ICCJ. Decizia nr. 307/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 307/2011
Dosar nr. 9252/2/2010
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă.
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 347/F din 1 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petenta L.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 338 din 19 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
A fost obligată recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa penală nr. 338 din 19 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondată plângerea petentei L.A.M.
Împotriva ordonanţei nr. 879/II-2/2009 din 22 iunie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, intimat fiind C.M. şi ca inadmisibilă plângerea formulată de aceeaşi petentă împotriva aceleaşi ordonanţe, intimaţi fiind B.M., M.B., I.N., B.G., ş.a, sentinţă rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1379 din 12 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de revizuire petenta L.A.M. invocând cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
În temeiul art. 397 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a efectuat verificările cerute de lege şi a concluzionat că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere dispoziţiile art. 394 C. proc. pen. şi Decizia penală nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, care a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
La Curtea de Apel Bucureşti, dosarul a fost înregistrat la 03 octombrie 2010, având prim termen de judecată la data de 1 noiembrie 2010.
La acest termen s-a invocat de procurorul de şedinţă excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire.
Curtea, examinând cererea petentei, prin prisma excepţiei invocate şi în raport de dispoziţiile art. 393 - 394 C. proc. pen. şi art. 403 C. proc. pen., a constatat că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele argumente:
Art. 393 C. proc. pen. reglementează situaţia hotărârilor supuse revizuirii, iar în art. 394 C. proc. pen. se arată cazurile în care poate fi formulată o cerere de revizuire.
Din economia acestor texte de lege rezultă că cererea de revizuire poate fi îndreptată numai împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care se soluţionează fondul cauzei penale.
Prin Decizia penală nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, s-a statuat în mod obligatoriu că cererea de revizuire formulată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Întrucât hotărârea supusă revizuirii este una pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. s-a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire formulată de către petentă şi, în consecinţă, s-a dispus respingerea acesteia ca atare, în conformitate cu prevederile art. 403 rap. la art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs revizuienta L.A.M., solicitând casarea hotărârii, desfiinţarea ordonanţei din data de 13 mai 2009 şi a rezoluţiei din 22 iunie 2009 ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, restituirea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor, privitor la toate infracţiunile reclamate, administrarea probelor necesare aflării adevărului şi începerea urmăririi penale.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de revizuientă, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., „hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă".
Atât din conţinutul dispoziţiei legale sus-menţionate, cât şi din prevederile art. 394 C. proc. pen. care reglementează cazurile de revizuire, rezultă că sunt supuse acestei căi extraordinare de atac numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanţial, pronunţându-se o soluţie de condamnare, sau de achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, este de observat că prin art. 394 alin. (2) C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire – cel de la lit. a) – numai la situaţia când „pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare".
Tot astfel, prin art. 394 alin. (3) C. proc. pen., făcându-se referire la cazurile de revizuire de la lit. b), c) şi d) ale acestui text de lege se prevede că acestea „constituie motive de revizuire dacă au dus la darea unei hotărâri nelegale sau netemeinice".
Prin urmare, din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire şi ale condiţiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire a unei hotărâri judecătoreşti definitive, rezultă că hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.
Or, în raport cu soluţiile ce pot fi pronunţate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece nici una dintre aceste soluţii nu implică stabilirea existenţei faptei şi a vinovăţiei în accepţiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv, prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal (în acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, prin Decizia penală nr. XVII din 19 martie 2007).
În speţa dedusă judecăţii, prin sentinţa penală nr. 338 din 19 noiembrie 2009, împotriva căreia recurenta a formulat cerere de revizuire, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a pronunţat o soluţie întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi anume, cea de la art. 2781 alin. (8) lit. a) care reglementează procedura de soluţionare a plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată.
Având în vedere Decizia penală sus-menţionată pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii, dar şi faptul că prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în soluţionarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., se constată că în mod corect instanţa de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuienta L.A.M.
În consecinţă, reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de foind este legală şi temeinică, recursul declarat de revizuientă se va respinge ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuienta L.A.M. împotriva sentinţei penale nr. 347/F din 1 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 27/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 326/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
