ICCJ. Decizia nr. 320/2011. Penal. Vătămarea corporală (art. 181 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.320/2011
Dosar nr.5788/2/2010
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2280 din 19 decembrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1004/ R din 24 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a fost condamnat între alte persoane, inculpatul P.I. (fiul lui O. şi al M.) la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 180 alin. (2) C. pen., de art. 25 raportat la art. 181 alin. (1) C. pen. (două fapte), de art. 25 raportat la art. 217 alin. (1) C. pen. şi de art. 321 alin. (1) şi (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 20/21 noiembrie 2003, inculpatul şi celelalte persoane condamnate au pătruns cu bâte, topoare şi cuţite în barul L.D. situat în sectorul 4, agresând mai multe persoane, distrugând bunuri, provocând scandal şi tulburând ordinea şi liniştea publică.
Împotriva deciziei instanţei de recurs, condamnatul P.I. a formulat contestaţie în anulare, care a fost respinsă prin Decizia penală nr. 1695 din 02 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a decide astfel, instanţa a considerat că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., întrucât condamnatul a fost ascultat cu prilejul judecării recursului său împotriva hotărârii instanţei de apel.
În contra deciziei de respingere a contestaţiei în anulare a declarat recurs condamnatul contestator P.I., care a susţinut că soluţia este nelegală şi netemeinică.
Recursul declarat nu este admisibil.
Din examinarea dispoziţiilor art. 392 C. proc. pen. se constată că hotărârea pronunţată asupra contestaţiei poate fi atacată cu apel sau recurs numai într-o singură ipoteză şi anume aceea a contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. d) din acelaşi cod, când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Or, în cauză, Decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de recurs, învestită cu soluţionarea contestaţiei în anularea propriei hotărâri, date în judecarea unui recurs, este definitivă şi nu poate fi atacată cu recurs.
În consecinţă, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul condamnat P.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 1695 din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 254/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 332/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
