ICCJ. Decizia nr. 3117/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3117/2011
Dosar nr. 140/57/2011
Şedinţa publică din 19 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din data de 15 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 140/57/2011, în temeiul dispoz. art. 278/1 C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I.I. împotriva rezoluţiei nr. 517/P/20l0 din 13 decembrie 2010 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia. In temeiul dispoz. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că petentul I.I. a formulat plângere penală împotriva numitei R.L., judecător în cadrul Judecătoriei Orăştie, solicitând cercetarea sa sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi şi abuz în serviciu în forma calificată, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen. şi art. 248/1 C. pen.
Prin rezoluţia nr. 517/P din 13 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a dispus, în temeiul dispoz. art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorul R.L., apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, neexistând vreo încălcare a atribuţiilor de serviciu. De asemenea, s-a reţinut că administrarea mijloacelor de probă şi interpretarea lor sunt atributul exclusiv al magistraţilor iar hotărârile pronunţate sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
Prin rezoluţia nr. 9/11/2/2010 din 31 ianuarie 2011, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul dispoz. art. 278 C. proc. pen. a respins ca nefondată plângerea petentului I.I. formulată împotriva rezoluţiei procurorului, apreciind-o legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei procurorului, petentul a formulat plângere, în temeiul dispoz. art. 278/1 C. proc. pen., fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia la data de 15 februarie 2011 sub nr. 140/57/2011.
Curtea a apreciat-o neîntemeiată şi a respins-o ca atare, motivând în esenţă că aspectele invocate de petent sunt nefondate, iar rezoluţia adoptată de procuror este legală şi temeinică.
Împotriva sentinţei penale nr. 38 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia a declarat recurs petentul I.I., solicitând casarea hotărârii atacate şi obligarea intimatei R.L. la plata daunelor solicitate.
Recursul este inadmisibil.
Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de procedură penală, de natură să contribuie la accelerarea soluţionării proceselor, între acestea regăsindu-se şi înlăturarea unor căi de atac, cum este şi în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate în procedura reglementată de dispoz. art. 278/1 C. proc. pen. (plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată).
Astfel, potrivit dispoz. art.278/1 alin. (10) C. proc. pen., modificate prin dispoz. art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.
Dispoziţiile art. XXIV din Legea nr. 202/2010 (dispoziţii tranzitorii) prevăd că numai în situaţia în care hotărârile pronunţate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a legii rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.
Or, în cauza dedusă judecăţii, se constată că sentinţa instanţei de fond a fost pronunţată la data de 15 martie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 astfel că devin aplicabile dispoz. art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile pronunţate de judecător în procedura prevăzută de dispoz. art. 278/1 C. proc. pen. este definitivă.
Întrucât petentul I.I. a formulat o cale de atac neprevăzută de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul, în conformitate cu dispoz. art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., iar în temeiul dispoz. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În ceea ce priveşte cererea sa, de a i se asigura asistenţă juridică, se constată că este neîntemeiată.
În acest sens, se are în vedere împrejurarea că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. LXIV, pronunţată într-un recurs în interesul legii a statuat că asistenţa juridică nu este obligatorie, pentru petenţi sau intimaţi, în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condiţiile art. 278/1 C. proc. pen. Referitor la OUG nr. 51 din 21 aprilie 2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, art. 3 din actul normativ menţionat stipulează că ajutorul public judiciar se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă şi asigurări sociale, precum şi în alte cauze, cu excepţia celor penale. Aşadar, în raport de dispoziţiile legale menţionate nu se justifică desemnarea unui apărător petentului pentru asigurarea asistenţei juridice. De altfel, la termenul de judecată a recursului din data de 19 septembrie 2011, s-a analizat admisibilitatea recursului petentului, nefiind realizată o judecată în fond a acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul I.I. împotriva sentinţei penale nr. 38 din 15 martie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3098/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 3130/2011. Penal → |
|---|
