ICCJ. Decizia nr. 3130/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3130/2011

Dosar nr. 336/1372/2010

Şedinţa publică din 20 septembrie 2011

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului probator aflate în dosarul cauze constată următoarele:

I. Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, prin sentinţa penală nr. 98 din 22 septembrie 2010 în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a hotărât următoarele:

A. În baza art. 174, art. 175 lit. d), 176 lit. d) cu aplicarea art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul O.I.I., la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2¹) lit. a), cu aplic. art. 109 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, aplicându-i-.se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat) de la data majoratului.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 26 martie 2010 la zi şi a fost menţinută măsura preventivă a acestuia.

B. În baza art. 174, art. 175 lit. d), 176 lit. d) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul O.D.O. la pedeapsa de 20 de ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2¹) lit. a), cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie,aplicându-i-se în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. ca pedeapsă rezultantă, pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare.

Pe latură civilă în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi următoarele C. proc. pen., art. 998, art. 999 şi urm.C. civ. au fost obligaţi inculpaţii în solidar, iar inculpatul minor O.I.I. în solidar cu parte responsabilă civilmente G.L. să plătească suma de 667,60 lei către fiecare parte civilă B. (fostă M.) C., M.O., M.I. şi M.O..A., iar părţii civile D.V. suma de 300 de lei cu acelaşi titlu.

S-a luat act că partea civilă D.B.N. nu are pretenţii civile în cauză.

S-a luat act că partea vătămată C.G.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 109 alin (5) C. proc. pen. s-a dispus restituirea la rămânerea definitivă a cauzei a următoarelor bunuri: coletul 01 - pantaloni aparţinând inculpatului O.O.D., către acest inculpat, coletul 02 - pantaloni aparţinând inculpatului O.I.I., către acest inculpat, coletul - 03 conţinând ceas electronic sport şi coletul 13 conţinând 1 pulover, şosete, cămaşă carouri, pulover fermoar, trei perechi pantaloni tricotaţi, 2 bluze cu fermoar, una roşie şi una neagră, pantaloni velur maro, pantaloni velur albaştri, cizme de cauciuc, căciulă în carouri multicoloră, scurtă bărbătească către părţile civile B. (fostă M.) C., M.O., M.I. şi M.O..A., iar coletul – 04 cuţit către martorul C.G.C.

Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

Martorul C.G.C. este proprietarul unei stâne în localitatea Feldioara, judeţul Braşov, iar victima M.G. era angajatul acestuia la această stână, ocupându-se în fapt de păstorirea oilor.

La data de 13 martie 2010, în jurul orelor 15, victima M.G. la solicitarea martorului a plecat cu oile la păşunat, pe păşunea situată în apropierea vechiului complex de porci din comuna Feldioara, urmând să se înapoieze în jurul orelor 17. întrucât, victima nu s-a întors până în jurul orelor 18 şi afară începuse să se însereze, martorul C.G.C. a plecat în căutarea acesteia. Potrivit martorei C.M., care se afla la stână, după un timp, martorul C.G.C. a strigat-o de pe deal pentru a trimite un alt angajat pentru a aduce oile acasă întrucât nu îl găsise pe M.G., iar oile erau răvăşite pe păşune. Oile au fost aduse la stână şi la numărătoarea efectuată s-a constatat că erau cu 7 mai puţine. Potrivit declaraţiilor martorilor ascultaţi, respectiv C.G.C., C.M. şi U.D., discuţiile care s-au purtat au fost în sensul că ciobanul, respectiv M.G. vânduse oile şi plecase cu banii obţinuţi din vânzarea lor.

Întrucât data de 13 februarie 2010 a corespuns unei zile de sâmbătă, martorul C.G.C. arată că în ziua de luni ce a urmat a mers la Poliţia Feldioara, a predat buletinul victimei, a anunţat dispariţia acesteia şi a oilor.

În data de 24 februarie 2010, fiind zi de târg de animale în comuna Feldioara, martorul C.G. a mers la acest târg şi aici s-a întâlnit cu martorul L.E., o cunoştinţă, care locuia în comuna Vâlcele, judeţul Covasna care l-a întrebat dacă îi lipseşte nişte oi, lăsându-i impresia că are cunoştinţă unde sunt acestea, însă nu a dorit să-i spună alte amănunte. Ulterior, martorul C.G.C. a fost sunat de concubina sa, martora C.M. care l-a anunţat că martorul B.T., în timp ce se afla cu oile la păşunat în apropierea vechiului complex de porci găsise un cadavru într-un tub cilindric de ciment, prin care curgea apă, iar martora bănuia că era fostul angajat M.G. Martorul C.G.C. a anunţat organele de poliţie din localitatea Feldioara. în urma descinderii la faţa locului şi a verificărilor ulterioare s-a stabilit că victima din tubul cilindric de ciment era M.G. în vârstă de 58 de ani şi prezenta multiple leziuni la nivelul capului.

Raportul de autopsie medico-legală din data de 25 martie 2010 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Braşov arată că moartea numitului M.G. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii menigo - cerebrale, hemoragie subarahnoidă masivă şi contuzie cerebrală gravă, consecutivă unui politraumatism cranio - cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană şi fracturi costale multiple bilateral, iar leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin loviri directe şi repetate cu corpuri dure.

S-a stabilit că leziunile tanato-generatoare sunt cele de la nivelul extremităţii cefalice, iar între acestea şi deces există legătură de cauzalitate directă.

Cu referire la aprecierea datei decesului s-a concluzionat faptul că având în vedere condiţiile de mediu, apă rece, frig, decesul poate data din data de 13 martie 2010. în sângele recoltat la autopsie de la cadavrul victimei s-a pus în evidenţă o alcoolemie de 1,25 mie care era prezentă la data decesului.

Din investigaţiile efectuate s-a stabilit că anterior datei de 24 februarie 2010, cu aproximativ 2 săptămâni, părţile civile D.V. şi D.B.N. din comuna Araci, judeţul Covasna au cumpărat în două rânduri, odată 2 oi pentru suma de 150 lei şi odată 7 oi pentru suma de 350 de lei şi un câine ciobănesc de culoare albă de la doi tineri din comuna Feldioara.

Din verificările efectuate a rezultat că cei doi tineri sunt inculpaţii O.I.I. şi O.D.O.

Ascultaţi în faza de urmărire penală de procuror şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă de judecător, inculpaţii au recunoscut că în data de 13 februarie 2010 au mers pe păşunea unde se afla victima cu o sticlă de alcool asupra lor pentru a o îmbăta pe victimă şi ulterior de a-i fura nişte oi, însă odată ajunşi la faţa locului, cei doi inculpaţi au consumat împreună cu victima sticla de băutură alcoolică, după care au agresat-o fizic, aplicându-i lovituri cu o bâtă şi cu picioarele, care au condus la moartea victimei, iar ulterior au furat din turma pe care aceasta o avea în grijă 7 oi.

Astfel, din coroborarea declaraţiilor celor doi inculpaţi a rezultat că cei doi o cunoşteau pe victimă ca fiind cioban şi că se numeşte „Nea G.", că paşte turma de oi în acel loc şi au cumpărat o sticlă de alcool de la magazinul din sat, pe care l-au prepara cu zahăr şi chimen, iar apoi s-au dus pe păşune cu o căruţă şi un cal, unde se afla ciobanul cu intenţia de a-l îmbăta, pentru ca ulterior să-i fure nişte oi. Odată ajunşi pe păşune, au băut toţi trei sticla de alcool, după care inculpatul O.D.O. a lovit cu băţul ciobanului calul cu care veniseră, iar victima l-a înjurat pe inculpat. în aceste circumstanţe, inculpatul a început să o lovească pe victimă.

Inculpatul minor O.I.I. a declarat că fratele său, coinculpatul O.D.O. l-a înghiontit cu bâta în capul pieptului pe M.G., iar apoi –„ Fratele meu l-a lovit tare pe Nea G. cu bâta în piept, astfel că acesta a căzut într-o parte" (declaraţia inculpatului O.I.I. - Dosar 221/1372/2010 - propunere de arestare preventivă). Inculpatul arată în continuare că el s-a supărat atunci că fratele său a lovit calul şi a vrut la rândul său să-l lovească, dar pentru că acesta a fugit, a lovit-o pe victimă,,dându-i două bâte în cap în timp ce acesta se afla la pământ". După aceea inculpatul, arată că a lovit-o pe victimă,,cu picioarele în coaste". Atunci s-a apropiat şi coinculpatul O.D.O. care a început să lovească victima tot în coaste. Tot inculpatul O.I.I. a arătat „Am dat în Nea G. până când nu a mai avut suflare. Nu am realizat atunci că îl vom omorî din atâtea lovituri pentru că amândoi, eram ameţiţi".

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.D.O. şi acesta recunoaşte cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, dar şi în faza de urmărire penală în faţa procurorului că l-a lovit pe cioban, iar conflictul a izbucnit atunci când ciobanul I-a înjurat pentru că lovise calul. în urma loviturii, victima a căzut pe spate şi în continuare a fost lovit de celălalt coinculpat O.I.I., cu pumnii şi picioarele. Din declaraţia dată de inculpatul O.I.I. în faţa procurorului rezultă că l-a lovit pe cioban, acesta fiind căzut jos arătând că „am lovit-o cu bâta de două ori în zona capului loviturile aplicându-le de sus în jos, cu intensitate mare. După cele întâmplate am mai aplicat victimei căzute mai multe lovituri cu picioarele pe întreg corpul până am constatat că M.G. nu mai mişcă".

Din declaraţia inculpatului O.D.O. rezultă că cel care a început să-l lovească iniţial pe cioban a fost fratele său arătând „Fratele meu I.I. a lovit victima cu pumnii şi cu picioarele pe întreg corpul, iar apoi cu bâta aparţinând acestuia, a lovit-o în zona capului, nu pot aprecia numărul loviturilor aplicate."

Din declaraţiile ambilor inculpaţi rezultă că atunci când au văzut că victima nu mai mişcă au luat hotărârea de a o târî până în tubul de ciment prin care curgea apă pentru a o ascunde, ceea ce au şi făcut.

Declaraţiile inculpaţilor în faza de urmărire penală şi cu ocazia propunerii de arestare preventivă în faţa judecătorului, sunt concordante şi rezultă cu claritate că ambii au comis acte de agresiune asupra victimei, cu observaţia că inculpatul major O.D.O. a încercat să plaseze răspunderea în ceea ce priveşte lovirea victimei cu preponderenţă asupra inculpatului minor şi să inoculeze ideea că el a fost de fapt cel care s-a ocupat de prinderea a 4 oi, în timp ce inculpatul minor lovea victima pentru ca mai apoi, să-i aplice nişte lovituri la nivelul picioarelor şi al coastelor.

În faţa instanţei, inculpaţii nu au mai recunoscut săvârşirea faptei, arătând că s-au întâlnit cu victima şi au cumpărat de la aceasta 7 oi pentru suma de 400 de lei pe care le-au vândut apoi unor oameni din comuna Araci pentru suma de 350 de lei şi un câine ciobănesc, arătând că de fapt au fost obligaţi să declare, astfel cum s-a consemnat în faza de urmărire penală şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă întrucât au fost agresaţi de organele de anchetă.

Instanţa de fond a observat că potrivit cercetărilor întreprinse, inculpaţii nu au prezentat la data la care au fost introduşi în arest nici un fel de urme de violenţă, (precizările I.PJ. Braşov, Centru de reţinere şi arestare preventivă, fila 189, Dosar 336/1372/2010), iar cu prilejul fiecărei audieri au fost asistaţi de apărători.

Mai mult, în faţa instanţei, cu ocazia soluţionării de propunere de arestare preventivă, inculpaţii au fost ascultaţi de judecător, fiind asistaţi de apărători, iar din declaraţiile acestora luate în mod separat a rezultat fără dubiu că au săvârşit acte de violenţă asupra victimei şi ulterior când au văzut că aceasta nu mai mişcă au târât-o sub tubul cilindric prin care curgea apa.

Declaraţiile consemnate în faza de urmărire penală şi în faza de soluţionare a propunerii de arestare preventivă se coroborează cu procesul verbal de reconstituire a săvârşirii faptelor filele 200-216, dosar urmărire penală în care s-a consemnat că în prezenţa martorilor asistenţi, a procurorului, a organelor de poliţie şi a criminaliştilor, cei doi inculpaţi au indicat în mod individual faptul că momentul iniţial de izbucnire al conflictului a fost cel în care inculpatul O.D.O. a lovit calul şi victima a apostrofat-o, după care inculpatul a lovit victima cu piciorul şi cu băţul( bâta) cu care aceasta păzea oile. Ulterior, ambii inculpaţi au lovit victima atât cu bâta, cât şi cu picioarele şi când au constatat că nu mai mişcă au târât-o, apucând-o de cizme, până în dreptul canalului iar inculpatul minor O.I.I. a fost cel care a introdus-o în interiorul tubului de ciment pentru că numai acesta era încălţat cu cizme. După aceea inculpaţii au relatat că au prins 7 oi, le-au legat de picioare, l-au pus în căruţă şi le-au transportat la Araci unde le-au vândut numitului,, V.", care a fost identificat ulterior în persoana părţii civile D.V.

Instanţa a observat că procedura reconstituirii redată la filele 200-216 dosar urmărire penală a fost filmată, fiind ataşat la dosar DVD-ul cu videofilmarea realizată din care rezultă că cei doi inculpaţi au indicat locul unde au săvârşit faptele, modalitatea în care au procedat şi locul unde au ascuns victima, neexistând nici un indiciu din care să rezulte că organele de anchetă au întreprins acte de violenţă fizică sau psihică asupra inculpaţilor cu ocazia desfăşurării acestei proceduri sau că le-au indicat ce anume să arate sau să declare în cadrul procedurii reconstituirii.

Dimpotrivă, din vizionarea filmului se constată că procedura reconstituirii s-a realizat în mod separat cu fiecare inculpat în parte şi fiecare dintre aceştia a indicat amănunţit în faţa procurorului, a martorilor asistenţi, a organelor de poliţie şi a criminaliştilor modul în care a săvârşit faptele.

După ce au ascuns corpul victimei în tubul de ciment, cei doi inculpaţi au prins 7 oi din turmă, le-au legat cu nişte sfoară adusă de acasă de picioare, le-au urcat în căruţa cu care veniseră şi s-au deplasat la Araci la partea civilă D.V. pentru a-i vinde oile. De observat că cei doi inculpaţi mai vânduseră alte două oi aceleiaşi părţi civile în urmă cu câteva săptămâni, animale care erau de asemenea furate de la numitul U.

Odată ajunşi la Araci, la locuinţa părţii civile, cei doi inculpaţi au negociat preţul animalelor, de faţă fiind şi D.B.N. şi s-au înţeles iniţial la suma de 500 de lei, după care partea civilă D.V. Ie-a oferit 340 de lei, urmând ca ulterior să le mai dea 100 de lei şi un câine ciobănesc. Din cei 340 de lei primiţi, cei doi inculpaţi i-au dat înapoi martorului 40 de lei pentru a cumpăra mâncare şi băutură de la magazin. Ulterior, cei doi inculpaţi au mâncat şi au băut împreună cu cei D.V. şi D.B.N. şi au rămas peste noapte la partea civilă D.V. acasă, pentru a dormi. Peste câteva zile, inculpaţii au revenit la locuinţa părţii civile pentru ca acesta să le dea cei 100 de lei şi căţelul, dar partea civilă Ie-a dat numai căţelul şi Ie-a spus că nu are bani (declaraţiile părţilor civile D.V. şi D.B.N. - filele 103-106, Dosar 336/1372/2010).

Potrivit procesului verbal de identificare, examinare şi recunoaştere ovine sustrase la care este anexată planşa foto cu aspecte de la această activitate - fila 186-196, proprietarul oilor sustrase C.G.C., Ie-a identificat în posesia părţii civile D.V. după faptul că toate animalele aveau cozile tunse şi zona botului era de culoare albă şi fără blană.

Potrivit procesului verbal de predare primire din data de 26 martie 2010 toate animalele i-au fost predate proprietarului, astfel că acesta nu a avut pretenţii civile în cauză.

Bâta corp delict nu a fost găsită cu ocazia cercetărilor la faţa locului, deşi ambii inculpaţi atât cu ocazia audierilor dar şi în cadrul reconstituirii au susţinut şi au indicat faptul că au aruncat acest corp delict în apa canalului.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrică întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti filele-224, dosar urmărire penală şi următoarele, inculpatul O.D.O. a avut capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, având discernământul păstrat în raport de faptele pentru care este cercetat.

Potrivit raportului de expertiză psihiatrică întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti filele-228, dosar urmărire penală şi următoarele, inculpatul minor O.I.I. prezintă un intelect de limită (deficit instructiv), însă a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptelor pentru care este învinuit şi faţă de care discernământul a fost păstrat.

II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpaţii O.D.O. şi O.I.I.

Ministerul Public a criticat sentinţa în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpaţilor şi omisiunea acordării unui spor de pedeapsă raportat la concursul de infracţiuni.

În plus, a mai criticat soluţia şi pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi lit. e) pentru inculpatul major, motivele de apel fiind dezvoltate la filele 7-9 dosar.

În esenţă, s-a susţinut că faţă de împrejurările concrete în care inculpaţii au comis faptele, cu premeditare, conflictul ce a condus la decesul victimei nu a fost spontan ci anume provocat pentru a lovi victima şi sa o aduce în neputinţă de a riposta, de a se apăra, astfel că inculpaţii au stabilit să îmbete victima, să-i fure oile şi să le vândă martorului D.V. din corn. Araci.

În acest scop, inculpaţii au cumpărat spirt din magazinul ABC din corn. Feldioara şi l-au preparat cu chimen pentru a-l bea cu victima, dar aveau pregătită şi sfoara pentru legarea oilor; de asemenea, au găsit şi motivul de a gresa victima, astfel că au lovit calul, victima reproşând acest lucru şi că a lovit calul cu bâta sa ciobănească şi au lovit victima cu bâta şi cu picioarele până a decedat.

S-a mai susţinut şi lipsa de compasiune a inculpaţilor, care au ascuns victima într-un tub de ciment de scurgere a apei pluviale şi au abandonat-o fără remuşcare, iar în cursul procesului au manifestat lipsă de regret, negând fapta şi aruncarea responsabilităţii asupra autorităţilor (poliţie, parchet, instanţa) care i-ar fi cercetat abuziv.

În acest context, în plus faţă de majorarea pedepselor, Ministerul Public a solicitat şi aplicarea unui spor de pedeapsă urmare a concursului de infracţiuni şi faţă de raportul de gravitate şi conexitate între infracţiuni.

Cu privire la aplicarea în cadrul pedepsei complementare aplicate inculpatului major, s-a susţinut că faţă de împrejurarea că inculpaţii sunt fraţi, se impunea şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen. pentru inculpatul major.

Inculpaţii O.D.O. şi O.I.I. au criticat sentinţa pentru netemeinicie, motivele de apel fiind pe larg dezvoltate la filele 30-34 dosar şi în concluzii scrise la filele 194-197 dosar.

În esenţă, inculpaţii au solicitat achitarea (în motivele de apel) şi restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale şi administrarea tuturor probelor ce se impun.

Astfel, inculpaţii au arătat că nu ştiu să scrie şi să citească, declaraţiile lor fiind consemnate de poliţişti care au scris ce au vrut ei, că nu a fost găsită bâta corp delict, amprente, urme de sânge, ADN, prin care să se dovedească faptul că ei sunt autorii agresiunii, nici urmele roţilor de căruţă de au vorbit martorii nu au fost luate în considerare şi în special nu a fost corect stabilită data morţii victimei.

În acest sens, s-a invocat faptul că victima nu avea cum să fi decedat în urmă 11 zile, sens în care s-a susţinut: dacă ar fi ucis victima, aceasta ar fi fost găsită în aceeaşi seară pe câmp; cercetarea la faţa locului a fost efectuată în altă parte decât unde a avut loc întâlnirea dintre ei şi victimă; se susţin poziţii contradictorii în care a fost găsită victima în fotografiile existenţe şi depoziţiile martorilor; corpul şi capul victimei nu sunt orientate în aval ci în amonte; în procesul verbal se vorbeşte de 5 saci din rafie aflaţi sub pod, în interiorul cărora se afla nămol, dar nimeni nu a fost interesat de aceştia;nu este stabilit numele martorului B. care, ar fi, fie B.C., fie B.T.; deşi se menţionează că victima a fost lovită cu propria bâtă ciobănească, aceasta nu a fost găsită şi mai mult, stăpânul victimei a declarat că nici nu a existat;obiectele aparţinând victimei au fost găsite la o distanţă de 200 metri de locul unde se afla victima (cuţit, ceas, obiecte de îmbrăcăminte); martorul B.T. a relatat că „a doua zi, la aproximativ 200 de metri de locul unde l-am găsit pe M., am observat urmele unei căruţe cu un singur cal", ceea ce demonstrează că cercetarea la faţa locului s-a efectuat în altă parte decât locul unde a avut loc întâlnirea dintre ei şi victimă; nu au fost audiaţi toţi martorii în ziua în care a fost descoperit cadavrul; nu s-a stabilit în cursul urmăririi penale unde au fost păstorite oile şi dacă au existat şi câini cu ciobanii la păscut, deşi oile au fost păstorite în acelaşi loc, prin rotaţie, la circa 30 de metri mai jos de podul sub care a fost găsită victima şi că nu este posibil ca victima să fi zăcut acolo timp de 11 zile fără să fie observată de cineva; rezultă că victima nu a decedat la data stabilită, ci eventual, cu 2-3 zile înainte de a fi găsită, astfel C. pen. nu puteau fi ei autorii crimei; în cele 11 zile cât a stat în apă, cadavrul nu prezenta semne de intrare în putrefacţie, nu au apărut larvele de muscă, nu prezintă urme de muşcături ale animalelor şi alte semne ce ar indicat moartea anterioară cu 11 zile şi că temperaturile au fost ridicate în acele zile din martie, iar tubul de ciment se încinge de la soare, astfel că în mod normal, după 11 zile, cadavrul trebuia să intre în putrefacţie, ceea ce demonstrează că victima a decedat înainte de a fi găsită, cu 2-3 zile; raportul medico-legal de autopsie fost superficial întocmit, invocându-se aspecte precum rigiditatea cadaverică, poziţia cadavrului şi altele ce ar dovedi că vechimea acestuia ar fi mult mai mică de 11 zile; lipsa urmelor de târâre în canal, în zona canalului sau în interiorul tubului, apa fiind limpede, existenţa unor urme de animale ce erau adăpate în acel loc şi totuşi cadavrul a fost găsit după 11 zile; în consecinţă, inculpaţii au solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale şi achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. pe motiv că nu este posibil să fie acuzaţi de fapte pe care nu le-au comis şi revocarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul O.D.

Curtea verificând hotărârea atactă în raport cu motivele de apel şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen.,a constatat următoarele:

Referitor la situaţia de fapt aceasta a fost corect şi amănunţit stabilită de prima instanţă, în concordanţă cu probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte apelul promovat de Ministerul Public instanţa are a constata că este vizată individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicate inculpaţilor şi omisiunea acordării unui spor de pedeapsă raportat la concursul de infracţiuni precum şi omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e pentru inculpatul major.

Deşi s-ar cuveni a se analiza în primul rând acest apel, faţă de motivele de apel invocate de inculpaţi, pentru o derulare logică şi analiză pertinentă a motivelor de apel şi pentru a se răspunde la acestea, instanţa va proceda la analiza cumulată a acestora, pentru că se cuvine a analiza mai întâi dacă inculpaţii se fac vinovaţi de fapta imputată şi abia apoi individualizarea judiciară a pedepselor aplicate.

Procedând la analiza tuturor probelor administrate până în prezent, instanţa de apel constată că a fost corect stabilită starea de fapt şi încadrarea juridică a faptelor.

În primul rând, trebuie menţionat că prima instanţă a procedat la o analiză exhaustivă a probelor administrate în cauză şi a dat eficienţa cuvenită fiecăreia.

Astfel, în data de 13 februarie 2010, cei doi inculpaţi, care sunt fraţi, au mers pe păşunea unde se afla victima cu o sticlă de alcool asupra lor pentru a o îmbăta pe victimă şi ulterior de a-i fura nişte oi, însă odată ajunşi la faţa locului, cei doi inculpaţi au consumat împreună cu victima sticla de băutură alcoolică, după care au agresat-o fizic, aplicându-i lovituri cu o bâtă şi cu picioarele, care au condus la moartea victimei, iar ulterior au furat din turma pe care aceasta o avea în grijă 7 oi.

Instanţa a dat eficienţă atât declaraţiilor celor doi inculpaţi date în faţa judecătorului la audierea privind propunerea de arestare preventivă a acestora, dar şi a declaraţiilor martorilor care i-ai văzut pe inculpaţi în ziua respectivă în acel loc, dar şi a martorului care cumpărat de la ei animale ce au fost păstorite de victimă.

Astfel, din coroborarea declaraţiilor celor doi inculpaţi a rezultat că cei doi o cunoşteau pe victimă ca fiind cioban şi că se numeşte,, Nea G.", că paşte turma de oi în acel loc şi au cumpărat o sticlă de alcool de la magazinul din sat, pe care l-au prepara cu zahăr şi chimen, iar apoi s-au dus pe păşune cu o căruţă şi un cal, unde se afla ciobanul cu intenţia de a-l îmbăta, pentru ca ulterior să-i fure nişte oi. Odată ajunşi pe păşune, au băut toţi trei sticla de alcool, după care inculpatul O.D.O. a lovit cu băţul ciobanului calul cu care veniseră, iar victima l-a înjurat pe inculpat, împrejurare în care inculpatul a început să o lovească pe victimă. Inculpatul minor O.I.I. a declarat că fratele său, coinculpatul O.D.O. l-a înghiontit cu bâta în capul pieptului pe M.G., iar apoi –„Fratele meu l-a lovit tare pe Nea G. cu bâta în piept, astfel că acesta a căzut într-o parte"- declaraţia inculpatului O.I.I. - Dosar 221/1372/2010 - propunere de arestare preventivă. Inculpatul arată în continuare că el s-a supărat atunci că fratele său a lovit calul şi a vrut la rândul său să-l lovească, dar pentru că acesta a fugit a lovit-o pe victimă,, dându-i două bâte în cap în timp ce acesta se afla la pământ". După aceea inculpatul, arată că a lovit-o pe victimă,, cu picioarele în coaste". Atunci s-a apropiat şi coinculpatul O.D.O. care a început să lovească victima tot în coaste. Tot inculpatul O.I.I. a arătat „ Am dat în Nea G. până când nu a mai avut suflare. Nu am realizat atunci că îl vom omorî din atâtea lovituri pentru că amândoi, eram ameţiţi".

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.D.O. şi acesta recunoaşte cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, dar şi în faza de urmărire penală în faţa procurorului că l-a lovit pe cioban, iar conflictul a izbucnit atunci când ciobanul I-a înjurat pentru că lovise calul. în urma loviturii, victima a căzut pe spate şi în continuare a fost lovit de celălalt coinculpat O.I.I., cu pumnii şi picioarele. Din declaraţia dată de inculpatul O.I.I. în faţa procurorului rezultă că l-a lovit pe cioban, acesta fiind căzut jos arătând că „am lovit-o cu bâta de două ori în zona capului loviturile aplicându-le de sus în jos, cu intensitate mare. După cele întâmplate am mai aplicate victimei căzute mai multe lovituri cu picioarele pe întreg corpul până am constatat că M.G. nu mai mişcă". Din declaraţia inculpatului O.D.O. rezultă că cel care a început să-l lovească iniţial pe cioban a fost fratele său arătând „Fratele meu I.I. a lovit victima cu pumnii şi cu picioarele pe întreg corpul, iar apoi cu bâta aparţinând acestuia, a lovit-o în zona capului, nu pot aprecia numărul loviturilor aplicate."

Deşi ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti şi în apel, inculpaţii au negat comiterea faptei, acreditând ideea că declaraţiile lor au fost consemnate de poliţişti care au scris ce au vrut ei, instanţa de fond, dar şi cea de apel au în vedere declaraţiile acestora date în faţa procurorului şi în faţa judecătorului la audierea efectuată la propunerea de arestare preventivă, fiind asistaţi de către apărători din oficiu şi au dorit să dea declaraţii, instanţa explicându-le drepturile conferite de art. 70 C. proc. pen.

Cu acest prilej, inculpaţii au arătat că au ascuns şi bâta sub acel pod, pentru că era plină de sânge şi că au folosit-o atunci când au lovit victima în cap, în rest fiind lovită de ambii inculpaţi cu picioarele în coaste.

Inculpatul O.D. a mai precizat că îşi aminteşte că atunci când au târât victima de picioare pentru a o ascunde, acesta „mai răsufla".

În plus, tot în faţa instanţei, la termenul fixat pentru prelungirea măsurii arestării preventive (Dosar nr. 281/1372/2010), inculpaţii au solicitat să fie puşi în libertate, pe considerent că nu au antecedente penale şi că au recunoscut şi regretat fapta, concluzii formulate de apărători şi însuşite de inculpaţi.

În consecinţă, inculpaţii nu au prezentat motive verosimile pentru care au schimbat aceste decalaţii şi nu au mai recunoscut comiterea faptei, iar potrivit cercetărilor întreprinse, inculpaţii nu au prezentat la data la care au fost introduşi în arest nici un fel de urme de violenţă, (a se vedea precizările IPJ Braşov, Centru de reţinere şi arestare preventivă, fila 189, dosar 336/1372/ 2010)

Esenţial este că aceste declaraţii se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză, cunoscut fiind că simpla recunoaştere a acestora, fără alte probe, nu este suficientă pentru fundamentarea unei soluţii de condamnare.

Astfel, potrivit procesului verbal de reconstituire a săvârşirii faptelor filele 200-216, dosar urmărire penală în care s-a consemnat că în prezenţa martorilor asistenţi, a procurorului, a organelor de poliţie şi a criminaliştilor, cei doi inculpaţi au indicat în mod individual faptul că momentul iniţial de izbucnire al conflictului a fost cel în care inculpatul O.D.O. a lovit calul şi victima a apostrofat-o, după care inculpatul a lovit victima cu piciorul şi cu băţul (bâta) cu care aceasta păzea oile. Ulterior, ambii inculpaţi au lovit victima atât cu bâta, cât şi cu picioarele şi când au constatat că nu mai mişcă au târât-o, apucând-o de cizme, până în dreptul canalului iar inculpatul minor O.I.I. a fost cel care a introdus-o în interiorul tubului de ciment pentru că numai acesta era încălţat cu cizme. După aceea inculpaţii au relatat că au prins 7 oi, le-au legat de picioare, l-au pus în căruţă şi le-au transportat la Araci unde le-au vândut numitului „V.", care a fost identificat ulterior în persoana părţii civile D.V.

De precizat că procedura reconstituirii redată la filele 200-216 dosar urmărire penală a fost filmată, fiind ataşat la dosar DVD-ul cu videofilmarea realizată din care rezultă că cei doi inculpaţi au indicat locul unde au săvârşit faptele, modalitatea în care au procedat şi locul unde au ascuns victima, neexistând nici un indiciu din care să rezulte că organele de anchetă au întreprins acte de violenţă fizică sau psihică asupra inculpaţilor cu ocazia desfăşurării acestei proceduri sau că le-au indicat ce anume să arate sau să declare în cadrul procedurii reconstituirii. Dimpotrivă, din vizionarea filmului se constată că procedura reconstituirii s-a realizat în mod separat cu fiecare inculpat în parte şi fiecare dintre aceştia a indicat amănunţit în faţa procurorului, a martorilor asistenţi, a organelor de poliţie şi a criminaliştilor modul în care a săvârşit faptele.

În plus, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa martorului D.V. pentru a-i vinde oile sustrase de la victimă (inculpaţii au vândut şi anterior acestui martori oi sustrase de la numitul U.) şi ajungând la Araci, la locuinţa părţii civile, cei doi inculpaţi au negociat preţul animalelor, de faţă fiind şi D.B.N. şi s-au înţeles iniţial la suma de 500 de lei, după care partea civilă D.V. Ie-a oferit 340 de lei, urmând ca ulterior să le mai dea 100 de lei şi un câine ciobănesc. Din cei 340 de lei primiţi, cei doi inculpaţi i-au dat înapoi martorului 40 de lei pentru a cumpăra mâncare şi băutură de la magazin. Ulterior, cei doi inculpaţi au mâncat şi au băut împreună cu cei D.V. şi D.B.N. şi au rămas peste noapte la partea civilă D.V. acasă, pentru a dormi. Peste câteva zile, inculpaţii au revenit la locuinţa părţii civile pentru ca acesta să le dea cei 100 de lei şi căţelul, dar partea civilă Ie-a dat numai căţelul şi Ie-a spus că nu are bani (declaraţiile părţilor civile D.V. şi D.B.N. - filele 103-106, Dosar 336/1372/2010).

Depistarea oilor sustrase s-a petrecut astfel: în data de 24 februarie 2010, fiind zi de târg de animale în comuna Feldioara, martorul C.G. a mers la acest târg şi aici s-a întâlnit cu martorul L.E., o cunoştinţă, care locuia în comuna Vâlcele, judeţul Covasna care l-a întrebat dacă îi lipseşte nişte oi, lăsându-i impresia că are cunoştinţă unde sunt acestea însă, nu a dorit să-i spună alte amănunte.

Ulterior, martorul C.G.C. a fost sunat de concubina sa, martora C.M. care l-a anunţat că martorul B.T., în timp ce se afla cu oile la păşunat în apropierea vechiului complex de porci găsise un cadavru într-un tub cilindric de ciment, prin care curgea apă, iar martora bănuia că era fostul angajat M.G.. Martorul C.G.C. a anunţat organele de poliţie din localitatea Feldioara.

În urma descinderii la faţa locului şi a verificărilor ulterioare s-a stabilit că victima din tubul cilindric de ciment era M.G. în vârstă de 58 de ani şi prezenta multiple leziuni la nivelul capului.

Raportul de autopsie medico - legală nr 93/ AUT din data de 25 martie 2010 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Braşov arată că moartea numitului M.G. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii menigo - cerebrale, hemoragie subarahnoidă masivă şi contuzie cerebrală gravă, consecutivă unui politraumatism cranio - cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană şi fracturi costale multiple bilateral, iar leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin loviri directe şi repetate cu corpuri dure. S-a stabilit că leziunile tanato-generatoare sunt cele de la nivelul extremităţii cefalice, iar între acestea şi deces există legătură de cauzalitate directă.

Potrivit procesului verbal de identificare, examinare şi recunoaştere ovine sustrase la care este anexată planşa foto cu aspecte de la această activitate (filele 186-196), proprietarul oilor, C.G.C., Ie-a identificat în posesia părţii civile D.V. după faptul că toate animalele aveau cozile tunse şi zona botului era de culoare albă şi fără blană. Potrivit procesului verbal de predare primire din data de 26 martie2010 toate animalele i-au fost predate proprietarului.

Declaraţiile inculpaţilor în faza de urmărire penală şi cu ocazia propunerii de arestare preventivă sunt concordante şi rezultă cu claritate că ambii au comis acte de agresiune asupra victimei, cu observaţia că inculpatul major O.D.O. a încercat să plaseze răspunderea în ceea ce priveşte lovirea victimei cu preponderenţă asupra inculpatului minor şi să inoculeze ideea că el a fost de fapt cel care s-a ocupat de prinderea a 4 oi, în timp ce inculpatul minor lovea victima pentru ca mai apoi, să-i aplice nişte lovituri la nivelul picioarelor şi al coastelor.

Atitudinea ulterioară a inculpaţilor în sensul că au negat comiterea faptei nu este susţinută de probe.

Aşa cum s-a demonstrat anterior, toate probele administrate în cauză confirmă că aceştia sunt autorii faptei.

Instanţa are a analiza apărarea formulată de inculpaţi, anterior prezentată: prima observaţie care se impune este aceea că în faţa instanţei de fond, aceştia au arătat în concluziile scrise depuse la filele 30-34 dosar tribunal, că s-au deplasat la stâna lui C., unde s-au întâlnit cu victima, că au revenit a doua zi cu ceva de mâncare şi rachiu preparat cu zahăr ars şi chimen, au mâncat şi băut împreună, după care au cumpărat de la acesta 7 oi pe care le-au vândut martorului D. din corn. Araci şi că probabil, victima putea fi ucisă de stăpânul stânei, respectiv de martorul C. care este o fire violentă şi meschină, că nu plăteşte simbria ciobanilor angajaţi şi că este posibil ca acesta să fi plasat cadavrul în locul în care a fost găsit cu o noapte înainte.

Este de observat că în această variantă, inculpaţii au încercat să justifice faptul că au vândut oile păstorite de victimă martorilor D. şi D.B.N.

De altfel, aceste împrejurări sunt total diferite de cele analizate anterior, respectiv cu declaraţiile şi susţinerile inculpaţilor de la propunerea de arestare preventivă şi prelungirea acestei măsuri şi nu se oferă nici un motiv verosimil pentru această modificare.

Relevantă este şi declaraţia mamei inculpaţilor, G.L., aflată la fila 163. voi. I, dosar tribunal, în care a arătat că a fost prezentă când inculpaţii au dat declaraţii la poliţie şi în faţa procurorului, în prezenţa unei doamne avocat, fără a face vorbire de faptul că inculpaţii ar fi fost loviţi de poliţişti, ci doar că la procuror, un poliţist care îl însoţea pe inculpatul O.I., ar fi spus acestuia ceva de genul „Cum mă, că celălalt a recunoscut" şi atunci inculpatul O.I. „a povestit şi el cum s-au întâmplat lucrurile" şi că declaraţia de la procuror i-a fost citită de d-na avocat F.P.

Un alt aspect demn de relevat este că în perioada cât inculpatul O.I.I. a fost internat în Spitalul penitenciar Bucureşti, secţia psihiatrie, acesta a încercat să minimalizeze fapta, oferind ca motivaţie dorinţa de a-i lua oi pentru a le vinde, fapta fiind relatată în faţa medicilor cu delăsare şi că dacă victima le-ar fi dat oile, nu s-a mai fi bătut (fila 231 bis dosar u.p.).

Împrejurările referitoare a faptul că nu a fost stabilită în mod corect data morţii victimei, instanţa are a observa că potrivit raportului de autopsie medico-legală, faţă de condiţiile de mediu (apă, rece, frig), decesul victimei poate data din 13 martie 2010.

În acest sens, sunt de observat fotografiile judiciare aflate la filele 8-34 dosar u.p., din care rezultă că victima a fost găsită într-un boss de ciment aflat sub un pod, fiind în fapt un canal de irigaţii prin care curge un pârâu cu lăţimea de 1,50 metri, adâncimea apei fiind de 15-20 cm, iar de la nivelul podului până la firul apei fiind o diferenţă de 2 metri, din fotografii constându-se că lăţimea podului traversat de canal este de 7,90 metri, iar lăţimea canalului de irigaţie este variabilă, între 4 şi 5 metri, ceea ce înseamnă că beneficiază de aerisire foarte bună, astfel că temperatura în interiorul acestuia nu este mai ridicată faţă de cea din exterior, pentru a favoriza putrefacţia avansată a unui cadavru.

În legătură cu existenţa zilelor călduroase de primăvară şi a temperaturilor de 15u C de care se face vorbire în motivele de apel, instanţa are a observa că potrivit adresei eliberate de Administraţia Naţională de Meteorologie (fila 35 dosar curte), în loc. Feldioara nu există staţie meteorologică în reţeaua ANM şi că cea mai apropiată staţie este cea de la Braşov, fiind anexat tabelul cu datele înregistrate de această staţie în perioada 13 martie - 24 martie 2010.

Din acest tabel se constată că până în data de 22.03 temperaturile au fost scăzute, media acestora pentru Braşov fiind de 0,3°; 1,7°; 2,6°; -1,6°; -2,4°; 1,1°; 4,1°; 5,3°; 8,6° pentru ca în zilele de 22, 23 şi 24 martie să fie mai ridicată, respectiv 11,9°; 10,8° şi 11, 2°, aceste temperaturi fiind cele medii, rezultate din media celor minime şi maxime, aşa cum se poate observa din tabelul anexat şi sunt aferente oraşului Braşov şi nu zonei Feldioara, unde, de regulă, este mai frig.

Prin urmare, aceste temperaturi scăzute au putut favoriza conservarea cadavrului, alături aerisirea aferentă canalului de irigaţii în care a stat victima în această perioadă şi nivelul apei de 15-20 cm., cadavrul fiind acoperit parţial de apă.

Referitor la faptul că nu este posibil ca victima să fi stat în acel loc 11 zile fără a fi găsită de nimeni, instanţa are a observa topografia locului, aşa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului şi fotografiilor judiciare efectuate cu acest prilej, fiind vorba de o diferenţă de nivel de la nivelul podului până la firul apei de 2 metri, astfel că este foarte posibil ca în această perioadă victima să nu fie descoperită, cu atât mai mult cu cât victima se afla în interiorul boss-ului de ciment şi nu în afara acestuia, unde ar fi putut fi observată cu uşurinţă.

De altfel, se poate constata cu uşurinţă din fotografiile judiciare aflate la filele 45-57 dosar u.p., că nu era uşor de observat o persoană ce ar fi fost culcată în interiorul canalului, fiind evidente urmele plăgilor de la nivelul capului, acesta arătând ca şi cum ar fi stat mai mult timp în apă (spatele cadavrului).

De altfel, din analiza raportului de necropsie, rezultă că s-a constatat nu o lipsă a începerii procesului de putrefacţie, ci o putrefacţie moderată la nivelul abdomenului.

În legătură cu lipsa conţinutului stomacal, inculpaţii afirmă că au băut împreună cu victima, or alcoolemia acesteia era de 1,25 g%o, nefiind stabilit cu certitudine dacă într-adevăr victima a şi mâncat împreună cu inculpaţii, cert fiind doar că a consumat alcool.

Mai mult, o parte a canalului era acoperită cu stuf uscat şi s-a dispus blocarea firului apei în vederea continuării cercetării sub pod dar nu au fost găsite mijloace materiale de probă care să intereseze ancheta şi de asemenea, au fost ridicate şi comparate probele de vegetaţie de pe ambele maluri ale canalului.

Celelalte aspecte invocate de inculpaţi atât în motivele de apel cât şi în concluziile scrise şi care fac referiri strict la chestiuni ce ţin de poziţia cadavrului şi alte asemenea împrejurări nu prezintă relevanţă cu privire la data morţii acesteia. Chestiunile ce pot prezenta relevanţă în acest context au fost deja analizate mai sus.

Potrivit depoziţiilor martorilor C. şi B.T., acesta din urmă a găsit în data de 22 martie, la 100 de metri de la pod în direcţia complexului de porci, un ceas de mână şi un cuţit folosit la stână care au aparţinut victimei, acestea fiind date de către martorul B. martorului C. care Ie-a recunoscut ca fiind ale victimei.

Faţă de declaraţia martorilor C. (care a relatat că ultima dată a văzut victima în data de 13 martie în jurul orelor 14,00-14,30) şi B.G. (care a relatat că în acea zi, în jurul orelor 15,30-16,00 a văzut doar oile, fără a fi păzite de cineva) se constată că victima a dispărut în data de 13 martie 2010.

Aceste depoziţii sunt confirmate cu depoziţia martorului B.T. care a confirmat că de la această dată victima a dispărut, el fiind angajat la 20 martie chiar în locul victimei şi cunoscând de această dispariţie de la martorul C.

În legătură cu sacii cu nămol descoperiţi în interiorul canalului, aceştia au fost verificaţi, dar nu au avut legătură cu cauza, deoarece nu conţineau nimic şi erau plini de nămol, astfel C. pen. nu au prezentat relevanţă pentru anchetă.

Urmele de căruţă ce existau pe ambele laturi ale canalului au fost verificate de organele de poliţie cu prilejul cercetării, constatându-se că nici acestea nu au prezentat relevanţă, cu atât mai mult cu cât la ţară există multe căruţe, urmele fiind amestecate.

În consecinţă, instanţa constată că în mod corect s-a stabilit data morţii ca fiind cea de 13 martie 2010, această dată fiind confirmată atât de proba ştiinţifică, dar si de martori.

În speţă, inculpaţii au solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, motivele fiind anterior indicate şi analizate de instanţă.

Instanţa constată că în speţă nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art. 333 C. proc. pen. privind restituirea cauzei la procuror.

Potrivit acestor dispoziţii restituirea se dispune în situaţii expres şi limitativ enumerate de lege, respectiv când cercetarea penală a fost efectuată de alt organ decât cel competent, când nu au fost respectate dispoziţiile referitoare la competenţa după materie sau calitatea persoanelor, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător, or, în speţă nu este incident nici unul din aceste cazuri.

Prin urmare, cererea de restituire nu poate fi primită, nefiind îndeplinite cerinţele legale imperative pentru a se putea dispune restituirea.

În legătură cu solicitarea de achitare a inculpaţilor întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., se constată că indiferent de cele reţinute şi invocate, acest temei este aplicabil strict în situaţiile în care fapta imputată nu există, în sensul că nu a fost creată nicio modificare a realităţii obiective, ori, în speţă, a existat o faptă constând în suprimarea vieţii victimei.

Chiar dacă s-ar admite ideea că inculpaţii nu s-ar face vinovaţi de aceasta, nu se poate susţine că fapta nu există, ci, eventual că aceasta nu a fost comisă de inculpaţi sau că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale acesteia ori că ar exista o împrejurare ce ar înlătura caracterul penal al fapte, ceea ce ar atrage incidenţa altor cazuri prevăzute la art. 10 C. proc. pen., respectiv lit. c) sau lit. d).

Oricum, din lecturarea motivelor de apel şi concluziilor scrise depuse atât în faţa instanţei de fond cât şi a celei de apel, se constată că inculpaţii arată că nu sunt ei autorii faptei, ceea ce impune analizarea cazului prevăzut de art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Aşa cum s-a demonstrat mai sus, urmărirea penală a fost completă, au fost prelevate şi analizate toate urmele găsite la locul descoperiri cadavrului şi locului unde victima păşuna oile şi toate probele administrate dovedesc, fără putinţă de tăgadă că inculpaţii sunt autorii suprimării violente a vieţii victimei în scopul de a o deposeda de oi pe care să le vândă, probe care se coroborează cu recunoaşterea acestora în declaraţiile date în faţa procurorului şi în faţa judecătorului cu prilejul propunerii arestării preventive.

De asemenea, inculpaţii nu au oferit motive veridice ale schimbării acestor declaraţii, ce au fost date în prezenţa apărătorului şi a mamei acestora, unul dintre inculpaţi fiind minor.

Cum în speţă prezumţia de nevinovăţie a fost răsturnată de probele administrate şi anterior analizate, constatându-se că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea acestor fapte, instanţa va proceda la analizarea individualizării judiciare a pedepselor aplicate şi care se constituie în motiv de apel invocat de Ministerul Public.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului minor O.I.I. prima instanţă a ţinut seama de prevederile art. 100 şi 99 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârşite, starea fizică de dezvoltare intelectuală şi morală a inculpatului, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi a trăit, astfel cum rezultă din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov.

Instanţa are a observa că mediul în care inculpatul a fost crescut şi educat a fost marcat de lipsa exercitării unei autorităţi parentale în vederea socializării primare a acestuia, dezinteres faţă de situaţia şcolară, prezenţa consumului de alcool, mijloace scăzute de subzistenţă, persistenţa unui climat familial lipsit de afectivitate şi interes faţă de soarta copiilor.

Din analiza referatului de evaluare presentenţială rezultă că relaţiile dintre membrii familiei sunt reci, caracterizate prin indiferenţă. Inculpatul minor este neşcolarizat, acesta repetând de trei ori clasa I; acesta nu are antecedente penale, dar potrivit datelor oferite de Poliţia Feldioara este cercetat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat de animale, una dintre acestea fiind comisă împreună cu fratele său cu două zile înainte de faptele pentru care este judecat în acest dosar. Se apreciază în referatul întocmit că factorii de risc ai comportamentului inculpatului, în situaţia în care acesta este găsit vinovat pentru faptele pentru care este cercetat în acest dosar, sunt evoluţia în timp pe scara gravităţii faptelor, diversificarea activităţii infracţionale, empatia scăzută faţă de victimă, neasumarea responsabilităţii comiterii faptelor şi deformarea adevărului. Potrivit raportului de expertiză psihiatrică întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti filele-228, dosar urmărire penală şi următoarele, inculpatul minor O.I.I. prezintă un intelect de 24 limită (deficit instructiv), însă a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptelor pentru care este învinuit şi faţă de care discernământul a fost păstrat.

Toate aceste elemente reţinute mai sus au format convingerea instanţei că o măsură educativă nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatului minor, urmând a se aplica o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenţie, pentru fiecare din cele două infracţiuni reţinute în sarcina acestuia.

Instanţa mai are a observa că pedepsele aplicate de prima instanţă corespund pe deplin gravităţii faptelor şi atingerii aduse valorii sociale ocrotite de normele de incriminare.

În speţă nu se poate susţine că aceştia au comis fapta cu premeditare. De altfel, această agravantă nici nu a fost reţinută în încadrarea juridică a faptelor, cunoscute fiind condiţiile pentru existenţa premeditării, respectiv luarea deciziei de suprimare a vieţii victimei şi trecerea unui interval de timp în care făptuitorul gândeşte şi pregăteşte modul în care va comite fapta, eventual îşi procură instrumentele şi pregăteşte minuţios planul de suprimare a vieţii victimei, circumstanţa agravantă a premeditării fiind aplicabilă doar infracţiunilor de omor.

În speţă, rezultă că inculpaţii nu s-au deplasat la întâlnirea cu victima în scopul de a-l ucide, ci acela de a-i sustrage nişte oi, scop în care au decis să-l îmbete şi să-i fure oi pe care să le vândă.

Faptul că ulterior, atât inculpaţii cât şi victima s-au aflat sub influenţa alcoolului consumat şi cearta dintre ei a degenerat într-o altercaţie şi aşa cum au arătat inculpaţii, iniţial l-au lovit şi s-au oprit doar când au văzut că nu mai mişcă, nu demonstrează existenţa premeditării, astfel că aceasta nu poate fi reţinută sub nici o formă.

Este adevărat că inculpaţii au dat dovadă de lipsă de compasiune şi au târât victima pe care ascuns-o într-un tub de ciment pe o distanţă de aproape 200 de metri şi au abandonat-o în acel boss deşi, după cum a relatat inculpatul major, aceasta încă mai răsufla, dar această împrejurare a fost deja valorificată de instanţă, alături de celelalte circumstanţe reale şi personale, astfel că pedepsele aplicate sunt suficiente şi de natură să conducă la reeducarea inculpatului şi la realizarea scopului de prevenţie generală pe care îl are sancţiunea penală.

În plus, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cursul urmăririi penale, se constată că acesta prezintă o tulburare de conduită de tip socializat cu risc sever de structurare antisocială a personalităţii, intelect de limită (deficit instructiv), dar avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptei şi discernământul a fost păstrat, fiind recomandată aplicarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical, dispensarizare psihiatrică, tratament şi psihoterapie, împrejurare în care instanţa de apel a procedat la luarea faţă de acesta a măsurii internării medicale provizorii şi efectuarea unei expertize care să constate dacă se impune faţă de acesta luarea măsurii de siguranţă a internării medicale, sens în care s-a dispus internarea acestuia într-o unitate medicală de psihiatrie.

Potrivit noului raport de expertiză efectuat de IML Mina Minovici, se constată că inculpatul minor prezintă acelaşi diagnostic confirmat iniţial şi în plus se recomandă accesarea reţelei de psihiatrie pediatrică, tratament medical ce poate fi administrat în reţeaua sanitară a ANP dacă va fi condamnat la pedeapsa închisorii sau accesarea reţelei sanitare de domiciliu, împrejurare în care instanţa va dispune încetarea măsurii internării medicale provizorii şi luarea faţă de acest inculpat a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire, potrivit art. 113 C. pen.

Referitor la inculpatul major O.D.O., instanţa are a constata că prima instanţă a ţinut seama de prevederile art. 72, C. pen., respectiv de limitele speciale ale pedepselor pentru infracţiunile săvârşite, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului, de circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. fapta fiind comisă împreună cu un inculpat minor care nu a împlinit 16 ani.

A fost avută în vedere, pe lângă gravitatea deosebită a faptelor reţinute în sarcina inculpatului şi persoana acestuia, care deşi nu are antecedente penale a fost implicat în săvârşirea unei infracţiuni înainte de a împlini vârsta de 14 ani, iar ulterior împlinirii acestei vârste a fost identificat ca autor sau coautor al unor infracţiuni de furt în 8 dosare penale întocmite de Poliţia Locală Feldioara. Ultima infracţiune de furt în care este implicat, a avut loc potrivit datelor, în luna martie 2010, cu puţin înainte de a fi arestat preventiv în prezenta cauză.

Inculpatul nu este şcolarizat, rămânând repetent de trei ori în clasa a Ia şi provine dintr-o familie cu condiţii de trai extrem de modeste, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov relevând că disfuncţionalităţile mediului familial în ceea ce priveşte acoperirea nevoilor de subzistenţă, îndrumarea, supravegherea, creşterea şi educarea l-au determinat pe inculpat să adopte de timpuriu un stil de viaţă deviant caracterizat prin neadaptare şcolară, afilierea la un grup cu preocupări infracţional, debut infracţional înainte de împlinirea vârstei de 14 ani şi conturarea unui tipar infracţional patrimonial.

Concluzia referatului este că datele privind situaţia actuală a inculpatului indică o integrarea deficitară a inculpatului în societate, fiind necesară diminuarea oportunităţilor infracţionale care favorizează menţinerea conduitei infracţionale.

Faţă de anterior menţionate, se constată că pedepsele aplicate acestuia sunt în strânsă consonanţă cu gravitatea faptelor şi atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin normele de incriminare şi nu se impune majorarea acestora.

În legătură cu critica formulată de Ministerul Public la omisiunea aplicării unui spor de pedeapsă ca urmare a concursului de infracţiuni, instanţa are a observa că în speţă, faţă de cuantumul pedepselor aplicate, care este suficient, nu se impune aplicarea unui spor de pedeapsă, cu atât mai mult, în cazul particular al infracţiunilor comise de aceşti inculpaţi, se observă că legiuitorul a înţeles să agraveze omorul comis în această formă, astfel că prin majorarea limitelor speciale de pedeapsă se aplică o pedeapsă mai severă decât în celelalte cazuri, prin voinţa legiuitorului şi nu se impune agravarea răspunderii penale în plus.

Prin urmare, se constată că sentinţa penală atacată este în afara oricărei critici şi pe cale de consecinţă, se vor respinge apelurile promovate de Ministerul Public şi cei doi inculpaţi, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare al căror cuantum include onorariile parţiale pentru apărătorii din oficiu şi cheltuielile de spitalizare cenzurate de instanţă, sumele solicitate de Spitalul de psihiatrie şi neurologie Braşov fiind prea mari în raport cu prestaţia efectuată, comparativ cu cele efectuate de alte spitale, fiind incluse şi taxele de expertiză medico - legală psihiatrică efectuată în apel de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti în sumă de 265 lei care se va suporta din fondurile M.J. şi se va include în cheltuielile judiciare către stat, cu precizarea că sumele pentru inculpatul minor se vor achita în solidar cu parte responsabilă civilmente G.L.

în consecinţă Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 45/ AP din 15 martie 2011 în baza art. 379 pct. l lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefonmdate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi inculpaţii O.D.O. şi O.I.I. împotriva sentinţei penale nr. 98 din 22 septembrie 2010 a Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov, pe care o menţine.

În baza art. 381 C. proc. pen. a adăugat la arestarea preventivă a inculpatului O.D.O. şi perioada de la 22 septembrie 2010 la zi şi în baza art. 160^b C. proc. pen. menţine, în continuare, măsura arestării preventive faţă de acest inculpat.

În baza art. 381 C. proc. pen. a adăugat la prevenţia inculpatului O.I.I. şi perioada de la data de 22 septembrie 2010 până la data de 8 decembrie 2010.

În baza art. 435 şi art. 162 C. proc. pen. a dispus încetarea măsurii internării medicale provizorii a inculpatului O.I.I.

În baza art. 113 C. pen. şi art. 162 C. proc. pen. a dispus luarea faţă de inculpatul O.I.I. măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.

În baza art. 189, art. 192 C. proc. pen. taxa de expertiză medico - legală psihiatrică efectuată în apel de I.M.L. Mina Minovici Bucureşti în sumă de 265 lei a dispus a fi suportată din fondurile M.J. şi se include în cheltuielile judiciare către stat. Cheltuielile de spitalizare efectuate de Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov în vederea expertizării inculpatului O.I.I. în cuantum de 5.236 lei a dispus a fi avansate din fondurile M.J. şi se includ în cheltuielile judiciare. Onorariul parţial pentru apărătorul din oficiu P.E. în sumă de 100 lei se suportă din fondurile M.J. A fost obligat inculpatul O.D.O. să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare şi pe inculpatul O.I.I. în solidar cu parte responsabilă civilmente G.L. să plătească statului suma de 6.301 lei. Restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

III. Recursurile în termen împotriva deciziei amintite formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov - pentru motivul singular de netemeinicie majorarea pedepselor inculpaţilor la maximul legal special prevăzut de lege ca fiind greşit individualizate în raport cu dispoziţile art. 72 şi urm.C. pen. corespunzător cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. - şi inculpaţii O.D.O. şi O.I.I. - cu motivarea în principal că li s-a respins nejustificat în apel cererea de trimitere a raportului de expertiză medico-legală efectuat de SML Braşov pentru reconfirmarea de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti a datei morţii victimei ca având loc cu certitudine la 13 martie 2010, situaţie contestată în cauză de către inculpaţi iar în subsidiar că şi nu există probe indubitabile cu privire la vinovăţia acestora sub aspectul infracţiunii de tentativă la omor deosebit de grav şi existenţa infracţiunii de tâlhărie sub care aspecte s-a cerut schimbarea soluţiei actuale de condamnare în achitare în temeiul art. 10 lit. c) şi respectiv art. 10 lit. a) C. proc. pen. rap.la art. 345 alin. (3) C. proc. pen. corespunzător cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10 şi 18 C. proc. pen. - sunt nefondate urmând a fi respinse ca atare în baza art. 385¹⁵ pct. l lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

A. Conform art. 345 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. instanţa hotărăşte prin sentinţă asupra învinuirii inculpatului pronunţând după caz condamnarea „dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat şi respectiv achitarea sau încetarea procesului penal „achitarea sau încetarea procesului penal se pronunţă potrivit art. 11 pct. 2".

În speţă învinuirile aduse iunculpaţilor, ce au fost deduse judecăţii prin rechizitoriul nr. 45/MF/P/2010 din 4 mai 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru minori şi familie Braşov, privesc săvârşirea următoarelor fapte ilicite:

a)-b) co incul păţii O.D.O. şi O.I.I., fraţi, ultimul fiind minor, in baza înţelegerii prealabile, la data de 13 martie 2010 pe păşunea situată în apropierea fostului complex de porci al comunei Feldioara, după ce au îmbătat victima Mara vel a Gheorghe au lovit-o succesiv cu bâta în zona capului şi apoii cu picioarele pe întreg corpul ca uzându-i leziuni traumatice grave ce au condus la decesul victimei, acţiunile de violenţă concomitentă sus-menţionate având ca scop sustragerea de oi din turma victimei - în conexiune cu incriminările din art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. d), 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi respectiv art. 211 alin. (1) şi art. (2¹) lit. a) C. pen. în final cu aplicarea art. 75 lit. c), 99 şi urm. şi 33 lit. a) C. pen. privind infracţiunile de omor calificat si deosebit de grav si tâlhărie calificată.

Soluţia de condamnare a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor sus-menţionate adoptată de primă instanţă şi menţinută ulterior în apel este în concordanţă cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.pentru argumentele probatorii şi justificative arătate în decizie, reiterate în continuare:

În data de 13 februarie 2010, cei doi inculpaţi, care sunt fraţi, au mers pe păşunea unde se afla victima cu o sticlă de alcool asupra lor pentru a o îmbăta pe victimă şi ulterior de a-i fura nişte oi, însă odată ajunşi la faţa locului, cei doi inculpaţi au consumat împreună cu victima sticla de băutură alcoolică, după care au agresat-o fizic, aplicându-i lovituri cu o bâtă şi cu picioarele, care au condus la moartea victimei, iar ulterior au furat din turma pe care aceasta o avea în grijă 7 oi.

Astfel, din coroborarea declaraţiilor celor doi inculpaţi a rezultat că cei doi o cunoşteau pe victimă ca fiind cioban şi că se numeşte,, Nea G.", că paşte turma de oi în acel loc şi au cumpărat o sticlă de alcool de la magazinul din sat, pe care l-au prepara cu zahăr şi chimen, iar apoi s-au dus pe păşune cu o căruţă şi un cal, unde se afla ciobanul cu intenţia de a-l îmbăta, pentru ca ulterior să-i fure nişte oi. Odată ajunşi pe păşune, au băut toţi trei sticla de alcool, după care inculpatul O.D.O. a lovit cu băţul ciobanului calul cu care veniseră, iar victima l-a înjurat pe inculpat, împrejurare în care inculpatul a început să o lovească pe victimă. Inculpatul minor O.I.I. a declarat că fratele său, coinculpatul O.D.O. l-a înghiontit cu bâta în capul pieptului pe M.G., iar apoi - „Fratele meu l-a lovit tare pe Nea G. cu bâta în piept, astfel că acesta a căzut într-o parte" - declaraţia inculpatului O.I.I. - Dosar 221/1372/2010 - propunere de arestare preventivă. Inculpatul arată în continuare că el s-a supărat atunci că fratele său a lovit calul şi a vrut la rândul său să-l lovească, dar pentru că acesta a fugit a lovit-o pe victimă,, dându-i două bâte în cap în timp ce acesta se afla la pământ". După aceea inculpatul, arată că a lovit-o pe victimă,, cu picioarele în coaste". Atunci s-a apropiat şi coinculpatul O.D.O. care a început să lovească victima tot în coaste. Tot inculpatul O.I.I. a arătat „Am dat în Nea G. până când nu a mai avut suflare. Nu am realizat atunci că îl vom omorî din atâtea lovituri pentru că amândoi, eram ameţiţi".

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul O.D.O. şi acesta recunoaşte cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, dar şi în faza de urmărire penală în faţa procurorului că l-a lovit pe cioban, iar conflictul a izbucnit atunci când ciobanul I-a înjurat pentru că lovise calul. în urma loviturii, victima a căzut pe spate şi în continuare a fost lovit de celălalt coinculpat O.I.I., cu pumnii şi picioarele. Din declaraţia dată de inculpatul O.I.I. în faţa procurorului rezultă că l-a lovit pe cioban, acesta fiind căzut jos arătând că „am lovit-o cu bâta de două ori în zona capului loviturile aplicându-le de sus în jos, cu intensitate mare. După cele întâmplate am mai aplicate victimei căzute mai multe lovituri cu picioarele pe întreg corpul până am constatat că M.G. nu mai mişcă". Din declaraţia inculpatului O.D.O. rezultă că cel care a început să-l lovească iniţial pe cioban a fost fratele său arătând „Fratele meu I.I. a lovit victima cu pumnii şi cu picioarele pe întreg corpul, iar apoi cu bâta aparţinând acestuia, a lovit-o în zona capului, nu pot aprecia numărul loviturilor aplicate."

Inculpatul O.D. a mai precizat că îşi aminteşte că atunci când au târât victima de picioare pentru a o ascunde, acesta „mai răsufla".

În consecinţă, inculpaţii nu au prezentat motive verosimile pentru care au schimbat aceste decalaţii şi nu au mai recunoscut comiterea faptei, iar potrivit cercetărilor întreprinse, inculpaţii nu au prezentat la data la care au fost introduşi în arest nici un fel de urme de violenţă, (a se vedea precizările I.P.J. Braşov, Centru de reţinere şi arestare preventivă, fila 189, Dosar 336/1372/ 2010).

Ulterior, martorul C.G.C. a fost sunat de concubina sa, martora C.M. care l-a anunţat că martorul B.T., în timp ce se afla cu oile la păşunat în apropierea vechiului complex de porci găsise un cadavru într-un tub cilindric de ciment, prin care curgea apă, iar martora bănuia că era fostul angajat M.G. Martorul C.G.C. a anunţat organele de poliţie din localitatea Feldioara.

Raportul de autopsie medico - legală nr 93/ AUT din data de 25 martie 2010 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Braşov arată că moartea numitului M.G. a fost violentă şi s-a datorat unei hemoragii menigo-cerebrale, hemoragie subarahnoidă masivă şi contuzie cerebrală gravă, consecutivă unui politraumatism cranio- cerebral cu fractură de boltă şi bază craniană şi fracturi costale multiple bilateral, iar leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin loviri directe şi repetate cu corpuri dure. S-a stabilit că leziunile tanato-generatoare sunt cele de la nivelul extremităţii cefalice, iar între acestea şi deces există legătură de cauzalitate directă.

Potrivit procesului verbal de identificare, examinare şi recunoaştere ovine sustrase la care este anexată planşa foto cu aspecte de la această activitate (filele 186-196), proprietarul oilor, C.G.C., Ie-a identificat în posesia părţii civile D.V. după faptul că toate animalele aveau cozile tunse şi zona botului era de culoare albă şi fără blană. Potrivit procesului verbal de predare primire din data de 26 martie 2010 toate animalele i-au fost predate proprietarului.

Atitudinea ulterioară a inculpaţilor în sensul că au negat comiterea faptei nu este susţinută de probe. Aşa cum s-a demonstrat anterior, toate probele administrate în cauză confirmă că aceştia sunt autorii faptei.

B. Individualizarea pedepselor conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) trebuie să ţină seama de „dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de îmoprejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".

Înalta Curte observă la rândul său că mediul în care inculpatul a fost crescut şi educat a fost marcat de lipsa exercitării unei autorităţi parentale în vederea socializării primare a acestuia, dezinteres faţă de situaţia şcolară, prezenţa consumului de alcool, mijloace scăzute de subzistenţă, persistenţa unui climat familial lipsit de afectivitate şi interes faţă de soarta copiilor.

Din analiza referatului de evaluare presentenţială rezultă că relaţiile dintre membrii familiei sunt reci, caracterizate prin indiferenţă. Inculpatul minor este neşcolarizat, acesta repetând de trei ori clasa I; acesta nu are antecedente penale, dar potrivit datelor oferite de Poliţia Feldioara este cercetat pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat de animale, una dintre acestea fiind comisă împreună cu fratele său cu două zile înainte de faptele pentru care este judecat în acest dosar. Se apreciază în referatul întocmit că factorii de risc ai comportamentului inculpatului, în situaţia în care acesta este găsit vinovat pentru faptele pentru care este cercetat în acest dosar, sunt evoluţia în timp pe scara gravităţii faptelor, diversificarea activităţii infracţionale, empatia scăzută faţă de victimă, neasumarea responsabilităţii comiterii faptelor şi deformarea adevărului. Potrivit raportului de expertiză psihiatrică întocmit de Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti filele-228, dosar urmărire penală şi următoarele, inculpatul minor O.I.I. prezintă un intelect de limită (deficit instructiv), însă a avut păstrată capacitatea psihică de apreciere critică asupra conţinutului şi consecinţelor social negative ale faptelor pentru care este învinuit şi faţă de care discernământul a fost păstrat.

Înalta Curte constată de asemenea în raport cu criteriile de individualizare precitate din art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) că pedepsele aplicate de prima instanţă corespund pe deplin gravităţii faptelor şi atingerii aduse valorii sociale ocrotite de normele de incriminare.

Potrivit noului raport de expertiză efectuat de I.M.L. Mina Minovici, se constată că inculpatul minor prezintă acelaşi diagnostic confirmat iniţial şi în plus se recomandă accesarea reţelei de psihiatrie pediatrică, tratament medical ce poate fi administrat în reţeaua sanitară a ANP dacă va fi condamnat la pedeapsa închisorii sau accesarea reţelei sanitare de domiciliu, împrejurare în care instanţa va dispune încetarea măsurii internării medicale provizorii şi luarea faţă de acest inculpat a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire, potrivit art. 113 C. pen.

Referitor la inculpatul major O.D.O., Înalta Curte are a constata la rândul său că prima instanţă a ţinut seama de prevederile art. 72, C. pen., respectiv de limitele speciale ale pedepselor pentru infracţiunile săvârşite, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana inculpatului, de circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen. fapta fiind comisă împreună cu un inculpat minor care nu a împlinit 16 ani.

Faţă de cele anterior menţionate, se constată că pedepsele aplicate acestuia sunt în strânsă consonanţă cu gravitatea faptelor şi atingerii aduse valorii sociale ocrotite prin normele de incriminare şi nu se impune majorarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpaţii O.D.O. şi O.I.I. împotriva deciziei penale nr. 45/ AP din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului O.D.O., durata reţinerii şi arestării preventive de la 26 martie 2010 la 20 septembrie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi O.D.O. şi O.I.I. la plata sumei de câte 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3117/2011. Penal. Plângere împotriva...		ICCJ. Decizia nr. 3139/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... →

ICCJ. Decizia nr. 3130/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3130/2011. Penal