ICCJ. Decizia nr. 352/2011. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 352/2011
Dosar nr. 508/44/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 ianuarie 2010 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Galaţi contestaţia în anulare formulată personal de numitul I.D. împotriva Deciziei penale nr. 43/ R din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În motivarea contestaţiei, condamnatul a arătat că la dată de 25 ianuarie 2010, când instanţa de recurs a judecat cauza, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împrejurare întrucât se afla internat într-un spital din Italia, astfel că nu s-a putut prezenta la termenul fixat. S-a invocat cazul prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., potrivit căruia împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitatea de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împrejurare.
Prin încheierea de şedinţă din data de 5 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 116/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare.
În cursul dezbaterilor pe fondul contestaţiei, apărarea a invocat şi cazul prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen., susţinând că procedura de citare la data soluţionării recursului nu a fost legal îndeplinită, contestatorul fiind citat doar în ţară, deşi, astfel cum a făcut dovada, în perioada respectivă se afla în Italia, internat în spital, unde a fost supus unor intervenţii chirurgicale.
Examinând motivele contestaţiei în anulare astfel formulată, instanţa de recurs a constatat că este nefondată pentru următoarele considerente:
Pentru admiterea contestaţiei în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 386 lit. a) şi b) C. proc. pen., contestatorul trebuie sa facă dovada că procedura de citare nu a fost îndeplinită conform dispoziţiilor cuprinse în art. 175 - 181 C. proc. pen. şi că s-a aflat atât în imposibilitatea de a se prezenta la instanţa de recurs, cât şi în imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare.
Din examinarea Dosarului nr. 1257/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi s-a constatat că la data de 18 iunie 2009 inculpatul a formulat prin apărător cererea de recurs, fără să indice vreo altă adresă decât cea la care a fost constant citat pe tot cursul procesului (conform dovezii de la fila 3 din dosar). Acelaşi apărător a susţinut ulterior, respectiv la data de 25 noiembrie 2009, că inculpatul - recurent locuieşte în străinătate, fără să fie în măsură să indice vreo adresă, astfel că s-a dispus, citarea acestuia atât la adresa cunoscută din Galaţi, cât şi prin afişare la sediul Consiliului Local Galaţi.
Îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din data de 25 ianuarie 2010 s-a dovedit cu actele efectuate prin mijlocirea serviciului poştal (filele 22-23 din dosar) şi a agentului procedural (fila 6 din dosar), procesele verbale tip încheiate atestând că citaţia a fost afişată la uşa locuinţei inculpatului întrucât nici o persoană nu a fost găsită, precum şi că procedura specială a afişării la sediul Consiliului Local Galaţi a fost îndeplinită prin serviciul de registratură.
Faţă de cele reţinute, instanţa de recurs a constatat că cel condamnat a fost legal citat, procedura fiind îndeplinită conform legii la termenul din data de 25 ianuarie 2010 când instanţa de recurs a judecat cauza, fapt ce presupune că acesta a cunoscut de proces şi, chiar dacă era în Italia în perioada respectivă nu se poate susţine că s-a aflat în imposibilitatea de a încunoştinţa instanţa asupra neprezentării sale la termenul fixat, fiind indiferentă calea prin care ar fi făcut-o (telefonic, prin fax ori printr-un terţ).
În plus, s-a observat că, a doua zi după ce s-a pronunţat soluţia în recurs, respectiv la data de 26 ianuarie 2010, contestatorul a depus personal cererea de contestaţie în anulare, ceea ce presupune că acesta se afla în ţară, contractul de închiriere aflat la filele 25-27 din Dosar nr. 116/44/2010 fiind încheiat ulterior, conţinutul acestuia atestând fără dubiu că şi-a produs efectele cu începere de la data de 19 februarie 2010.
În final, s-a constatat că, deşi formal cele două cazuri ale contestaţiei în anulare invocate de contestator se regăsesc în dispoziţiile art. 386 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., din actele dosarului nu reiese că ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 175 - 181 C. proc. pen., ori cele ale art. 291 C. proc. pen.
În consecinţă, prin Decizia penală nr. 767/ R din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, Secţia penală, a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de condamnatul I.D. (fiul lui M. şi V.) împotriva Deciziei penale nr. 43/R din 25 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. 1257/44/2009.
A fost obligat condamnatul-contestator la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Deşi instanţa a menţionat expres că Decizia nu este supusă unei căi de atac (fiind inserată menţiunea „Definitivă"), condamnatul-contestator a declarat prezentul recurs.
Recursul va fi respins ca inadmisibil pentru următoarele motive.
Reglementarea căilor de atac în materia contestaţiei în anulare este prevăzută de art. 392 alin. ultim C. proc. pen.
Or, condamnatul - în acord cu dispoziţiile legale - a formulat contestaţia în anulare la instanţa de recurs, însă această instanţă nu a admis pe fond contestaţia, ci dimpotrivă, a respins-o ca nefondată prin Decizia penală nr. 767/ R din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În aceste condiţii, nu a fost pronunţată o sentinţă în primă instanţă ori o decizie în apel, acestea din urmă fiind singurele ipoteze prevăzute de art. 392 alin. (4) C. proc. pen. în care hotărârea pronunţată se mai poate ataca.
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul contestatorului-condamnat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.D. împotriva Deciziei penale nr. 767/ R din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1030/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1350/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
