ICCJ. Decizia nr. 2978/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢI

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2978/2011

Dosar nr. 57/54/2010

Şedinţa publică din 8 septembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 68 din 22 iunie 2008, Tribunalul Olt, a dispus următoarele:

1. În baza art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, a condamnat pe inculpatul C.C.M., domiciliat în comuna Brebeni, jud.Olt, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat aceluiaşi inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.C.M., pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

2. În baza art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, a condamnat pe inculpata C.E.L., domiciliu, cu reşedinţa în comuna Brebeni, jud. Olt, la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat aceleiaşi inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C.E.L. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

3. În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, a condamnat pe inculpata G.S.D., domiciliată în Bucureşti, sector 4, la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat aceleiaşi inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G.S.D. pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a admis cererea părţii civile P.M. şi au fost obligaţi inculpaţii C.C.M., C.E.L. şi G.S.D., în solidar, la 60.000 lei daune morale către aceasta.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata G.S.D. a sumei de 4.000 euro.

Au fost obligaţi inculpaţii C.C.M., C.E.L. şi G.S.D. la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului.

În esenţă, s-au reţinut următoarele:

În cursul anului 2006, inculpaţii C.C.M. şi C.E.L. i-au propus martorului D.R.C., prietenul părţii vătămate P.M., să-i găsească acesteia un loc de muncă în Spania, iar în situaţia în care martorul reuşea să o convingă pe partea vătămată să meargă în străinătate, urma să-i ofere şi acestuia un loc de muncă.

În realitate, inculpaţii, cunoscând faptul că victima lucra la o croitorie de pe raza municipiului Slatina şi că avea un venit foarte mic care nu îi asigura un trai decent, intenţionau să o transporte pe aceasta în străinătate pentru a o determina să practice prostituţia iar sumele de bani încasate să le revină acestora.

După discuţiile purtate de inculpaţii C.C.M. şi C.E.L. cu victima P.M., constând în propunerea făcută acesteia să meargă în Spania împreună cu C.E.L. pentru a desfăşura o muncă într-un restaurant la spălat de vase, partea vătămată a fost de acord însă Ie-a spus celor doi inculpaţi că nu are banii necesari pentru achitarea taxelor necesare eliberării paşaportului şi pentru contravaloarea biletului de transport.

Inculpaţii s-au oferit să achite ei contravaloarea acestor cheltuieli, cu condiţia de a le restitui suma de bani cheltuită din veniturile obţinute şi, în cursul lunii iulie 2006, au căutat-o pe victimă la locul de muncă, după care s-au deplasat împreună la Serviciul Paşapoarte din cadrul I.J.P. Olt pentru a depune actele necesare eliberării paşaportului, după ce, în prealabil, inculpatul C.C.M. achitase taxele necesare pentru eliberarea paşaportului.

După circa o săptămână de zile, inculpaţii C. au căutat-o din nou pe victimă la locul de muncă şi împreună au mers la Serviciul Paşapoarte unde partea vătămată a ridicat paşaportul însă, imediat, inculpata C.E.L. i-a luat victimei paşaportul, spunându-i că va rămâne la ea pentru a nu fi văzut de părinţii acesteia.

La data de 15 august 2006, la domiciliul părţii vătămate din comuna Cîrlogani, jud. Olt, au venit inculpaţii C.E.L. şi C.C.M. împreună cu o tânără pe care au prezentat-o ca fiind inculpata G.S.D.

Partea vătămată a mers împreună cu inculpatele în municipiul Slatina, deplasarea efectuându-se cu un taximetru şi, în oraş, au servit masa la un restaurant, după care, la un moment dat, inculpata C.E.L. împreună cu inculpata G.S.D. s-au retras în toaleta localului, unde au purtat discuţii cea. 10 minute.

După ce au revenit de la toaletă, inculpata C.E.L. a anunţat-o pe victimă că va pleca la Bucureşti împreună cu inculpata G.S.D. iar ulterior va merge în Spania şi i-a explicat acesteia că după ce îşi va rezolva o serie de probleme se va deplasa şi ea în Spania.

Având în vedere faptul că inculpaţii C.C.M. şi C.E.L. i-au promis părţii vătămate un loc de muncă în Spania, aceasta a fost de acord cu deplasarea şi, cu acelaşi autovehicul taxi, au mers în comuna Brebeni, jud. Olt unde au lăsat-o pe inculpata C.E.L., cele două, respectiv partea vătămată şi inculpata G.S.D. deplasându-se ulterior în municipiul Bucureşti la un apartament ce aparţinea acesteia din urmă.

În ziua de 16 august 2006, cele două au vizitat mai multe magazine de unde inculpata G.S.D. i-a cumpărat părţii vătămate mai multe articole de îmbrăcăminte, iar la data de 17 august 2006, împreună cu o persoană de sex bărbătesc care a fost identificată ca fiind martorul M.F., s-au deplasat la Aeroportul Otopeni de unde, cele două au plecat cu o cursă aeriană în Spania, pe ruta România - Italia - Spania.

După ce au ajuns în Spania, victima P.M. împreună cu inculpata G.S.D. s-au îmbarcat într-un autocar şi s-au deplasat în localitate Roketas şi s-au cazat într-un apartament.

În aceeaşi zi, cele două au mers la mai multe magazine de unde inculpata i-a cumpărat victimei noi obiecte de îmbrăcăminte, respectiv o fustă foarte scurtă şi o bluză decoltată şi la întrebarea victimei privind mărimea obiectelor de îmbrăcăminte, inculpata i-a spus că va lucra pentru ea într-un club de prostituate unde va întreţine raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani, respectiv 65 euro pentru o jumătate de oră.

Partea vătămată nu a fost de acord spunând că inculpaţii C. i-au promis că va lucra la spălat de vase însă inculpata G.S.D. i-a replicat că a plătit o sumă considerabilă pentru a o cumpăra de la inculpaţii C.E.L. şi C.C.M. şi a achitat sumele de bani necesare pentru paşaport şi transport.

Întrucât victima a continuat să riposteze faţă de inculpată, aceasta din urmă a ameninţat-o, spunându-i că o va omorî sau că o va vinde altor traficanţi de persoane care se vor purta urât cu ea şi astfel va obţine un profit mai mare decât suma plătită.

În intervalul de timp în care partea vătămată P.M. s-a aflat în Spania, paşaportul acesteia a stat în permanenţă la inculpata G.S.D.

Victima a fost obligată să practice prostituţia, întreţinând raporturi sexuale cu 4-5 clienţi minim pe noapte, iar sumele obţinute cuprinse între 150 şi 350 euro au fost însuşite de inculpata G.S.D. În toată această perioadă, victima a fost bătută, ameninţată şi insultată de inculpată care o obliga să întreţină raporturi sexuale normale şi anormale cu cât mai multe persoane iar banii obţinuţi erau însuşiţi de inculpată din care 15 euro era suma pe care o dădea patronului localului în care se practica prostituţia.

În perioada de circa 30 zile cât victima a practicat prostituţia a obţinut suma de 4.000 euro pe care şi-a însuşit-o inculpata G.S.D., motivând victimei că a plătit pentru aceasta suma de 3.000 euro inculpaţilor C.C.M. şi C.E.L.

La data de 16 septembrie 2006, inculpata G.S.D. a cedat insistenţelor victimei de a se întoarce acasă şi i-a dat acesteia 100 euro pentru a-şi achita transportul până în România şi a ameninţat-o că o va ucide dacă va anunţa organele de poliţie despre cele întâmplate.

Celelalte acte de identitate ale victimei, cu excepţia paşaportului, au rămas la inculpatul C.C.M.

Instanţa a apreciat că fapta inculpaţilor C.E.L., C.C.M. şi G.S.D. de a fi recrutat, transportat şi cazat partea vătămată prin înşelăciune, ameninţare şi violenţă într-un local din localitatea Roketas din Spania, unde a fost obligată să se prostitueze pentru a obţine sume de bani pe care inculpaţii şi i-au însuşit, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.

S-a mai reţinut că vinovăţia inculpaţilor este dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, proces verbal de percheziţie domiciliară, procese verbale de recunoaştere după planşe fotografice ale victimei P.M., procese verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşă fotografică a martorului N.V., dovezi de transmitere sume de bani W.U. şi, parţial, cu declaraţiile inculpaţilor.

S-a mai reţinut că, chiar dacă nu există probe directe care să confirme înţelegerea pe care inculpaţii au avut-o pentru desfăşurarea activităţii infracţionale, martorul N.V. a declarat că s-a deplasat în comuna Cîrlogani, jud.Olt cu autoturismul taximetru unde i-a transportat pe inculpaţi şi, din localitatea respectivă, în autoturism s-a urcat şi P.M. după care, pe aceasta şi pe G.S.D., Ie-a condus în municipiul Bucureşti. Martorul D.R.C. a precizat în declaraţia dată la urmărirea penală că Ie-a făcut cunoştinţă inculpaţilor C. cu prietena sa P.M. ca urmare a solicitării acestora de a le găsi fete care să muncească în străinătate în bar ca dame de companie, şi i-au oferit acesteia un loc de muncă iar, ulterior, martorul a aflat că victima a fost obligată să practice prostituţia şi a fost atenţionat de inculpatul C.C.M. să aibă grijă ce declară la organele de poliţie şi să nu-i facă" belea".

Instanţa de fond a constatat că aceste declaraţii se coroborează cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate şi ale martorilor P.F. şi P.M.D. şi confirmă participarea inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorilor, gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, instanţa a constatat că încadrarea juridică pentru această faptă este cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din legea respectivă, motiv pentru care în baza art. 334 cod pr. penală a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul celor enunţate.

S-a reţinut că din întregul material probator administrat în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Latura obiectivă a infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acţiuni: iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Acţiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârşirea oricăreia dintre acestea realizează conţinutul infracţiunii.

S-a arătat că prin acţiunea de iniţiere a unui grup infracţional se înţelege efectuarea de acte menite să determine şi să pregătească constituirea grupului, intrând în această noţiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracţional, iar prin acţiunea de constituire se înţelege intrarea în grupul infracţional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp şi realizarea unui scop infracţional comun.

În actul de sesizare a instanţei activitatea infracţională a celor trei inculpaţi a fost descrisă ca pornind de la constituirea unui grup infracţional organizat care se ocupa de racolarea tinerelor de pe raza jud. Olt, pe care ulterior inculpaţii C. le vindeau contra a diferite sume de bani inculpatei G.S.D. care le transporta mai întâi pe raza municipiului Bucureşti unde le procura haine, după care le transporta în Spania unde le plasa şi supraveghea într-un club de noapte, obligându-le să practice prostituţia, iar sumele de bani rezultate din prostituţie erau încasate de aceasta.

S-a reţinut că această descriere nu este susţinută de nici un mijloc de probă şi nu există nici un element care să conducă la confirmarea faptului că inculpaţii au acţionat într-un grup infracţional organizat, înţelegerea acestora fiind spontană, întâmplătoare şi nu s-a desfăşurat în timp, în mod repetat.

Partea vătămată P.M. nu a susţinut că s-ar fi aflat în prezenţa celor trei inculpaţi în acelaşi timp şi că ar avea cunoştinţă despre o înţelegere prealabilă a acestora în vederea racolării sale, din modul de derulare a evenimentelor rezultând că activitatea infracţională desfăşurată de inculpata G.S.D. a fost ulterioară celei desfăşurate de inculpaţii C.E.L. şi C.C.M.

Nici în perioada în care partea vătămată s-a aflat în localul unde practica prostituţia nu a aflat date care să confirme faptul că inculpaţii lucrau organizat şi procedau în acelaşi fel şi cu alte tinere din România.

Prin urmare, instanţa a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, lipsind intenţia inculpaţilor de a se constitui într-un grup infracţional organizat, astfel încât în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. penală, s-a dispus achitarea inculpaţilor pentru această infracţiune.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze de minori, prin Decizia penală nr. 104 din 14 mai 2009, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii C.C.M., C.E.L. şi G. (B.) S.D., împotriva sentinţei penale nr. 68 din 22 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt, a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, a aplicat dispoz. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârşită de fiecare din cei 3 inculpaţi.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatei G.S.D. la 4 ani închisoare şi a menţinut pedepsele aplicate inculpaţilor C.C.M. şi C.E.L.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpata G.S.D. a echivalentului în lei a sumei de 4.000 euro şi de la inculpaţii C.C.M. şi C.E.L. a echivalentului în lei a sumei de câte 1.500 euro fiecare.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

S-a reţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a aplicat inculpaţilor C.E.L. şi C.C.M., pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa de câte 4 ani închisoare, în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţe atenuante, care să permită coborârea pedepsei sub minimul special care este de 5 ani închisoare.

În raport de criteriile de individualizare avute în vedere, instanţa a reţinut însă că, în speţă sunt incidente dispoziţiile prev. de art. 74 lit. a) C. pen., privind conduita bună a inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii, aceştia neavând antecedente penale, situaţie în raport de care a apreciat ca fiind întemeiate apelurile declarate de către cei trei inculpaţi.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii C.C.M., C.E.L. şi G. (B.) S.D.

Prin Decizia 3469 din 28 octombrie 2009 a Înaltei Curșii de Casație și Justiție s-au admis recursurile, s-a casat decizia şi s-a trimis cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Craiova,reţinându-se în esenţă că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unora dintre motivele de apel invocate, fiind incidente dispoziţiile art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Astfel, s-a susţinut în esenţă că instanţa de apel nu a analizat susţinerile inculpatei G.S.D. privind existenţa a două înscrisuri referitoare la contractul de muncă şi închiriere într-o altă localitate decât cea în care locuia partea vătămată, nu s-a pronunţat asupra cererii inculpatei privind restituirea cauzei la procuror, fiind încălcate dispoziţiile legale privind prezenţa învinuitului în cadrul urmăririi penale şi la prezentarea învinuirii şi a materialului de urmărire penală.

Totodată, instanţa nu a analizat criticile formulate de inculpata C.E.L., care a susţinut că actele de urmărire penală au fost efectuate pe numele altei persoane, respectiv C.l.C., inculpata C.E.L., nefiind citată pentru a fi încunoştinţată că s-a început urmărirea penală împotriva sa.

După primirea cauzei pentru rejudecarea apelurilor a fost audiată partea vătămată P.M. şi au fost audiaţi inculpaţii G.S., C.C. şi C.E.L., care au precizat că în această fază procesuală înţeleg să uzeze de dreptul la tăcere.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze de minori, prin Decizia penală nr. 82 din 4 aprilie 2011, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii C.C.M., C.E.L. şi G. (B.) S.D., împotriva sentinţei penale nr. 68 din 22 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Olt, a desfiinţat în parte sentinţa şi, rejudecând, a aplicat dispoz. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârşită de fiecare din cei 3 inculpaţi.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatei G.S.D. la 4 ani închisoare şi a menţinut pedepsele aplicate inculpaţilor C.C.M. şi C.E.L.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpaţii au declarat recurs, reiterând criticile invocate în faţa instanţei de apel şi solicitând următoarele:

- inculpaţii C.C.M., C.E.L. au invocat temeiurile art. 385⁹ pct. 10 şi 17¹ C. proc. pen. în ce priveşte primul motiv de recurs, au solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat privitor la fotografiile depuse la dosar şi nici referitor la susţinerile privind nulitatea urmăririi penale faţă de C.E., pentru care la apel a solicitat refacerea urmăririi penale, aceasta nefiind citată la prezentarea materialului de urmărire penală. Totodată, apelanţii au invocat că instanţa care a rejudecat nu s-a conformat deciziei de casare a instanţei supreme şi nu a analizat declaraţiile martorilor, care au arătat că partea vătămată ştia că va lucra ca damă de companie.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, inculpaţii au solicitat achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Au mai solicitat casarea deciziei şi trimiterea spre rejudecare a cauzei, invocând temeiurile art. 385⁹ pct. 12 şi 18 C. proc. pen., arătând că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, anchetând pe C.l., iar nu pe C.E., fiind vorba de sora acesteia, nerecunoscută de partea vătămată, care şi-a dat seama de confuzie văzând-o pe hol, deşi în realitate aceasta nu a fost chemată niciodată.

- inculpata G. (B.) S.D. a solicitat casarea hotărârilor şi, rejudecând, admiterea cererii de restituire la parchet, motivând că prezenta cauză a fost trimisă la curtea de apel pentru a se analiza incidenţa art. 332 alin. (2) C. proc. pen., însă nu este coerentă din punct de vedere juridic, pentru că a apreciat că se referă la neprezentarea materialului de urmărire penală a inculpatului aflat în stare de libertate, ceea ce ar atrage sancţiunea nulităţii relative. Sub acest aspect, a precizat că dispoziţiile menţionate conţin o sancţiune specifică, respectiv desesizarea instanţei şi restituirea cauzei la procuror, nereprezentând o normă de trimitere din punctul său de vedere, iar sancţiunea este cuprinsă în interiorul normei, astfel că instanţa nu putea decât să se desesizeze, fără a aprecia felul sancţiunii. A arătat că instanţa a comis o eroare în aplicarea legii, în condiţiile în care a apreciat că citarea inculpatei o singură dată, pe parcursul urmăririi penale, şi nu în momente procesuale importante, este suficientă şi acoperitoare pentru procedura prevăzută de art. 177 alin. (1) - (4) C. proc. pen. A arătat că urmărirea penală a început la 5 octombrie 2006, iar inculpata a fost citată la 16 aprilie 2007, încălcându-i-se dreptul de cunoaşterea a acuzaţiei, reglementat de C.E.D.O. şi la apărare pe tot parcursul urmăririi penale.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, a susţinut că s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât sub primul segment al infracţiunii de traficare cu scop calificat, respectiv activitatea de recrutare, există dovezi, însă cu privire la cel de al doilea, exploatarea în scop sexual, nu există decât declaraţia părţii vătămate, care a venit din Spania şi a povestit părinţilor, în condiţiile în care a ieşit din ţară, dar nu a anunţat nicio autoritate. A mai arătat că nu există alte declaraţii care să se coroboreze şi nici procesul verbal flagrant de prostituţie şi că privitor la restaurantul unde se presupune că a fost exploatată, a depus dovezi că nu este trecut în cartea funciară a oraşului respectiv.

În concluzie, faţă de lipsa scopului calificat, a solicitat achitarea inculpaţilor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ce priveşte al treilea motiv de recurs, a solicitat casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, susţinând că instanţa nu s-a pronunţat pe o serie de probe solicitate şi administrate la judecata în apel, aflate la filele 112, 113, a respins audierea martorei G.M., care putea să relateze o parte din activităţile părţii vătămate.

Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate, pentru considerentele următoare:

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor şi au dat o corectă încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile inculpaţilor, următoarele:

Referitor la criticile invocate de inculpata G.S.D., cu privire la urmărirea penală, din actele dosarului, se constată următoarele:

În ce priveşte critica că instanţa de apel nu a analizat incidenţa art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru că a apreciat că se referă la neprezentarea materialului de urmărire penală a inculpatului aflat în stare de libertate, ceea ce ar atrage sancţiunea nulităţii relative:

Din actele dosarului, se constată că instanţa de apel a făcut o corectă apreciere şi analiză a dispoziţiilor legale invocate de apărare, constatând că nu este incidenţă o sancţiune procesual penală.

Sub acest aspect, susţinerea apărării, că dispoziţiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. conţin o sancţiune specifică, respectiv desesizarea instanţei şi restituirea cauzei la procuror, nu este întemeiată, dat fiind că această desesizare a instanţei are loc ca urmare a constatării unei încălcări a dispoziţiilor relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător. Numai după efectuarea acestei constatări a încălcării unei dispoziţii legale din cele arătate, care evident trebuie coroborate cu prevederile imperative art. 197 alin. (2) din acelaşi cod, deoarece au acelaşi regim juridic, are loc desesizarea instanţei, atunci când constată că întreaga urmărire penală este lovită de nulitate absolută, ceea ce impune refacerea acesteia în întregime. De altfel, refacerea unui act procesual în integralitate este un efect al lovirii sale de sancţiunea nulităţii absolute, astfel că instanţa nu poate dispune restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, fără a analiza dacă este incident un caz de nulitate absolută sau, dimpotrivă, de nulitate relativă.

În ce priveşte citarea inculpatei, aceasta a fost efectuată în conformitate cu dispoziţiile art. 177 C. proc. pen., la domiciliul cunoscut al acesteia, care a rezultat din C.N.A.B. de date privind evidenţa persoanelor, fiind întocmit proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 193) din care a rezultat că inculpata nu a fost găsită la domiciliu, citaţia fiind înmânată tatălui inculpatei G.S.D., care nu a indicat un alt domiciliu unde inculpata ar putea fi citată, menţionând că este plecată în Spania din anul 2006 şi vine în ţară aproximativ la 3 luni.

Citarea inculpatei prin afişare la sediul consiliului local se impunea doar în situaţia în care nu s-ar fi cunoscut adresa unde locuia aceasta.

De altfel, în tot cursul procesului penal, inculpata nu a indicat o altă adresă la care să fie citată, iar un act depus în circumstanţierea inculpatei aparţine asociaţiei de proprietari de la aceeaşi adresă (fila 79, instanţa de apel).

În consecinţă, în condiţiile în care inculpata a fost legal citată la domiciliul cunoscut, nefiind indicat un alt domiciliu pentru a fi citată, nu a fost posibilă prezentarea materialului de urmărire penală, criticile formulate fiind neîntemeiate. De altfel, pentru toţi inculpaţii s-au efectuat demersuri de către organul de urmărire penală pentru a fi ascultaţi şi a li se prezenta materialul de urmărire penală şi au fost încheiate procese-verbale din care a rezultat cauza împiedicării efectuării acestui act procesual, în conformitate cu dispoziţiile art. 254 C. proc. pen.

De asemenea, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, omisiunea organului de urmărire penală de a prezenta materialul de urmărire penală inculpatului major aflat în stare de libertate nu este sancţionată cu nulitate absolută, putând fi invocată eventual nulitatea relativă, în termenul prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., respectiv până la primul termen de judecată cu procedura completă la instanţa de fond, în cauză nefiind respectat acest termen.

În cauză, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., întrucât nu a fost cauzată o vătămare inculpatei G.S.D., care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului, întrucât din actele dosarului rezultă că inculpata a fost prezentă pe parcursul judecăţii la instanţa de fond, având posibilitatea, în condiţii de publicitate, oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate să formuleze toate apărările şi criticile privind desfăşurarea urmăririi penale şi să îşi exercite în mod complet dreptul la apărare.

Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpata, aflată în stare de libertate, a fost citată în cursul procesului penal la aceeaşi adresă la care a fost citată în cursul urmăririi penale, întrucât nu a indicat o altă adresă şi a fost reprezentată la instanţa de fond şi cele de apel şi recurs de apărători aleşi, care au depus concluzii scrise la dosar şi au exercitat căile de atac pentru inculpată. Aşa fiind, dreptul la apărare al inculpatei a fost garantat pe parcursul procesului, aceasta beneficiind de o apărare completă şi eficientă.

Referitor la critica invocată de inculpata C.E.L., cu privire la urmărirea penală, se constată că urmărirea penală a început iniţial prin rezoluţia din data de 5 octombrie 2006, împotriva învinuitei C.l. (pentru care ulterior prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală), însă ulterior s-a dispus începerea urmăririi penale şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C.E.L.

Totodată, partea vătămată şi-a menţinut constant acuzaţiile, declarând atât la instanţa de fond (fila 146), cât şi la instanţa de apel, după trimiterea cauzei spre rejudecare că autoarea faptelor este inculpata C.E.L. care a fost prezentă termenul de judecată din 18 februarie 2008 în sala de judecată la instanţa de fond când a fost audiată şi inculpata.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., invocat de toţi inculpaţii, în sensul că instanţa nu a analizat fotografiile depuse la dosar, nici susţinerile privind nulitatea urmăririi penale faţă de C.E., nu s-a conformat deciziei de casare a instanţei supreme şi nu a analizat declaraţiile martorilor, care au arătat că partea vătămată ştia că va lucra ca damă de companie şi nu s-a pronunţat pe o serie de probe solicitate şi administrate la judecata în apel, aflate la filele 112, 113, se constată următoarele:

Din actele dosarului, se constată că în considerentele deciziei (fila 12), instanţa de apel a motivat şi a analizat detaliat toate criticile privind nulitatea urmăririi penale, a analizat coroborat declaraţiile martorilor şi s-a pronunţat asupra probelor solicitate de inculpate G.D. în apărare (fila 14).

În ce priveşte audierea martorei G.M., instanţa a prorogat la mai multe termene cererea de audiere a acesteia, iar înainte de acordarea cuvântului în dezbateri, a apreciat-o ca fiind neutilă soluţionării cauzei.

De altfel, instanţa s-a conformat deciziei de casare a instanţei supreme şi a analizat detaliat toate motivele de apel, realizând o verificare atât asupra legalităţii, cât şi a temeiniciei sentinţei apelate, examinând şi din oficiu hotărârea atacată.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărătorii inculpaţilor, din analiza lucrărilor dosarului, se constată următoarele:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, având în vedere întreg materialul probator, pe care l-a analizat detaliat în cuprinsul considerentelor.

Vinovăţia inculpaţilor pentru infracţiunea de trafic de persoane a fost în mod corect reţinută de instanţe, din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, procesul verbal de percheziţie domiciliară, procesele verbale de recunoaştere după planşe fotografice ale părţii vătămate P.M., procesele verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşă fotografică ale martorului N.V., dovezile de transmitere sume de bani W.U. şi, parţial, cu declaraţiile inculpaţilor, din care rezultă în mod cert că, în anul 2006, inculpaţii C.E.L., C.C.M. şi G.S.D. au recrutat, transportat şi cazat pe partea vătămată prin înşelăciune, ameninţare şi violenţă într-un local din localitatea Roketas din Spania, unde a fost obligată să se prostitueze pentru a obţine sume de bani pe care inculpaţii şi le-au însuşit.

Instanţele au reţinut în mod corect ca suport probator pentru condamnarea inculpaţilor un ansamblu de probe indirecte care, au fost administrate, verificate şi evaluate în cursul a două cicluri procesuale şi care, prin coroborare, au înlăturat justificat apărările inculpaţilor şi retractarea parţială a declaraţiei martorului D.R., care nu se coroborau cu restul ansamblului probator.

Sub acest aspect, a fost înlăturată în mod corect apărarea inculpatei G.S.D., care a depus mai multe înscrisuri extrajudiciare (fila 36 şi urm., dosar instanţa de apel, constând în contractul de muncă în perioada 18 august 2006-25 februarie 2007, cu un program între orele 15,00-24,00 şi o zi liberă pe săptămână, contractul de chirie în localitatea Murcia, aflată la distanţă de 300 km de localitatea Roketas), care însă nu excludeau posibilitatea ca inculpata să desfăşoare activităţi de exploatare sexuală şi nici nu au conferit suficiente garanţii cu privire la validitatea acestora.

Vinovăţia inculpaţilor şi intenţia lor calificată de a transporta pe partea vătămată în scopul exploatării sexuale rezultă din coroborarea declaraţiilor constante ale părţii vătămate cu cele ale martorului N.V. care, în calitate de taximetrist a transportat pe cei trei inculpaţi la domiciliul părţii vătămate în data de 15 august 2006, după care a transportat pe partea vătămată şi pe cele două inculpate la un restaurant în Slatina, şi în continuare a asigurat transportul părţii vătămate cu inculpata G.S. în Bucureşti, cu declaraţia martorei P.F. (mama părţii vătămate), care a confirmat că la domiciliul său în data de 15 august 2006 au venit toţi cei trei inculpaţi, persoane pe care nu le cunoştea anterior, recunoscându-le după planşe foto, precum şi cu declaraţiile martorilor indirecţi P.M. (tatăl părţii vătămate) şi P.M. (fratele părţii vătămate). Aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţia martorului D.R. (prietenul părţii vătămate), dată în cursul urmăririi penale, care a susţinut că el a fost cel care Ie-a prezentat-o inculpaţilor C.C.M. şi C.E.L. pe partea vătămată, la solicitarea acestora, care l-au rugat să îi ajute să identifice tinere interesate să se deplaseze la muncă în străinătate.

Revenirea asupra declaraţiei cu ocazia audierii la instanţa de fond a martorului D.R. a fost motivat înlăturată de instanţă şi evaluată în contextul întregului ansamblu probator.

Drept urmare, se constată că instanţele au reţinut în mod corect faptele şi vinovăţia inculpaţilor, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, astfel că nu se impune achitarea acestora.

Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.C.M., C.E.L. şi G. (B.) S.D. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii inculpaţi C.C.M., C.E.L. şi G. (B.) S.D. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi şi câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 2977/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi...		ICCJ. Decizia nr. 3129/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 2978/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2978/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea 678/2001 art. 12). Recurs