ICCJ. Decizia nr. 3310/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3310/2011
Dosar nr. 2935/90/2009
Şedinţa publică din 28 septembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 191 din 22 decembrie 2010, Tribunalul Vâlcea a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.N.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.N.S. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracţiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
A admis cererile de aplicare a art. 3201 C. proc. pen., art. 73 lit. b) şi art. 74 C. pen.
A aplicat art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.N.S., fiul lui A. şi L., născut la 08 iunie 1978, în comuna Sineşti, judeţul Vâlcea, domiciliat în comuna Grădiştea, judeţul Vâlcea la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II şi lit. b) C. pen. - pedeapsă complementară.
A aplicat art. 57 şi 71 C. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II şi lit. b) C. pen. - ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 118 alin. (3) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 15 RON - echivalentul unei bâte bassball şi îl obligă la plata acestei sume către stat.
Corpul delict - bâta de bassball, lung de 72 cm şi lat de 6,5 cm din lemn de culoare maro deschis, lăcuit rămâne la Camera de Corpuri delicte din cadrul Tribunalului Vâlcea întrucât nu s-a identificat persoana căreia îi aparţine.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă C.S.A., domiciliat în oraşul Berbeşti, satul Dealul Aluniş, judeţul Vâlcea şi:
A obligat pe inculpatul B.N.S. să-i plătească suma de 2.500 RON - daune materiale şi 50.000 RON daune morale.
A admis în parte cererile formulate de Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, Şoseaua Berceni, nr. 10 - 12, sector 4 cu domiciliul ales la SCPA „ Pricop & Banu" cu sediul in Bucureşti, Bd. Lascăr Catargiu, nr. 12, sector 1 şi de Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vâlcea şi:
A obligat inculpatul la plata sumei 654,51 RON - cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti şi 668,50 RON către Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vâlcea.
În baza art. 193 C. proc. pen., a admis în parte cererea de cheltuieli judiciare formulată de partea civilă şi a obligat inculpatul la plata sumei de 1.050 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C.S.A.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că în noaptea de 15 noiembrie 2008, la Căminul Cultural din comuna Grădiştea, judeţul Vâlcea, s-a organizat o discotecă patronată de numitul I.R.D. La acest eveniment au participat peste 100 de persoane, printre care şi partea vătămată C.S.A. La un moment dat, aceasta s-a urcat pe masă şi a început să danseze. Patronul discotecii, cât şi alţi martori au cerut părţii vătămate să părăsească discoteca, iar aceasta s-a conformat. În faţa discotecii care era iluminată artificial au ieşit mai multe persoane. La un moment dat, între cei prezenţi s-a iscat o altercaţie în care a fost implicat şi inculpatul.
Partea vătămată s-a refugiat în autoturism pentru a nu fi lovită. La un moment dat, aceasta a coborât din autoturism cu intenţia de a interveni în altercaţie. În acest moment, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu o bâtă de bassball în cap foarte puternic. Din lovitură, partea vătămată a căzut, pierzându-şi cunoştinţa.
C.S. a fost transportat la spital şi a necesitat o intervenţie neurochirurgicală pentru vindecarea leziunilor.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că leziunile traumatice suferite au pus în primejdie viaţa victimei şi aceasta a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, prin lipsă de substanţă osoasă craniană.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul B.N.S.
În motivele de apel, parchetul critică hotărârea primei instanţe pentru următoarele aspecte: instanţa de judecată în mod greşit a înlăturat din conţinutul pedepsei accesorii aplicate, a interzicerii dreptului de a alege; se impunea şi aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. e) C. pen.; în mod greşit s-a dispus confiscarea sumei de 15 RON reprezentând contravaloarea unei bâte de bassball, deoarece aceasta există în camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea; instanţa de judecată în mod greşit a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.; sub aspectul individualizării pedepsei, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă.
Inculpatul critică hotărârea primei instanţe pentru că nu s-a reţinut în favoarea sa „scuza provocării". Se apreciază că încadrarea juridică este greşită, deoarece din probele administrate în cauză, rezultă că fapta săvârşită de inculpat realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 182 C. pen.
Învederează faptul că inculpatul a acceptat să despăgubească pe parte civilă C.A., aspect care s-a şi materializat.
Examinând sentinţa supusă apelului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 C. proc. pen., curtea a constatat următoarele:
Situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, în conformitate cu probele administrate în cauză. În acest sens, din ansamblul probatoriului administrat, respectiv declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptei, declaraţiile martorilor audiaţi, actele medico-legale existente la dosar, rezultă că în noaptea de 15 noiembrie 2008, pe fondul unei altercaţii, inculpatul l-a lovit pe partea vătămată C.S.A. cu o bâtă de bassball în cap. Lovitura a fost foarte puternică, partea vătămată a căzut, pierzându-şi cunoştinţa.
Nu se poate reţine că fapta a fost săvârşită de inculpat în legitimă apărare. Susţinerea inculpatului că a fost ameninţat cu o sabie de către partea vătămată nu este dovedită cu nici un mijloc de probă. Mai mult, din declaraţiile martorilor R.l.M., R.N.C. şi T.I.V., rezultă că inculpatul, împreună cu fratele şi patronul discotecii au început conflictul şi au fost primii care au şi lovit.
Totodată, nu se poate reţine că inculpatul a săvârşit fapta sub imperiul unei puternice stări de emoţie provocată de partea vătămată Nu există probe care să ateste o astfel de stare psihică a inculpatului. Din probele administrate rezultă că partea vătămată a intervenit în altercaţie pentru ca numitul M.V. să nu mai fie lovit. În această împrejurare, partea vătămată a fost lovită de către inculpat. Mai mult decât atât, din probele administrate, inclusiv din certificatele medico-legale, rezultă că inculpatul a mai lovit cu acel obiect şi alte două persoane aflate în acel moment la faţa locului.
Cererea de schimbare a încadrării juridice este nefondată. Intenţia indirectă a inculpatului de a ucide este evidentă. Acest fapt rezultă din următoarele aspecte obiective: dimensiunea şi grosimea semnificative ale bâtei pe care inculpatul a folosit-o pentru a lovi. Acesta este un instrument apt să producă moartea unei persoane. Un alt aspect care demonstrează intenţia indirectă a inculpatului de a ucide, constă în intensitatea loviturii şi zona vitală a corpului victimei în care această lovitură a fost aplicată. Relevante sunt şi concluziile certificatului de constatare medico-legală din care rezultă că leziunile traumatice au, pus în primejdie viaţa victimei, aceasta rămânând cu o infirmitate fizică permanentă.
În mod greşit prima instanţă a aplicat la individualizarea judiciară a pedepsei prevederile dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Aceste dispoziţii reprezintă norme cu caracter procesual penal şi în consecinţă sunt de imediată aplicare producând efecte juridice numai pentru viitor. Nu sunt aplicabile dispoziţiile normative privind legea penală mai favorabilă.
În conformitate cu aceste dispoziţii ele sunt aplicabile înainte de începerea cercetării judecătoreşti. în cauza de faţă, acest moment a fost depăşit, s-au administrat probe necesare rezolvării cauzei de către instanţă, iar aplicarea acestor dispoziţii s-a solicitat la terminarea cercetării judecătoreşti. În consecinţă, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., nu vor putea fi invocate în cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, în situaţia în care cauza a depăşit momentul începerii cercetării judecătoreşti.
Se constată că în mod greşit instanţa a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 15 RON, contravaloarea bâtei folosită de acesta, deoarece acest obiect există în camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.
Curtea a constatat că individualizarea judiciară a pedepsei este greşită pentru că prima instanţă nu a dat eficienţa cuvenită criteriilor de individualizare prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv: gradul de pericol social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, consecinţele acesteia, dar şi aspectelor de circumstanţiere favorabile inculpatului dintre care cele mai semnificative sunt: atitudinea sinceră a acestuia şi lipsa antecedentelor penale. Semnificativ este şi faptul că în prezent pentru inculpat şi partea vătămată nu mai există o stare conflictuală.
Curtea a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu executare în penitenciar este excesivă şi nu corespunde situaţiei de fapt, nefiind adecvată scopului sancţiunii penale şi a legii penale.
Prin urmare, curte a apreciat că majorarea pedepsei aplicate şi suspendarea executării acesteia sub supraveghere, în condiţiile prev. de art. 861 C. pen., reprezintă o sancţiune penală care respectă principiul proporţionalităţii fiind adecvată situaţiei de fapt şi scopului legii penale.
În baza acestor considerente, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 35/A din 23 martie, conform art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului din art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în art. 182 alin. (2) C. pen.
A admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă tribunalul Vâlcea şi inculpatul B.N.S., împotriva Sentinţei penale nr. 191 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 2935/90/2009.
A desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 191 din 22 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea.
A înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 78 C. pen. şi art. 57 C. pen.
A înlăturat confiscarea de la inculpat a sumei de 15 RON.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 4 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 861 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
A fixat termen de încercare de 7 ani.
A instituit în sarcina inculpatului măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite de art. 861 alin. (1) C. pen.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat o bâtă de bassball aflată la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.
S-a luat act că partea vătămată îşi retrage pretenţiile civile formulate împotriva inculpatului.
S-au menţinut în rest dispoziţiile sentinţei. împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.
Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 172 şi pct. 14 C. proc. pen., vizând următoarele aspecte:
- instanţa de apel, în mod greşit a reţinut circumstanţa reală a provocării, întrucât din probe nu a rezultat că victima l-a provocat în vreun mod pe inculpat;
- instanţa de apel a făcut o greşită individualizare a pedepsei, gradul ridicat de pericol social al faptei nejustificând suspendarea executării;
- hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 357 C. proc. pen., nefiind menţionate în dispozitiv măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) şi nici obligaţiile stabilite potrivit art. 863 alin. (3) C. proc. pen.
Recursul este întemeiat, în sensul celor ce se vor reţine în continuare:
Înalta Curte, examinând Decizia penală recurată, apreciază că este util a se analiza prioritar motivul de recurs ce vizează trimiterea cauzei spre rejudecare.
Înalta Curte reţine că unul dintre motivele de recurs invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti se referă la împrejurarea că instanţa de apel, în mod greşit, nu a menţionat în dispozitiv măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) şi nici obligaţiile stabilite potrivit art. 863 alin. (3) C. proc. pen.
Deşi parchetul indică pentru această critică motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., Înalta Curte, analizând Decizia recurată, constată că se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., în sensul că, dispozitivul hotărârii nu se înţelege.
Dispoziţiile art. 357 alin. (1) teza a treia C. proc. pen. prevăd, imperativ, că în situaţia în care "instanţa face aplicarea art. 861 C. pen., dispozitivul va menţiona măsurile de supraveghere prevăzute în art. 863 alin. (1) C. pen., la care trebuie să se supună condamnatul, precum şi obligaţiile stabilite de instanţă potrivit art. 863 alin. (3) C. pen.".
Având în vedere omisiunea instanţei de apel de a menţiona în dispozitiv aceste măsuri, precum şi obligaţii, Înalta Curte reţine incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., cu consecinţa casării deciziei şi trimiterii cauzei spre rejudecare, urmând ca instanţa de apel să aibă în vedere şi celelalte critici formulate de parchet, ce nu se mai impune a fi examinate dată fiind soluţia de trimitere.
Pentru considerentele mai sus evocate, constatând incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen. şi prevederile art. 38515 pct. 2 lit. c) alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa în întregime Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul parţial al apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul B.N.S.
Casează Decizia penală recurată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă - Curtea de Apel Piteşti.
Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 septembrie 2011.
Procesat de GGC - L.
| ← ICCJ. Decizia nr. 324/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3324/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
