ICCJ. Decizia nr. 356/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 356/2011
Dosar nr. 750/1/2011
Şedinţa publică din 1 februarie 201.
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin încheierea pronunţată la 18 ianuarie 2011 a dispus, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b din acelaşi cod, menţinerea stării de arest a inculpatului C.M.
Pentru a pronunţa încheierea, instanţa, sesizată cu apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi inculpatul C.M. împotriva sentinţei penale nr. 253 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă faţă de complexitatea cauzei, modalitatea de comitere a faptei cu premeditare, vârsta părţii vătămate, urmările produse asupra acesteia, toate coroborate cu împrejurarea că acesta locuia împreună cu partea vătămată şi mama acesteia.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs, apreciind că aceasta este casabilă, la acest moment nu mai sunt menţinute temeiurile arestării preventive şi se impune a fi pus în libertate.
Recursul este nefondat.
Din examinarea lucrărilor cauzei se reţine că, prin sentinţa penală nr. 253 din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj, inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) teza I cu aplicarea art. 41-42 C. pen. şi pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. pe o durată de 4 ani.
Inculpatul menţionat a fost reţinut la 31 mai 2010 şi arestat preventiv la 11 iunie 2010.
Privind menţinerea arestării, se reţine că în cauză subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv sunt indicii temeinice de a se crede că inculpatul a comis o infracţiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani şi de asemenea sunt probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică şi sunt indicii că a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea părţii vătămate de a-şi schimba declaraţiile şi nu în ultimul rând gravitatea faptei, vârsta fragedă a părţii vătămate şi valorile ce trebuiesc ocrotite.
Totodată, se reţine că în ce priveşte termenul rezonabil al arestării sale preventive, acesta nu este depăşit în cauză, iar menţinerea stării de arest este justificată şi din perspectiva art. 5 paragraful 1 lit. a) din CEDO, împotriva sa pronunţându-se nedefinitiv, o hotărâre de condamnare.
Pentru considerentele sus-arătate, încheierea fiind legală şi temeinică, recursul va fi respins, ca nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva încheierii din 18 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 8164/95/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 336/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 360/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
