ICCJ. Decizia nr. 3324/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3324/2011
Dosar nr. 7605/1/2011
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin încheierea din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a menţinut măsura arestării provizorii a persoanelor extrădabile C.A. şi S.H. şi s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 14 iulie 2011, Tribunalul Districtului de Sud New York din Statele Unite ale Americii a emis mandat de arestare împotriva numiţilor C.A. şi S.H.
În sarcina celor două persoane au fost reţinute următoarele acuzaţii: conspiraţie la import de narcotice în Statele Unite ale Americii, conspiraţie la furnizarea de sprijin material unei organizaţii teroriste străine şi conspiraţie la posesia şi transferul de rachete antiaeriene, prevăzute de Titlul 18, Capitolul 113 B paragrafele 2339 a şi 2332 g C. pen. al Statelor Unite ale Americii, respectiv, infracţiuni prevăzute de Titlul 21 C. pen. al Statelor Unite ale Americii, art. 812, art. 952 (a), art. 960 (b)(l)(A) şi art. 963, fapte pentru care pedeapsa maximă este închisoarea pe viaţă.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că, începând cu vara anului 2010, autorităţile americane au investigat un grup de traficanţi de narcotice incluzând pe numiţii C.A. şi S.H., A.A. şi B.W.
Faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile S.H. au corespondent în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000.
Faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile C.A. au corespondent în legislaţia penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 din Legea nr. 143/2000, art. 279 alin. (1) şi alin. (3) lit. a) C. pen. şi art. 32 alin. (1) lit. d), art. 33 lit. a) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 535/2004.
Sus-numiţii au fost depistaţi pe teritoriul României la data de 25 iulie 2011, persoana urmărită C.A. în hotelul N. din Bucureşti, iar numitul S.H. la reşedinţa sa din Bucureşti.
Prin ordonanţele nr. 54 şi nr. 55 din data de 25 iulie 2011 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, persoanele urmărite au fost reţinute pe o perioadă de 24 de ore, cu începere de la data de 25 iulie 2011 ora 1930, până la data de 26 iulie 2011 ora 1930.
Prin încheierea de şedinţă din data de 26 iulie 2011 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus arestarea provizorie, de urgenţă, în vederea extrădării, a numiţilor C.A. şi S.H., pe o perioadă de 29 de zile, de la 26 iulie 2011 la 23 august 2011, inclusiv.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 august 2011 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus prelungirea măsurii arestării provizorii, de urgenţă, în vederea extrădării, a numiţilor C.A. şi S.H., pe o perioadă de 30 de zile, de la 24 august 2011 la 22 septembrie 2011, inclusiv.
Curtea a analizat necesitatea menţinerii măsurii arestării provizorii a persoanelor extrădabile C.A. şi S.H., prin raportare la exigenţele art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege mai sus arătat. În acest sens, Curtea a reţinut că, pe numele celor două persoane au fost emise, în Statele Unite ale Americii, mandate de arestare pentru fapte ce au corespondent în legislaţia penală română, fiind pedepsite în legislaţia penală a statului solicitant şi a statului român cu pedepse privative de libertate mai mari de un an.
De asemenea, autorităţile judiciare americane au solicitat extrădarea celor două persoane în cadrul unei operaţiuni ample de prindere a unei grupări de traficanţi de arme şi droguri.
Curtea a apreciat că particularităţile şi complexitatea cauzei, dar şi gravitatea deosebită a acuzaţiilor formulate împotriva celor două persoane extrădabile, impun menţinerea arestării provizorii faţă de ambele persoanele extrădabile, în cursul soluţionării cererii de extrădare.
În ceea ce priveşte susţinerea formulată de persoana extrădabilă C.A., în sensul că a fost depăşit termenul de 40 de zile prevăzut în tratatele semnate de România, iar în situaţia în care există neconcordanţe cu privire la termenul ce se aplică unei astfel de cereri, instanţa este obligată să aplice procedura statului solicitant, Curtea a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea provizorie, în caz de urgenţă, încetează de drept, după trecerea unui termen de 40 de zile, dacă în acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare şi înscrisurile necesare, cu excepţia cazului în care, printr-un tratat bilateral, este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie.
Or, Curtea a reţinut că, prin Tratatul bilateral de extrădare încheiat între România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti, la data de 10 septembrie 2007, ratificat prin Legea nr. 111 din 15 mai 2008, publicată în M. Of. nr. 387/21.05.2008, termenul la care face referire art. 44 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, republicată, este convenit ca fiind de 60 de zile, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (4).
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs persoanele extrădabile C.A. şi S.H., solicitând revocarea măsurii arestării provizorii faţă de împrejurarea că nu doresc să fie extrădaţi şi au familie în România.
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub toate aspectele, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile sunt nefondate.
Persoanele extrădabile au fost arestate la data de 26 iulie 2011 de către Curtea de Apel Bucureşti pe o perioadă de 29 zile, iar ulterior, prin încheierea din 23 august 2011, s-a dispus prelungirea măsurii arestării pe o perioadă de 30 zile, de la 24 august 2011 la 22 septembrie 2011.
Potrivit art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată, în cursul soluţionării cererii de extrădare, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 zile, necesitatea menţinerii arestării provizorii, putând dispune, după caz, menţinerea arestării provizorii sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi ţara sau localitatea.
În speţă, în mod întemeiat prima instanţă a menţinut arestarea provizorie a celor două persoane extrădabile, pe numele acestora fiind emise în S.U.A. mandate de arestare pentru fapte ce au corespondent în legislaţia din România şi care sunt pedepsite cu pedepse privative de libertate mai mari de 1 an, conform art. 26 din Legea nr. 302/2004.
În raport cu învinuirile aduse recurenţilor de către autorităţile americane există suspiciunea rezonabilă că aceştia vor încerca să se sustragă de la soluţionarea cererii de extrădare, nefiind oportună aplicarea unei alte măsuri preventive.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
Văzând şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 302/2004;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de persoanele extrădabile C.A. şi S.H. împotriva încheierii din 22 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 6819/2/2011 (2716/2011).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 RON pentru fiecare recurent, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile interpreţilor de limbă turcă şi limbă persană se vor plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3407/2011. Penal → |
|---|
