ICCJ. Decizia nr. 375/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 375/2011
Dosar nr.1931/104/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin Decizia penală 292 din 1 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1931/104/2010, a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de recurentul M.I., împotriva deciziei nr. 246 din 27 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5886/311/2009, ca inadmisibilă.
A fost obligat contestatorul la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că recurentul persoană vătămată M.I. a formulat contestaţie în anulare a deciziei penale nr. 246 din 27 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5886/311/2009.
În motivarea contestaţiei în anulare s-au menţionat neregularităţi de ordin procedural cu privire la procedura de citare pentru termenul la care a avut loc judecata de către instanţa de recurs, între care, neindicarea calităţii sale procesuale şi a obiectului cauzei, ca şi a lipsei semnăturii preşedintelui instanţei. De asemenea, s-a invocat lipsa competenţei instanţei în raport de calitatea de senator a persoanei făptuitorului. De asemenea, s-a mai susţinut că s-a încălcat dispoziţiile CEDO privind desfăşurarea procesului şi că se comit fapte penale în acest mod.
Instanţa a constatat că este inadmisibilă contestaţia în anulare de fată.
Pentru această concluzie, a reţinut că, în baza art. 386 lit. a) C. proc. pen., primele motive invocate deşi reprezintă neregularităţi de ordin procedural ale procedurii de citare, totuşi nu constituie cazul de contestaţie în anulare menţionat de această norma de procedură, întrucât nu atrage sancţiunea nulităţii acestora conform art. 197 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. atâta timp cât nu au fost de natură să producă o vătămare a drepturilor procesuale ale contestatorului - recurent. Concludent în acest sens a fost faptul că acesta a avut cunoştinţă de termenele de judecată în recurs, dovedit în mod cert prin cererile sale aflate la dosar prin care, la data de 5 mai 2010, a solicitat studierea dosarului în cauză şi cea din 17 mai 2010, prin care, făcând referire expresă la numărul şi termenul de judecată din 13 mai 2010 al dosarului în cauză, a prezentat noi precizări asupra obiectului contestaţiei sale.
Pe de altă parte, s-a reţinut că, celelalte motive nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
De aceea, în baza art. 403 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că recurentul nu a invocat motive dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen. pentru care să se invoce sau să se depună dovezi în sensul legii.
2. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul M.I., care a reiterat aceleaşi motive ca în cererea iniţială.
Prin Decizia penală nr. 1161 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 292 din 1 iulie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 1931/104/2010, ca inadmisibil. A fost obligat recurentul la plata sumei de 40 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
3. La data de 5 noiembrie 2010, contestatorul a formulat recurs împotriva ultimei decizii penale menţionate, criticând modul greşit de soluţionare a contestaţiei în anulare, care era admisibilă în opinia sa.
Recursul declarat în prezenta cauză este inadmisibil întrucât Decizia recurată nu face parte dintre cele limitativ prevăzute de art. 385/1 C. proc. pen., fiind pronunţată de o curte de apel în calea de atac a recursului.
Cum potrivit legislaţiei actuale nu este posibilă exercitarea căii de atac a recursului împotriva unei hotărâri definitive, dată în calea de atac a recursului, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca inadmisibil.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul M.I. împotriva deciziei penale nr. 1161 din 20 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 371/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 379/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
