ICCJ. Decizia nr. 3098/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3098/2011
Dosar nr. 90/43/2011
Şedinţa publică din 15 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4/C din 18 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Tg.Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis în parte sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş şi în consecinţă s-a recunoscut minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Raional Ruse, secţia penală II, în dosarul nr. 2453/2010, rămasă definitivă la 18 octombrie 2010, privind pe cetăţeanul român Feri Nicolae, pentru pedeapsa „interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi legate de comercializarea produselor accizabile" pe o perioadă de 3 ani.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curta de Apel Tg.Mureş nr. 624/II/5/2011 din 17 martie 2011, s-a solicitat, în conformitate cu disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea hotărârii penale pronunţată de autorităţile judiciare ale statului bulgar, respectiv minuta sus-arătată, că prin adresa nr. 21/SM/2011 emisă de Ministerul Justiţiei s-a transmis cererea Ministerului Justiţiei din Bulgaria în vederea recunoaşterii pedepsei „interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi legate de comercializarea produselor accizabile" pe perioada de 3 ani, care nu poate fi executată în ţară cu privire la cetăţeanul român N.F. S-a mai reţinut că prin respectiva minuta s-a aprobat înţelegerea încheiată între Procuratura Raională Ruse, învinuitul N.F. şi apărătorul acestuia, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 234 alin. (2) pct. 3 rap. la alin. (1) C. pen. (n.n. - bulgar).
Prin această înţelegere, învinuitul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi pedeapsa interzicerii dreptului de a desfăşura activitate legată de comercializarea sau deţinerea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani.
Instanţa a mai reţinut că prin cererea formulată de către Ministerul Justiţiei din Bulgaria, tradusă în limba română (f.5, dosar fond) rezultă că acesta a solicitat recunoaşterea în România a hotărârii sus menţionate prin care s-a dispus interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi legate de comercializarea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani care nu poate fi executată în ţară.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004, instanţa a admis în parte sesizarea parchetului şi în baza art.117 din aceeaşi lege a recunoscut minuta emisă de autorităţile judiciare bulgare pentru pedeapsa interzicerii dreptului menţionat întrucât inculpatul, părăsind teritoriul Bulgariei, respectiva pedeapsă nu putea fi executată în ţară (n.n. - Bulgaria) ci doar în România.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş criticând-o ca fiind nelegală întrucât s-a făcut o greşită aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 117 alin. (4) coroborat cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 precum şi a prevederilor art.7 din aceeaşi lege, fiind incident astfel cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
În acest sens, s-a învederat că, soluţionarea cererii de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti penale străine menţionate, s-a făcut cu încălcarea disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004, că nu a fost ascultat condamnatul, deşi a fost prezent la judecată şi că nu au fost lămurite limitele sesizării vizând recunoaşterea acestei hotărâri în raport de solicitarea Ministerul Justiţiei din Bulgaria.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, Curtea de Apel Tg.Mureş.
Recursul este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de Parchet dar şi a disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
Prin sesizarea nr. 624/II/5/2011 din 17 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, a solicitat în conformitate cu disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004, recunoaşterea hotărârii penale pronunţate de autorităţile judiciare ale Statului Bulgar, respectiv a minutei nr. 492 din 18 octombrie 2010 dată în dosarul nr. 2453/2010 de Tribunalul Ruse.
Prin minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010, Tribunalul Raional Ruse, secţia penală II, a aprobat înţelegerea încheiată între Procuratura Raională Ruse, învinuitul N.F. şi apărătorul acestuia, avocat M.K. de la Baroul Ruse pentru infracţiunea prev. de art. 234 alin. (2) pct. 3 rap. la alin. (1) C. pen.
Prin înţelegerea aprobată de Tribunalul Ruse s-a dispus faţă de N.F. pedeapsa privării de libertate pe o perioadă de 3 ani, în modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, cu deducerea perioadei de reţinere din 15 octombrie 2010 şi interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi comerciale cu produse accizabile pe o perioadă de 3 ani.
Astfel, prin această înţelege învinuitul N.F. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi pedeapsa interzicerii dreptului de a desfăşura activitate legală de comercializarea sau deţinerea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani, reţinându-se că la data de 14 octombrie 2010 pe raza PCTF Ruse, în jurul orelor 19.30, lucrători ai Vămii Ruse au oprit pentru control la ieşire un autocamion (TIR) cu numere de înmatriculare româneşti condus de N.F. şi că în timpul verificării autovehicului s-au descoperit ţigări fără banderolă şi anume: 600 cartuşe de ţigări marca Atlanta roşu, 3591 cartuşe ţigări marca Atlanta albastru, 5 cartuşe ţigări marca Marlboro roşu.
Instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată de către Ministerul Justiţiei din Bulgaria, tradusă în limba română (f.5 dosar fond) s-a solicitat recunoaşterea în România a hotărârii sus arătate, în partea prin care s-a dispus pedeapsa închisorii şi interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi legate de comercializarea produselor accizabile pe o perioadă de 3 ani, care nu poate fi executată în ţară.
În acest sens apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 116 din Legea nr. 302/2004 instanţa de fond a admis în parte sesizarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş şi în baza art. 117 din Legea nr. 302/2004 a recunoscut minuta nr. 492 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Raional Ruse, secţia penală II, în dosarul nr. 2453/2010, rămasă definitivă la 18 octombrie 2010, privind pe cetăţeanul român F.N. pentru pedeapsa „interzicerea dreptului de a desfăşura activităţi legate de comercializarea produselor accizabile" pe o perioadă de 3 ani.
În aceste condiţii, recunoscând hotărârea penală străină doar în partea privind pedeapsa interzicerii dreptului de a desfăşura activităţi comerciale, chiar dacă doar aceasta pare să fi format obiectul cererii autorităţii judiciare străine, instanţa nu a soluţionat integral fondul cauzei, potrivit cerinţelor legii penale române, astfel cum dispun prev. art. 7 din lege.
Prin analogie cu procedura reglementată în cazul recunoaşterii unei hotărâri penale străine de condamnare şi al transferării persoanei condamnate pentru continuarea executării pedepsei în România, considerăm că şi în prezenta procedură se impune ca hotărârea penală străină de condamnare să fie recunoscută atât cu privire la pedeapsa principală cât şi cu privire la pedeapsa accesorie.
Sub un alt aspect procedând la soluţionarea cererii de recunoaştere a unei hotărâri penale străine, în procedura reglementată de art. 117 din lege, fără a proceda la ascultarea condamnatului - în sensul luării unei declaraţii acestuia, în măsura în care nu se prevalează de prev. art. 70 alin. (2) C. proc. pen. - instanţa a pronunţat o hotărâre care nu respectă dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 alin. (3) CEDO.
Împrejurarea că acesta a fost prezent în instanţă, la un termen anterior dezbaterii pe fond şi a arătat instanţei că are cunoştinţă de obiectul prezentei cererii, respectiv de faptul că autorităţile bulgare au pronunţat împotriva sa o sentinţă penală prin care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, precum şi faptul că a fost audiat de către procuror asupra acestui aspect, nu exonerează instanţa de obligaţia imperativ stabilită de disp. art. 117 alin. (4) din lege, aceea de a proceda la audierea persoanei condamnate, în prezenţa apărătorului ales sau din oficiu.
În fine, indiferent de modalitatea de executare a acesteia, se impunea ca, în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa principală să se deducă perioada arestului preventiv, de la 15 octombrie 2010, ora 16,45, până la data şi ora încheierii minutei recunoscute, respectiv 18 octombrie 2010, ora 16,45.
Pentru considerentele arătate, văzând disp. art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (4) C. proc. pen. urmează a admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, a casa sentinţa atacată şi a trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe - Curtea de Apel Tg.Mureş.
În rejudecare instanţa de fond va clarifica limitele sesizării prin solicitarea de relaţii suplimentare de la statul solicitant în sensul celor arătate în considerentele prezentei decizii.
Totodată, va proceda la audierea persoanei condamnate conform disp. art. 117 din Legea nr. 302/2004 şi va face aplicarea, după caz, a disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş împotriva sentinţei penale nr. 4/C din 18 aprilie 2011 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind persoana condamnată F.N.
Casează sentinţa penală atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Tg.Mureş.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3054/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3117/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
