ICCJ. Decizia nr. 3035/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință de la 1 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.D.C.
în considerentele acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că, deși condițiile de formă prevăzute de art. 1602alin. (1) C. proc. pen. sunt îndeplinite, în sensul că pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul B.D.C., legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani închisoare, cererea de liberare sub control judiciar nu este întemeiată în raport de pericolul social și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
Pericolul social a fost circumscris atitudinii procesuale a inculpatului care a încălcat obligația de a nu comunica direct sau indirect cu ceilalți inculpați, impusă prin încheierea penală nr. 17 din 15 aprilie 2011 a Tribunalului Hunedoara, prin care față de inculpat s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
în acest sens s-a reținut că, la data de 26 aprilie 2011, numitul B.D.C. s-a deplasat la Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul I.P.J. Alba unde l-a vizitat pe coinculpatul K.C.P. Cu această ocazie, cei doi inculpați au purtat discuții care pot fi suspicionate ca având legătură cu activitatea de continuare a activității infracționale.
Ca urmare, instanța a considerat că există pericolul ca, aflat în stare de libertate, inculpatul să săvârșească noi infracțiuni, nefiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 1602alin. (2) C. proc. pen.
Totodată, s-a apreciat că luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive, neprivative de libertate, nu este oportună în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început și nu s-a demarat audierea inculpaților.
De asemenea, s-a mai arătat că pentru buna administrare a cauzei, cel puțin în faza incipientă a procedurilor, este necesară menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru împiedecarea manevrelor dilatorii datorate în special numărului mare de inculpați cercetați în cauză.
în ceea ce privește aprecierile referitoare la contribuția inculpatului în ansamblul activității infracționale, s-a apreciat că acest element, fără a fi lipsit de relevanță, nu constituie în acest moment procesual un argument suficient pentru admiterea cererii formulate de inculpat.
De asemenea, s-a apreciat că nici inconvenientele de ordin personal, atât pentru inculpat cât și pentru familia sa, care decurg, în mod inerent, din starea de arest, nu reprezintă un criteriu suficient de puternic în vederea admiterii cererii.
în aceeași sferă de argumentare, instanța a apreciat că, în raport de complexitatea cauzei și gravitatea acuzațiilor formulate împotriva inculpatului, prioritar este imperativul asigurării desfășurării eficiente și cu celeritate a procedurilor judiciare, în condiții în care să împiedece alterarea acestora prin conduita lipsită de bună-credință a inculpatului.
De asemenea, s-a mai reținut faptul că, în condițiile în care inculpatul a nesocotit obligațiile impuse de instanță, există suficiente temeiuri pentru a se considera că declarațiile acestuia nu sunt de bună-credință.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.D.C.
împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul criticând hotărârea atacată sub aspectul greșitei rețineri de către prima instanță a neîndeplinirii condițiilor negative prevăzute de art. 1602alin. (2) C. proc. pen., argumentele apărării fiind expuse în practicaua prezentei decizii.
în concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar în rejudecare, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.
Inculpatul B.D.C. este cercetat în Dosarul Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, sub acuzația săvârșirii a două infracțiuni de tăinuire prev. și ped. de art. 221 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
în aceeași cauză sunt cercetați alți 35 de inculpați, dintre care 17 se află în stare de arest preventiv.
în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în încercarea de a ascunde un buldoexcavator marca J. despre care se susține că era furat, inculpații K.C.P. și R.Ș.F. au apelat la serviciile inculpatului B.D.C., care s-a deplasat la domiciliul celor doi inculpați, împreună cu vărul său, B.C.I. și a luat utilajul.
Urmare opririi buldoexcavatorului în trafic, au fost verificate seriile de identificare și actele de proveniență ale autoturismului. Cu această ocazie, inculpatul B.D.C. a declarat că a cumpărat utilajul de la un cunoscut și că a plătit pentru acesta un avans de 5.000 euro.
Acuzarea susține că din interceptările autorizate ale convorbirilor telefonice a rezultat că buldoexcavatorul, împreună cu un alt utilaj neidentificat, urmau să fie vândute de către inculpații K.C.P. și B.D.C. contra sumei de 50.000 euro numitului O.V., administrator al SC G.T. SRL Sâncraiu de Mureș, județul Mureș.
Din convorbirile telefonice purtate între inculpații K., R. și B. a rezultat preocuparea acestora pentru întocmirea unui contract de vânzare-cumpărare antedatat, încheiat între inculpatul B. și un cetățean irlandez, cu scopul de a justifica în fața organelor de poliție proveniența utilajului.
în urma efectuării raportului de expertiză criminalistică din 31 martie 2011 al I.P.J. Bistrița-Năsăud - Serviciul criminalistic, privitor la seria utilajului, s-a constatat că aceasta a fost falsificată prin înlocuirea ultimei cifre din componența seriei, respectiv 4 cu caracterul 9.
Totodată, din verificările efectuate în baza de date S.S.S. a rezultat că utilajul a fost furat la data de 27 decembrie 2010 din Grecia, împreună cu un alt buldoexcavator marca J. neidentificat.
S-a mai reținut în rechizitoriu că, în luna ianuarie 2011, numitul O.V. a achiziționat un alt buldoexcavator marca J. de la inculpații K.C.P. și B.D.C.
Sus-numitul i-a dat inculpatului B. în schimbul utilajului suma de 35.000 euro, acesta promițându-i că îi va da acte pentru buldoexcavator, lucru care nu s-a mai întâmplat.
Utilajul a fost livrat în condiții de clandestinitate, fiind încărcat într-un mijloc de transport trimis de către numitul O.V., pe timp de noapte, sub coordonarea inculpatului B.D.C.
Seriile de identificare ale acestui utilaj nu au fost modificate, însă din verificările efectuate în baza de date S.S.S. a rezultat că utilajul a fost furat la data de 11 din 12 decembrie 2010 din Grecia, de la compania U.A., reprezentată de T.l., împreună cu un alt buldoexcavator marca J. neidentificat.
Inculpații K. și B. au dat declarații contradictorii, acuzându-se reciproc de efectuarea tranzacției, fiecare susținând că doar l-a ajutat pe celălalt, necunoscând proveniența ilicită a utilajului.
Inculpatul B.D.C. a fost reținut la data de 14 aprilie 2011, pentru o durată de 24 de ore.
în ziua următoare, 15 aprilie 2011, față de inculpat s-a dispus măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, inculpatul urmând a se supune obligațiilor prevăzute de art. 1451rap. la art. 145 alin. (11) și alin. (12) C. proc. pen., inclusiv obligația de a nu comunica direct sau indirect cu ceilalți inculpați.
întrucât inculpatul B.D.C. a nesocotit dispoziția instanței încălcând în mod flagrant obligațiile impuse, prin încheierea penală nr. 4/02 din 03 mai 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive.
Au fost reținute ca temeiuri ale arestării dispozițiile art. 148 alin. (1) lit. a1) și f) C. proc. pen., în considerarea existenței unor indicii serioase în sensul vinovăției persoanei în cauză și a necesității protejării ordinii publice de prejudiciile cauzate prin infracțiunea de care era acuzat inculpatul, precum și a datelor certe privind încălcarea, cu rea credință, a obligațiilor care îi reveneau pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara.
Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută succesiv în faza de urmărire penală precum și în fața instanței de fond.
La data de 23 februarie 2011, inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, sub nr. 702/57/2011/a22.
în motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602C. proc. pen. întrucât maximul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina nu depășește limita de 18 ani și nu există temeiuri a se considera că ar urmări să se sustragă de la judecată ori că, judecat în stare de libertate, va influența în vreun fel derularea procedurilor judiciare.
De asemenea, inculpatul a arătat că nu are legătură cu infracțiunile principale care se judecă în cauză, iar acuzațiile care i se aduc nu sunt de o gravitate deosebit de mare.
în altă ordine de idei, inculpatul a arătat că menținerea sa în stare de detenție provizorie este de natură să-i producă prejudicii importante deoarece firma pe care o administra înainte de privarea de libertate își desfășoară activitatea în condiții grele, iar derularea contractelor încheiate și respectarea obligațiilor asumate se face cu dificultate.
Cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin încheierea din 1 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, care face obiectul analizei în prezenta cauză.
încheierea atacată este temeinică și legală, criticile formulate de recurentul inculpat dovedindu-se a fi neîntemeiate.
în concordanță cu prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dispozițiile art. 1602alin. (1) C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
în virtutea acestei competențe, instanța de judecată este abilitată să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, să stabilească un just echilibru între interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general de a fi descoperite și sancționate faptele antisociale și persoanele responsabile de comiterea lor.
Liberarea provizorie poate fi considerată, astfel, ca fiind o modalitate de individualizare a măsurii arestării preventive, scopul urmărit prin ambele măsuri, chiar dacă sunt de natură distinctă, fiind același și anume, buna desfășurare a procesului penal, în ansamblul său.
în plus, se constată că în absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, aceasta trebuie să se raporteze atât la elemente ce țin de împrejurările concrete ale cauzei, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.
în raport de considerațiile jurisprudențiale anterior expuse, înalta Curte constată că prima instanța a apreciat corect că, deși inculpatul B.D.C. "are vocație" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport de dispozițiile art. 1602alin. (1) C. proc. pen., cererea sa nu este întemeiată, având în vedere natura și gravitatea faptelor pentru care este cercetat și împrejurările concrete în care au fost comise infracțiunile, precum și conduita inculpatului pe parcursul procesului penal.
în acest sens se constată că în Dosarul Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, se efectuează cercetări față de 35 de persoane constituite într-un grup infracțional organizat specializat în sustragerea de utilaje agricole din state ale Uniunii Europene care a acționat o perioadă îndelungată de timp, având o structură bine determinată.
Prin întreaga activitate desfășurată de gruparea infracțională s-a produs un prejudiciu de aproximativ 1.700.000 euro.
în cadrul acestui grup infracțional organizat, inculpatul B.D.C. a înlesnit vânzarea unora din utilajele sustrase știind că acestea provin din furt, faptă ce constituie infracțiunea de tăinuire prev. și ped. de art. 221 C. pen.
Activitatea infracțională a inculpatului B., chiar dacă redusă prin raportare la activitatea globală a celor 35 de acuzați, nu poate fi însă ruptă de contextul activității desfășurate de întreaga grupare infracțională prin care ordinea publică a fost în mod vădit tulburată prin crearea unui sentiment de insecuritate și nesiguranță.
în acest context factual, deși temeiurile arestării preventive prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., prin raportare la dispozițiile art. 1602alin. (2) C. proc. pen., nu constituie un element cu valoare prohibitivă absolută în acordarea liberării provizorii, în situația în care sunt întrunite evident ambele condiții cerute de acest temei de arestare, cum este cazul în speță, acordarea liberării provizorii la scurt timp de la luarea măsurii arestării preventive (5 luni) nu este oportună, întrucât niciuna din garanțiile personale invocate de inculpat nu este de natură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, deși circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, prezentate de apărare la acest moment procesual ca și garanții ale unei conduite sociale și procesuale viitoare exemplare care să corespundă exigențelor dispozițiilor art. 1602alin. (2) C. proc. pen., au fost în mod adecvat valorificate de instanță prin dispunerea față de inculpat, inițial, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, ulterior, aceleași elemente nu au fost de natură a cenzura conduita inculpatului care, cu rea-credință, a încălcat obligațiile care îi reveneau pe durata măsurii preventive neprivative de libertate.
Această conduită reprobabilă a inculpatului a determinat înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestării preventive în condițiile art. 148 lit. a) C. proc. pen.
Prin urmare, aspectele de ordin personal invocate de inculpatul B.D.C. în motivarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv lipsa antecedentelor penale, situația familială și socio-profesională, chiar dacă sunt reale, nu pot fi prevalente în aprecierea posibilității îndeplinirii scopului măsurilor preventive prin cercetarea inculpatului în stare de libertate, aceste împrejurări nefiind de natură a influența ori a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual și neconstituind garanții suficiente că inculpatul nu va încerca din nou să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Pe de altă parte, se constată că atitudinea inculpatului de a nesocoti obligațiile impuse de către instanță sunt de natură a aduce prejudicii grave mersului anchetei prin influențarea celorlalți inculpați și împiedicarea curgerii normale a cursului anchetei.
în aceste condiții este evident că lăsarea în libertate, la acest moment procesual, a unuia dintre potențialii membrii ai grupării infracționale, ar putea influența în mod negativ desfășurarea cercetării judecătorești care se află într-o fază incipientă.
în raport de argumentele anterior expuse și având în vedere caracterul facultativ și subiectiv al măsurii procesuale solicitate de inculpat, înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B.D.C. este temeinică și legală.
Pe cale de consecință, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.D.C. împotriva încheierii din 01 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia.
S-au văzut și prev. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3032/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3024/2011. Penal → |
|---|
