de afaceri şi călătorii şi că au fost prin ţară să plaseze bani falşi.

S-a mai reţinut că în faţa instanţei, fila 50 acelaşi martor a declarat că nu-l cunoaşte pe inculpatul B.A., pe care l-a văzut prima dată în Penitenciar şi că nu ştie ca acesta să fi plasat prin ţară bani falşi.

Prima instanţă a considerat ca sinceră această afirmaţie a martorului în contextul în care nici în declaraţia din faza de urmărire penală nu a detaliat în nici un fel fapta s-au faptele săvârşite de inculpatul B.C., această declaraţie făcând referire amănunţit la faptele săvârşite de numitul S.A., pe două pagini ci doar în câteva cuvinte, fără nicio bază factuală are o referinţă la inculpatul B.C." . au fost prin ţară să plaseze bani falşi", adică împreună cu B.M. şi că ştie aceasta de la „ M.", fără să fi perceput cu propriile simţuri.

În apreciere, instanţa de fond a avut în considerare şi împrejurarea că pe aceeaşi declaraţie, unde faptele numitului S.A. sunt detaliate de martorul de mai sus, prin rechizitoriu la punctul II s-a dispus faţă de S.A. neînceperea urmăririi penale considerându-se că acesta nu este autor al faptelor, iar inculpatul B.C.A. a fost trimis în judecată în prezentul dosar pentru aceleaşi infracţiuni.

Cu privire la această dispoziţie instanţa de fond a revenit şi referitor la alte persoane „ A." din Făgăraş, „ P.", S.G., „ N.V.", care deşi iniţial cercetate pentru aceleaşi infracţiuni ca şi inculpatul, grup criminal organizat şi falsuri de monedă, faţă de ei s-a dispus neînceperea urmăririi penale întrucât nu sunt autorii faptelor.

S-a mai reţinut de către prima instanţă că în cauză a fost de asemenea audiat martorul sub acoperire P.I. (declaraţia din faza de urmărire penală fila 86 vol. I şi declaraţia din faţa instanţei fila 60).

Referitor la acesta, prima instanţă a procedat la audierea sa în şedinţă publică în condiţiile prev. de art. 86² C. proc. pen.

Totodată a verificat în condiţiile art. 86¹ alin. (4) C. proc. pen., documentele prezentate de procuror în condiţii de strictă confidenţialitate privind identitatea reală a martorului şi declaraţia olografă a acestuia dată în faţa procurorului.

S-a constatat că la data de 09 iunie 2009, după aproximativ 1 an de la data când se impută săvârşirea faptelor inculpatului din prezentul dosar, acesta face o solicitare la procuror de a declara sub o altă identitate împrejurări pe care le cunoaşte cu privire la cauză.

Instanţa de fond a reţinut că în declaraţiile din faza de urmărire penală acesta arată că la o întâlnire cu B.M. „ M.", pe care îl cunoştea deoarece se întâlnise de mai multe ori cu el şi S.A., a venit şi inculpatul B.C.

De asemenea, s-a reţinut că martorul a relatat că atunci când s-a întâlnit cu B.C. acesta era doar cu B.M.C., acest lucru rezultând din procesul verbal al procurorului de la fila 87 dos. u.p.

În analiza declaraţiei aceluiaşi martor făcută de prima instanţă în condiţii de confidenţialitate, scrisă de mâna sa a precizat că la o întâlnire cu B.M. când a venit şi B.C., în toamna anului 2008 l-a întrebat pe B.M. cine este B.C., fiind o persoană necunoscută până atunci şi în care martorul sub acoperire nu avea încredere.

În acest context s-a reţinut că B.M. i-a spus martorului sub acoperire că B.C. este colaboratorul lui şi fac parte din aceeaşi „echipă", că falsifică împreună bani şi circulă împreună, dar că mai nou nu mai circulă direct prin ţară, au persoane cumpărători care comandă cantităţi mari de bani falşi şi primesc bani buni 30% din valoare.

Prima instanţă a considerat că între declaraţiile martorului sub acoperire din faza de urmărire penală şi cea din faţa instanţei există contradicţii evidente referitor la întâlnirea acestuia cu inculpatul B.C.

S-a reţinut că în declaraţia dată în faţa instanţei martorul relatează însă că s-a întâlnit de două ori cu inculpatul B.C. şi că acesta era împreună cu B.M. şi S.A., deşi în declaraţiile din faza de urmărire penală face referire la o singură întâlnire şi fără S.A.

Mai mult, s-a reţinut că acesta precizează că a discutat cu toţi trei, inclusiv cu inculpatul B.C.A. şi toţi trei au scos din buzunar nişte bancnote false pe care i le-au arătat.

Faţă de acestea, prima instanţă şi-a exprimat îndoiala cu privire la sinceritatea declaraţiei de mai sus a martorului sub acoperire care în faţa procurorului de caz nu a relatat aceste aspecte, precizând expres că l-a văzut o singură dată pe B.C. doar cu B.M. şi că neavând încredere în el l-a întrebat pe B.M. cine este, fără a discuta cu B.C., cu atât mai puţin să facă referire la împrejurarea că acesta i-ar fi arătat bani falşi, împrejurare greu de crezut că martorul nu şi-a amintit-o atunci dar că şi-a amintit-o în faţa instanţei după aproape doi ani de la eveniment.

S-a reţinut de asemenea că faţă de S.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni, soluţie greu de crezut, în opinia primei instanţe, că s-ar fi dispus dacă martorul sub acoperire ar fi adus la cunoştinţă procurorului că l-a văzut pe acesta când i-a arătat banii falşi pe care-i deţinea.

S-a apreciat că, potrivit dispoziţiilor art. 86¹ alin. (6) C. proc. pen., declaraţiile martorului sub acoperire nu pot servi la aflarea adevărului într-o cauză penală decât în măsura în care acestea se coroborează cu fapte şi împrejurări care rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Totodată, s-a reţinut şi faptul că jurisprudenţa C.E.D.O. în materie, care nu se opune, ca principiu la folosirea martorilor anonimi în procesele penale, impune însă respectarea unor garanţii minime privind dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 din Convenţie.

În acest sens instanţa de fond a reţinut că aceasta a decis în cazul Kostovski împotriva Olandei că aceste exigenţe nu sunt îndeplinite dacă reclamantul a fost condamnat de instanţa naţională, care s-a bazat într-o mare măsură pe declaraţiile unor martori anonimi.

Cum s-a considerat că declaraţia martorului anonim P.I. nu se coroborează cu nici una din probele examinate până în prezent, prima instanţă a înlăturat-o pe temeiurile mai sus menţionate.

S-a apreciat că interceptările de convorbiri telefonice nu dovedesc vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile de care acesta a fost acuzat, instanţa considerându-le cu mici excepţii ca fiind echivoce şi Ie-a luat ca atare în conţinutul lor concret, fără explicaţiile poliţiştilor care au întocmit procesele verbale întrucât s-a considerat că proba o reprezintă conţinutul convorbirilor telefonice şi în nici un caz presupunerile anchetatorilor.

În acest sens deşi s-a reţinut că se reproşează printre altele inculpatului B.C.A. că ar fi falsificat bani împreună cu B.M.C. şi că s-ar fi întâlnit cu un grup format din „ A.F." şi alte persoane în data de 23 septembrie 2008, în Piaţa Operei din Timişoara, a se vedea fotografiile de la fila 126 dos. u.p. vol.l, s-a apreciat că în realitate acest lucru nu s-a întâmplat cum dovedesc interceptările de convorbiri telefonice ce vor fi evidenţiate mai jos:

Din procesul verbal de interceptare fila 119 vol. I dos. u.p., instanţa de fond a reţinut că inculpatul B.C. şi B.M. au o convorbire telefonică în sensul că aşa cum precizează şi lucrătorul de poliţie în explicaţie „A.F." i-ar fi solicitat lui B.M. să falsifice 3.000 de bucăţi de bancnote de 100 lei, în total 3 miliarde lei, pentru care B.M. trebuia să primească 15.000 lei.

Această activitate s-a reţinut într-adevăr din discuţiile purtate de B.M. şi „A.F.", a se vedea interceptările de la filele 17 şi 18 vol. l din dos. u.p. însă la fila 18 verso şi fila 119, B.C.A., s-a reţinut că nu este de acord cu asemenea activitate.

Tot din procesele verbale de interceptare, fila 24 verso dos. u.p. vol. I, prima instanţă a reţinut că o astfel de tranzacţie ca cea mai sus menţionată nu s-a realizat, întrucât în convorbirea dintre B.M.C. şi „A.F." B.M.C. îi spune la „A.F." că nu poate să falsifice o aşa cantitate de bani şi că „ afacerea a picat", dar ceea ce este mai important pentru cauză este faptul că B.M.C. face în discuţie referire la B.C.A. spunând „ şi de A. ştiam că el zice şi după aia se duce acasă, se gândeşte şi ştiu că se întoarce că-l cunosc, înţelegi?", convorbire care are loc în data de 24 septembrie 2008 la orele 18,10 după ce în data de 23 septembrie 2008 la orele 22,48 aşa cum se poate vedea din planşele foto de la fila 126 dos. u.p. vol. I, sau întâlnit „A.F." cu B.M.C. şi B.C.A., respectiv încă o persoană neidentificată, ceea ce denotă că întâlnirea dintre aceştia nu a avut nicio relevanţă penală, întrucât „ gândul criminal" în asemenea activităţi nu se pedepseşte.

S-a reţinut că inculpatului B.C.A. i se spunea „A." aşa cum îl numeşte şi martora C.C. s-au chiar mama acesteia, fila 130 dos. u.p. vol. I. şi nu în ultimul rând aşa i se adresa şi numitul B.M.C.

Prima instanţă a apreciat că probatoriul referitor la inculpatul B.C.A. se rezumă doar la dovezile analizate până în prezent şi cuprinse în vol. I din dosarul de urmărire penală respectiv dosarul instanţei.

Deşi s-a reţinut că acesta cuprinde încă 7 volume de urmărire penală, instanţa de fond, analizând fiecare din aceste volume, respectiv II -VII, a constatat că acestea cuprind în esenţă doar declaraţii şi reclamaţii ale unor persoane care au primit bani falşi pe teritoriul ţării, procese verbale în acest sens, rapoarte de constatare ştiinţifice a unor bancnote false, fără nicio legătură cu inculpatul B.C.A.

De aceea prima instanţă, epuizând analiza probatoriului, a constatat că raportat la acuzaţiile aduse inculpatului, acesta nu răstoarnă prezumţia de nevinovăţie prev. de art. 6 parag. 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, 23 pct. 11 din Constituţia României şi art. 66 C. proc. pen., creând cel mult un dubiu care tot potrivit reglementărilor de mai sus profită inculpatului.

Instanţa de fond a putut trage concluzia certă că inculpatul B.C.A., avea cunoştinţă de împrejurarea că inculpatul B.M.C. falsifica monede şi că cel puţin urmărea punerea ei în circulaţie, însă s-a considerat că această împrejurare nu îl poate transforma pe inculpat în coautor la aceste infracţiuni, întrucât nu s-a reţinut că ar fi desfăşurat vreo activitate care să se încadreze într-un fel în elementele constitutive ale acestora.

De altfel, s-a reţinut că, chiar rechizitoriul privind pe inculpat nu arată în concret care sunt contribuţiile inculpatului B.C.A. la săvârşirea infracţiunilor de care a fost acuzat, cu ce persoană s-a asociat într-un grup criminal şi în ce momente în ce loc şi în ce modalităţi a săvârşit infracţiunile.

Prin urmare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Tribunalul Timiş l-a achitat pe inculpatul B.C.A. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals de monedă şi punere în circulaţie de monedă falsă, prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât asemenea infracţiuni nu au fost săvârşite de acesta .

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prima instanţă a menţionat că aceasta presupune potrivit art. 2 lit. a) din aceeaşi lege un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă de timp şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

În rechizitoriu fila 2 alin. (2) instanţa de fond a reţinut în acest sens că „din cercetările efectuate în prezentul dosar a rezultat că inculpatul B.C.A., a aderat la grupul infracţional organizat fiind un membru activ al acestuia. Acesta s-a ocupat de procurarea materialelor necesare, falsificarea bancnotelor şi de punerea acestora în circulaţie" şi se invocă în probaţiune procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi procesele verbale de investigare aflate la vol. I din dosarul de urmărire penală.

Din convorbirile telefonice invocate, instanţa de fond a reţinut că inculpatul B.C.A. era prieten doar cu B.M.C. cu care de altfel a şi purtat convorbiri interceptate, din care însă nu a reţinut săvârşirea de in fracţiuni sau că acesta ar fi colaborat la activitatea infracţională cu numitul „A.F.", S.A., „P. „din Giurgiu sau „N.V.", însă faţă de toţi aceştia prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus la punctul II neînceperea urmăririi penale pentru că nu au săvârşit infracţiunile prev. de art. 282 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Faţă de aceasta, prima instanţă a considerat că este greu de acceptat că inculpatul B.C.A. ar face parte dintr-un grup criminal împreună cu aceste persoane faţă de care s-a dispus soluţia de mai sus, iar faţă de alte persoane trimise în judecată prin alt rechizitoriu, s-a observat că probatoriul nu stabileşte nicio legătură cu inculpatul din prezenta cauză.

Prima instanţă a constatat că la dosarul cauzei, fila 106 vol. I dos. u. p. există un proces verbal de supraveghere din care rezultă că inculpatul B.C.A. s-ar fi întâlnit cu numiţii M.S. şi F.M., trimişi în judecată în alt dosar pentru aceleaşi infracţiuni, în data de 25 mai 2009, însă această întâlnire a avut loc între orele 23,00- 23,10, considerată ca fără nicio relevanţă infracţională, cum de altfel s-a reţinut şi în procesul verbal.

Pentru toate acestea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. prima instanţă l-a achitat pe inculpatul B.C.A. pentru săvârşirea infracţiunii de „ grup criminal organizat" prev. art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât lipseşte latura obiectivă a acestei infracţiuni.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Împotriva sentinţei penale nr. 95/PI/15 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5102/30/2009 a declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara, susţinând că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpatului pentru infracţiunile de falsificare de monedă şi punere în circulaţie de monedă falsificată, respectiv de aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 282 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În motivarea apelului, s-a arătat că probele administrate în cauză au fost eronat interpretate de instanţa de judecată, respectiv procesul verbal de la fila 7 vol. 1 dosar u.p., care redă convorbirea telefonică dintre inculpatul B.C.A. şi B.M.; planşele foto (fila 116 vol. 1 dosar u.p.) şi procesul verbal de filaj (fila 114 dosar u.p.); declaraţia martorei C.C. (filele 91, 88 dosar u.p.); declaraţiile martorului P.I. (filele 86 - 87, vol. 1, dosar u.p., fila 60 dosar instanţă); declaraţia inculpatului S.A. (fila 95, vol. 1, dosar u.p.). Totodată, s-a învederat că nu există nici un motiv pentru a se înlătura declaraţia martorului P.I. ca nesinceră şi nici declaraţia inculpatului S.A. dată în cursul urmăririi penale, susţinând că s-a avut în vedere revenirea coinculpatului în isntanţă, fără a se avea în vedere procesele verbale de supraveghere dinii septembrie 2008 (fila 105, vol. 1, dosar u.p.) din care rezultă că în 11 septembrie 2008 inculpaţii M.S. şi F.M. s-au întâlnit cu S.A. la orele 22:18, iar la orele 23 cei doi inculpaţi prinşi în flagrant cu plasarea valutei falsificate de B., au avut întâlnire cu inc. B.A., în autoturismul condus de B.C.A.. în concluzie, s-a arătat că din coroborarea probelor rezultă în mod indubitabil că inculpatul B.C.A. a aderat la grupul infracţional organizat de B.M.C. şi a sprijinit acest grup în falsificarea şi punerea în circulaţie de bancnote falsificate; respectiv că şi în situaţia în care instanţa nu a considerat activitatea inculpatului ca fiind autorat, totuşi trebuia să reţină cel puţin complicitate la falsificarea de monedă şi punerea în circulaţie a bancnotelor contrafăcute.

Prin Decizia penală nr. 27 din 3 februarie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 95/PI/ 15 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 5102/30/2009.

A desfiinţat, în parte sentinţa primei instanţe şi, rejudecând cauza:

În temeiul art. 334 C. proc. pen. a dipus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 26 raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă.

În temeiul art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de:

- 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de deţinere sau punere în circulaţie de monedă falsă.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 35 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, care va fi şi pedeapsa rezultantă, inculpatul B.C.A. urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii din 11 iunie 2009 şi a arestului preventiv de la data de 12 iunie 2009 până în data de 15 februarie 2010.

În temeiul art. 86¹ alin. (2) şi art. 86² C. pen., a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi apoi o dată pe trimestru, la datele stabilite de acest organism;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care pe timpul termenului de încercare săvârşeşte o infracţiune sau nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

În faţa instanţei de apel, a fost audiat inculpatul (fila 39 dosar), care nu a recunoscut comiterea faptelor, nefiind propuse şi nici administrate alte probe.

Conform art. 62 C. proc. pen., mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire, în ceea ce priveşte forţa lor probantă, în raport cu împrejurarea dacă ele au fost administrate în cursul urmăririi penale ori al cercetării judecătoreşti. Este adevărat că nu există nici un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatului sau ale martorilor, instanţa având posibilitatea să considere, atunci când declaraţiile lor sunt contradictorii, că numai una dintre ele este expresia adevărului, însă are obligaţia de a le înlătura motivat pe celelalte şi a le reţine numai pe acelea care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Faţă de aceste principii de bază, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a înlăturat în mod greşit probele administrate în cursul urmăririi penale, fără a avea în vedere că ele se coroborează cu alte probe administrate în cauză, iar revenirile asupra declaraţiilor iniţiale nu sunt justificate.

Astfel, în cursul urmăririi penale martorul P.I. (filele 86 - 87 dosar u.p.) a declarat că: „La această întâlnire se mai afla în autoturismul condus de B.M.C. şi numitul B.C.A., despre care B.M.C. mi-a spus că este membru al aceleiaşi echipe, în sensul că falsifică împreună bancnote de 100 lei ron. Aceştia mi-au spus că au un nou mod de distribuire a banilor falşi la nivel naţional, şi că activitatea lor de falsificare şi plasare de bani falşi a luat amploare astfel că au cumpărători din toată ţara care se deplasează personal din aproape toate judeţele ţării, la ie în judeţul Timiş, pentru comenzi de bani falşi. Mi-au mai spus că ei respectiv M., A. şi B. solicită şi primesc în bani buni 30% din valoarea banilor falşi". în faţa Tribunalului Timiş (fila 60 dosar),_n martorul şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, arătând că: „îmi amintesc că inculpatul B. era brunet, tuns scurt, mai înalt şi cu ceva burtică şi B.M. mi-a spus că şi el se ocupă cu falsificare de bancnote de 100 lei şi că distribuie împreună cu el şi cu A. bani falşi. îmi amintesc că era o discuţie comună cu cei trei şi mi-a spus şi inculpatul B.C. că participă cu ceilalţi la falsificare de bani şi punere în circulaţie de bani falşi.(...) Eu îmi aduc aminte că şi B. avea la el când ne-am întâlnit bancnote false". Este adevărat că în această declaraţie, martorul face vorbire de două întâlniri, dar acest lucru nu contrazice declaraţia dată în faţa procurorului întrucât în aceea nu există nici o susţinere în sensul existenţei unei singure întâlniri. Ca argument pentru a înlătura declaraţia martorului P.I., prima instanţă a mai reţinut că faţă de S.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, deşi martorul a făcut referire şi la acesta; argument pe care instanţa de apel îl apreciază ca nefiind pertinent. Astfel, soluţia dispusă faţă de o altă persoană nu poate conduce la înlăturarea unei probe referitoare la un inculpat, câtă vreme pentru a da o anumită soluţie organul de urmărire penală trebuie să aibă în vedere un ansamblu de probe, ceea ce nu înseamnă că s-ar fi înlăturat de plano această declaraţie. în cauză, declaraţia martorului se coroborează cu conţinutul proceselor verbale de redare a materialului obţinut în urma supravegherii audio-video şi ambientale, declaraţia a martorei C.C.D. - dată în cursul urmăririi penale (filele 88 - 90 dosar U.P.) şi a martorului S.A. (fila 95 dosar U.P.).

În acest sens procesul-verbal de la fila 109, vol. I dosar U.P. redă convorbirea telefonică din 13 septembrie 2008, ora 14:11:32 din care rezultă că B.C.A. îi cere lui B.M.C. în următoarea manieră: „Băi! Poţi să-mi faci una verde de aia de fentă?" întrucât avea client; iar procesul-verbal de la fila 111, vol.I, dosar U.P., redă convorbirea telefonică dintre B.M. şi B.C.A. din 18 septembrie 2008, din care rezultă că inculpatul are cunoştinţă de utilizarea imprimantei la falsificarea banilor, respectiv B.M. îi spune „Na, să iei alea de la acela, ştii?", inculpatul confirmă „îhî. Hai că imprimanta am adus-o", iar B. îi repetă „Da? Na, să iei alea tot ce mai e, ştii?". De asemenea, în discuţia din 20 septembrie 2008 - fila 112, vol. I dosar u.p., B.M.C. îi spune inculpatului B.C.A. că trebuie să se apuce de treabă: „Tre să ne punem puţin pe treabă", iar planşele foto (fila 116 vol. I. dos.U.P.) şi procesul verbal de filaj (fila 114, dosar u.p.) îl înfăţişează pe B.C.A. transportând tehnica de calcul prin intermediul căreia s-au falsificat banii.

Pe de altă parte, instanţa de apel a apreciat ca fiind pertinente susţinerile procurorului în sensul că replica inculpatului B.C.A.: „M., M., nu vrei să te laşi de nici o culoare" nu înseamnă o dovadă a nevinovăţiei sale, ci o dojana admirativă adresată unei persoane care şi-a dovedit aptitudinile infracţională, întrucât logic nu se poate admite că liderul unui grup infracţional -B.M. Cătălin - condamnat pentru aceste fapte, dezvăluie faptele sale unei persoane care nu este implicată în nici un mod în activitatea infracţională şi, mai mult, discuţiile telefonice purtate de cei doi dovedesc relaţii de sprijin şi susţinere în activităţile desfăşurate de B.M.C.

Totodată, din declaraţia martorei C.C. (fila 89, vol.I, dosar u.p.) concubina inculpatului B.C., se reţine că acesta a dat elemente de calculator şi C.D.-uri inculpatului B.M.C., obiecte, inclusiv imprimanta despre care se vorbeşte în discuţiile telefonice, care au fost folosite la falsificarea bancnotelor de 100 lei, imprimanta fiind ridicată de la domiciliul inculpatului B.M. Astfel, martora a arătat că avea cunoştinţă de „faptul că B. C.A., B.S., B.M.C., precum şi alte persoane din anturajul lor se ocupă cu diverse ilegalităţi printre care şi falsificarea de bani. Afirm acest lucru deoarece în ziua în care am fost cu B. C.A. la B.M.C. acasă am văzut pe măsuţă un teanc de bancnote de 100 lei şi l-am întrebat pe B.M.C. de unde are atâţia bani, a spart o bancă, iar acesta mi-a spus că ar vrea el ca aceşti bani să fie şi buni, că respectivi bani sunt falşi. De faţă a fost atunci şi A., prietena lui B.M.C., precum şi B.C.A. care i-au zis lui B.M.C. „nu vrei să te laşi". După acest incident, ajunsă acasă m-am gândit la convorbirile telefonice purtate între B.C.A. şi B.M.C., la care am asistat, în care aceştia discutau de comenzi şi combinaţii şi mi-am dat seama că aceştia vorbeau despre banii falşi şi alte documente falsificate. îmi amintesc că într-o discuţie purtată de mine cu A. de la Făgăraş, acesta m-a întrebat dacă B.C.A. şi B.M.C. sunt plecaţi spre Făgăraş deoarece urmau să se întâlnească. (...) Cunosc faptul că în cursul anului 2008, B.C.A. şi B.M.C. au fost plecaţi prin ţară cu diverse combinaţii de-ale lor." în faţa instanţei, martora nu a mai susţinut în întregime cele relatate în cursul urmăririi penale, fapt explicabil prin relaţia de concubinaj cu inculpatul, relaţie din care a rezultat şi un copil. Cu toate acestea, martora a menţinut afirmaţiile referitoare la prezenţa sa şi a inculpatului B.A. în locuinţa inculpatului B.M.C., când acesta avea etalate bancnotele falsificate discutând în mod direct despre această activitate, la transportarea tehnicii de calcul de către inculpatul B. la domiciliul inculpatului B.M.C. unde a fost găsită imprimanta cu care s-au falsificat bancnotele puse în circulaţie, sau cele care erau stocate în locuinţa inculpatului B., în vederea punerii în circulaţie, declaraţia coroborându-se cu planşele foto care-l înfăţişează pe B. transportând calculatorul la B. acasă şi procesul-verbal de filaj privind traseul de deplasare a transportului echipamentelor celor doi (fila 114-118 şi 126 vol. I dosar u.p.).

În declaraţia inculpatului S.A. (condamnat în Dosarul nr. 1504/30/2009 al Tribunalului Timiş, Dosar nr. 21/D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara), fila 95, vol. I, dosar u.p., s-a arătat că falsificarea banilor şi răspândirea acestora în teritoriu o făcea A.S. împreună cu M. (B.M.C.), el i-a pus în legătură cu „M.", iar B.C.A. era şoferul lui M. şi din afirmaţiile acestuia din urmă ştie că cei doi erau parteneri de afaceri, deplasându-se împreună prin ţară pentru a plasa bani falşi. Este adevărat că, fiind audiat ca martor, în faţa primei instanţe, acesta a revenit asupra declaraţiilor, fără însă o explicaţie plauzibilă, respectiv că a semnat declaraţia la solicitarea procurorului, fără a o mai citi, întrucât i s-a spus că este aceeaşi ca cea anterioară, în condiţiile în care este o declaraţie olografă şi conţine reveniri asupra declaraţiei din 15 ianuarie 2009. Faptul că declaraţia dată în cursul urmăririi penale este cea care corespunde adevărului rezultă din aceea că se coroborează cu procesele-verbale de supraveghere din 11 septembrie 2008 (fila 105 vol. l dosar U.P.) conform căruia în 11 septembrie 2008 inculpaţii M.S. şi F.M. (condamnaţi în dosarul anterior) s-au întâlnit cu S.A. la orele 22:18, iar la orele 23 cei doi inculpaţi prinşi în flagrant cu plasarea valutei falsificate de B., au avut întâlnire cu inculpatul B.A., în autoturismul condus de B.C.A.

Prin urmare, arată instanţa de apel că în sarcina inculpatului B.C.A. se reţine faptul că l-a ajutat pe condamnatul B.M.C. în procurarea materialelor necesare falsificării de bancnote, dându-i ajutorul şi în ceea ce priveşte depozitarea imprimantei folosite la falsificare, imprimantă a cărei destinaţie o cunoştea, precum şi că l-a însoţit şi ajutat pe acesta în punerea în circulaţie a bancnotelor falsificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (1) C. pen. „complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală". Complicitatea morală constă în acte de sprijin moral, în vederea realizării laturii subiective a infracţiunii ca: promisiunea de tăinuire a bunurilor şi de favorizare a infractorului, procurarea de date, informaţii cu privire la locul, timpul unde urmează să fie săvârşită infracţiunea, întărirea şi menţinerea hotărârii infracţionale etc. Pentru definirea participării la comiterea unei fapte penale în calitate de complice este necesară intenţia acestuia, iar nu modul mai mult sau mai puţin mascat de participare. în speţă, cu privire la inculpatul B.C.A. nu există probe în sensul comiterii actelor materiale specifice calităţii de autor al infracţiunilor de falsificare de monedă şi nici de deţinere sau punere în circulaţie de monedă falsă, ci doar în sensul sprijinirii materiale şi morale a acestei activităţi, desfăşurată de B.M.C., activitatea constând în mai multe acte materiale, anterior expuse, cu ocazia analizării probatoriului. De asemenea, instanţa constată că este vorba de două infracţiuni distincte, respectiv prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., şi nu de o singură infracţiune, chiar dacă sunt reglementate de acelaşi articol şi sunt prevăzute cu aceeaşi pedeapsă, întrucât sancţionează activităţi diferite, pe care legiuitorul le putea concentra într-un singur alineat dacă ar fi avut o altă concepţie. Prin urmare, instanţa de apel va dispune, în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prev. de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi prev. de art. 26 C. pen, raportat la art. 282 alin. (2) C. pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen,

La individualizarea pedepselor, instanţa de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.pen,, respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei.

Potrivit dispoziţiilor art, 52 C. pen, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Instanţa de apel reţine şi că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităţilor fiecărui individ şi raţională, să fie adecvată şi proporţională cu gravitatea faptelor comise.

Infracţiunile de falsificare de monedă, respectiv de deţinere sau punere în circulaţie de monedă falsă, chiar şi în forma de participaţie a complicităţii, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv siguranţa circuitului civil, a încrederii în moneda statului, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului. De asemenea, s-a reţinut şi faptul că inculpatul nu are antecedente penale, precum şi gradul de participare la comiterea faptelor.

Totodată, s-a reţinut şi conduita procesuală nesinceră a inculpatului B.C.A., Este adevărat că inculpatul nu este obligat să recunoască săvârşirea infracţiunilor, legea conferindu-i potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen, „dreptul la tăcere", respectiv dreptul de a nu face nicio declaraţie; dar în măsura în care inculpatul este de acord să dea declaraţii, potrivit art, 70 alin. (2) C. proc. pen, ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa. Comportarea sinceră în cursul procesului penal reprezintă potrivit art. 74 lit. c) C. pen, o circumstanţă atenuantă, iar comportarea nesinceră în cursul procesului penal, fără a fi reglementată ca o circumstanţă agravată, poate fi de natură a influenţa pedeapsa aplicată prin prisma criteriului precizat de art. 72 C. pen. „persoana inculpatului". Astfel fiind, instanţa de apel a apreciat că pedepsele de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen, după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de falsificare de monedă prev, de art, 26 raportat la art, 282 alin. (1) C.pen, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de deţinere sau punere în circulaţie de monedă falsă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 35 C. pen, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, care va fi şi pedeapsa rezultantă, inculpatul B.C.A. urmând să execute pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. după executarea pedepsei principale, instanţa apreciind, în raport cu aspectele reţinute cu ocazia individualizării pedepselor, că nu se impune aplicarea vreunui spor.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa de apel a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 86¹ C. pen., iar raportat la circumstanţe personale şi reale ale cauzei scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, cu atât mai mult cu cât de la comiterea faptelor au trecut mai muţi ani în care starea de incertitudine în care s-a aflat inculpatul a fost de natură a contribui prin ea însăşi la reeducarea acestuia în scopul unei conduite care să respecte dispoziţiile legale şi normele de convieţuire socială. Astfel, în temeiul art. 86¹ alin. (2) şi art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 (cinci) ani.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 respectiv de aderare la un grup infracţional organizat, instanţa de apel a apreciat că este neîntemeiat.

Astfel, în mod corect Tribunalul Timiş a dispus achitarea inculpatului B.C.A. pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în condiţiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine alte legături cu membrii respectivului grup, altele decât cele avute cu B.M.C. Sub acest aspect, instanţa de apel reţine că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 constituie infracţiune „iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup", iar art. 2 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ defineşte noţiunea de grup infracţional organizat ca „grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material" excluzând din această categorie grupul „infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului". Din analiza dispoziţiilor legale sus menţionate, instanţa de apel a apreciat că situaţie premisă pentru reţinerea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 o constituie probarea în prealabil a existenţei grupului infracţional organizat, respectiv a cel puţin unui nucleu format din trei persoane, în raport de care să se poată determina ulterior modalităţile alternative de comitere a infracţiunii - iniţierea, constituirea, aderarea, sprijinirea. în speţă, existenţa grupului infracţional organizat format din B.M.C., M.A.M. şi M.S.C., la care au aderat şi S.A., A.M., D.A.I., S.A., a fost stabilită cu caracter definitiv prin Decizia penală nr. 42/A din 17 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1504/30/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3567 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă se impune a se analiza existenţa şi caracterul legăturilor avute de inculpatul B.C.A. cu aceste persoane. Astfel, în opinia instanţei de apel, în prezenta cauză s-au probat doar înţelegerile şi cooperarea inculpatului B.C.A. cu B.M.C., nu şi cu ceilalţi membri ai grupului. Pentru a se putea reţine infracţiunea de aderare şi sprijinire a grupului infracţional, în sarcina inculpatului trebuia să se probeze că a avut cunoştinţă de existenţa acestuia, iar activitatea desfăşurată să aibă un caracter de durată şi să se integreze în organizarea şi rolurile prestabilite, ceea ce nu a rezultat în cauză.

Împotriva deciziei au declarat recurs Ministerul Public şi inculpatul, motivele fiind menţionate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Asupra recursului declarat de Ministerul Public:

În motivarea recursului Ministerului Public se menţionează următoarele aspecte de nelegalitate şi neteminicie:

1) aplicarea pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere nu se justifică raportat de criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen. Astfel, inculpatul nu a recunoscut faptele deşi era evidentă implicarea acestuia în activitatea infracţională rezultată din notele de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, imaginile video, declaraţiile martorilor şi declaraţiile coinculpaţilor.

Totodată inculpatul B.C. s-a sustras urmării penale dispunându-se disjungerea cauzei faţă de acesta din Dosar nr. 21/LVP72008 al D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Timişoara, fiind trimis în judecată ulterior în prezentul dosar.

Nu este lipsit de importanţă, în opinia procurorului, faptul că inculpatul B.C. a ajutat la falsificarea unui mare număr de bancnote care a fost răspândit de grupul infracţional organizat pe raza a 37 de judeţe reuşindu-se punerea în circulaţie a 853 bancnote false din cupiura de 100 lei la care se adaugă şi bancnotele găsite cu ocazia percheziţie domiciliare la inc. B.M.C. în număr de 1998 bucăţi. Această activitate a fost de natură să pună în pericol stabilitatea echilibrului monetar, precum şi pierderea încrederii în autenticitatea monedei naţionale, aspecte sesizate atât de O.N.C.F.M., cât şi de S.R.I.

S-a arătat că faţă de ceilalţi participanţi la grupul infracţional organizat pedepsele aplicare au fost, de regulă, cu închisoarea în regim de detenţie aşa cum rezultă din minuta Deciziei penale nr. 42/A din 17 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 1504/30/2009 al Tribunalului Timiş depusă în apel precum şi dovada rămânerii definitive (filele 9, 19).

2) În decizia recurată se menţine greşit soluţia de achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 deşi probele administrate demonstrează în mod indubitabil că inculpatul B.C.A. a avut reprezentarea că ajută un grup infracţional organizat în scopul falsificării şi punerii în circulaţie de monedă falsă.

Astfel, martorul P.I. declară atât la urmărirea penală, cât şi în instanţă despre modalitatea în care s-a conlucrat în cadrul grupului inclusiv cu inculpatul B.C.A.. De asemenea, martora C.D. face referire la întâlnirile dintre inculpatul B.C.A., B.M.C. şi D.A., întâlniri care aveau loc la domiciliul inc. B. Inculpatul S.A. declară despre B.C. că era şoferul lui B.M.C. şi că împreună cei doi se ocupau şi de punerea în circulaţie a bancnotelor false deplasându-se în diferite localităţi din ţară. Din procesele-verbale de supraveghere aflate la fila 105, vol. I u.p. din prezentul dosar rezultă că în 11 septembrie 2008 inculpaţii M.S. şi F.M. (condamnaţi în Dosar. nr. 21/D/P/2008) au avut întâlnire cu B.C.A. în autoturismul condus de acesta din urmă, cu puţin timp înainte de prinderea în flagrant a fraţilor M.S. şi M.A. care aveau asupra lor bancnotele falsificate cu imprimanta pe care chiar B.C. a dus-o la domiciliul inculpatului B.M.

Aşadar, din analiza probelor care este redată şi în motivele de apel rezultă că inculpatul B.C. a fost implicat în grupul infracţional organizat şi acesta nu poate fi tratat ca autor unic a unor fapte individuale desprinse de grup. Chiar dacă instanţa de control judiciar şi-a însuşit soluţia de achitare dispusă de prima instanţă, în contextul probator avut în vedere la reţinerea vinovăţiei pentru infracţiunea ce a intrat în scopul grupului, trebuia să aplice, agravanta prevăzută de art. 37 lit. a), C. pen. prin schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen.

În opinia procurorului este evidentă prezenţa unei pluralităţi de subiecţi activi şi că inculpatul B.C. a acţionat în cadrul unei participaţii sub forma complicităţii.

Existenţa unei circumstanţe agravante justifică o dată în plus modificarea pedepsei sub aspectul modalităţii de executare în sensul înlăturării suspendării sub supraveghere.

Pentru considerentele arătate s-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi a deciziei pronunţată în apel, iar în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului B.C.A. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi, în final, aplicarea unei pedepse rezultante cu executare în regim de detenţie pentru infracţiunile săvârşite.

Recursul Ministerului Public va fi admis pentru următoarele motive:

Prima instanţă a dispus achitarea inculpatului B.C. pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în temeiul cazului prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. („faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii"), iar nu pentru inexistenţa faptei, instanţa de apel confirmând această soluţie de achitare, apreciindu-se, în sinteză: că nu rezultă cu certitudine alte legături cu membrii respectivului grup, altele decât cele avute cu B.M.C.; că existenţa grupului infracţional organizat format din B.M.C., M.A.M. şi M.S.C., la care au aderat şi S.A., A.M., D.A.I., S.A., a fost stabilită cu caracter definitiv prin Decizia penală nr. 42/A din 17 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1504/30/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3567 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; că se impune a se analiza existenţa şi caracterul legăturilor avute de inculpatul B.C.A. cu aceste persoane; că în prezenta cauză s-au probat doar înţelegerile şi cooperarea inculpatului B.C.A. cu B.M.C., nu şi cu ceilalţi membri ai grupului; că pentru a se putea reţine infracţiunea de aderare şi sprijinire a grupului infracţional, în sarcina inculpatului trebuia să se probeze că a avut cunoştinţă de existenţa acestuia, iar activitatea desfăşurată să aibă un caracter de durată şi să se integreze în organizarea şi rolurile prestabilite, ceea ce nu a rezultat în cauză.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 39/2003, "Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi".

Aşa cum a reţinut instanţa de apel, existenţa grupului infracţional organizat format din B.M.C., M.A.M. şi M.S.C., la care au aderat şi S.A., A.M., D.A.I., S.A., a fost stabilită cu caracter definitiv prin Decizia penală nr. 42/A din 17 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 1504/30/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3567 din 13 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

De asemenea, s-a reţinut de instanţa de apel că în prezenta cauză s-au probat doar înţelegerile şi cooperarea inculpatului B.C.A. cu B.M.C., nu şi cu ceilalţi membri ai grupului.

Legăturile inculpatului B.C. cu numitul B.M.C. nu sunt negate de către inculpat (declaraţii fila 19 d.p.i. şi fila 39 d.a.), acesta susţinând însă că aceste legături ar fi fost de o altă natură (vânzări şi înmatriculări de autoturisme).

Împrejurarea că inculpatul B.C.A. nu cunoştea, în mod direct, toate persoanele care făceau parte din grupul infracţional nu este suficientă pentru concluzia inexistenţei unui element constitutiv al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, esenţial fiind ca acesta să realizeze, în condiţiile concrete şi în mod rezonabil, că prin activitatea sa realizează aderarea la un astfel de grup infracţional organizat sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup infracţional organizat.

Probatoriul administrat, menţionat anterior, relevă însă natura reală a legăturilor dintre cei doi inculpaţi, din modul de desfăşurare a activităţilor inculpatul B.C.A. având, în mod rezonabil, posibilitatea de a realiza amploarea activităţii infracţionale, dar şi a grupului infracţional organizat în scopul falsificării şi punerii în circulaţie a bancnotelor.

În consecinţă, faţă de cele arătate, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) din C. proc. pen. va fi admis recursul Ministerului Public, casată în parte decizia atacată şi va fi condamnat inculpatul B.C.A. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., urmând ca pedeapsa rezultantă să fie executată prin privare de libertate, în acest fel fiind asigurat scopul urmărit de art. 52 C. pen. şi, totodată, realizată proporţionalitatea dintre gravitatea concretă a infracţiunilor şi datele personale ale infractorului.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului Ministerului Public vor rămâne în sarcina statului.

Asupra recursului declarat de inculpatul B.C.:

În sinteză, inculpatul a susţinut că nu a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de apel.

Cu privire la săvârşirea acestor infracţiuni (prevăzute de art. 26 raportat la art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi respectiv, art. 26 raportat la art. 282 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele juridice şi probatorii expuse de curtea de apel în decizia atacată, apreciind - în raport cu amploarea acestora - că nu se impune nici reluarea şi nici suplimentarea acestora.

În consecinţă, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va fi respins ca nefondat recursul inculpatului care, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Timişoara împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 3 februarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Casează, în parte, decizia atacată şi, rejudecând, înlătură dispoziţiile art. 86¹, art. 86⁴ C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, condamnă pe inculpatul B.C.A. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul B.C.A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 2 interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul intimat inculpat B.C.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2958/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2978/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2954/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2958/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 2978/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs