ICCJ. Decizia nr. 336/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 336/2011
Dosar nr. 2514/102/2007
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:
1. Tribunalul Mureş, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 133 din 7 mai 2009 pronunţată în dosar nr. 2514/102/2007 hotărând asupra învinuirilor deduse judecăţii prin rechizitoriul nr. 774/P/2006 din 21 august 2007 al Parchetului de pe lângă aceiaşi instanţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor concurente de tentativă la omor calificat şi lovire sau alte violenţe prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. [„în public"] şi art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 73 lit. b), art. 76 şi art. 80 C. pen.la pedepsele de 3 ani şi 11 luni închisoare şi interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 2 ani şi respectiv 5 luni închisoare, aplicându-i în final prin contopire în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 11 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata de 2 ani [pedeapsă complementară].
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa aplicată prin privare de libertate într-un loc de deţinere, potrivit art. 57 alin. (1) C. pen., perioada în care i-a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.: a) a respins ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de I.G.S. şi O.J.R.; b) a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş şi a obligat pe inculpatul S.I. către acesta la suma de 842,45 lei despăgubiri civile reprezentând c/valoarea cheltuielilor ocazionale de spitalizare celor două persoane vătămate I.G.S. şi O.J.R.
În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa a reţinut în fapt că în seara zilei de 19 octombrie 2006 inculpatul S.I. s-a deplasat la barul din Tg.Mureş, unde s-a întâlnit cu mai multe persoane, printre care şi martorii A.O. şi O.I. În jurul orei 20,00, s-a iscat un scandal în bar, în care au fost implicaţi A.O., precum şi numiţii M.Z. şi M.C.; iniţial a fost o ceartă care, însă, a degenerat în agresiuni fizice, în acest context, speriată de cele întâmplate, martora G.M. - barmana localului, a apăsat un buton de la bar, alertând astfel firma angajată pentru pază, respectiv SC D.S. După câteva minute au intrat în bar părţile vătămate O.J.R. şi I.G. - angajaţi ai societăţii respective şi s-au îndreptat direct spre S.I. care utiliza un aparat de jocuri electronice din incinta barului. Fără să-i adreseze acestuia vreun cuvânt, unul dintre agenţi a început să-l lovească, context în care acuzatul a scos briceagul pe care îl avea asupra sa, spunându-i părţii vătămate I. să-l lase în pace şi încercând să fugă afară din local. Cele două părţi vătămate au încercat să-l împiedice să părăsească barul, postându-se în traiectoria inculpatului, moment în care acuzatul l-a lovit prin două acţiuni pe O.J.R. cu cuţitul în zonele deltideană stângă şi la nivelul indexului mâinii stângi, iar pe I.G. cu acelaşi obiect l-a lovit de două ori în zona stângă a toracelui.
Ca urmare a actelor inculpatului, părţii vătămate I.G. i-au fost cauzat leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 18-19 zile îngrijiri medicale, iar parţii vătămate O.J.R. i-au fost cauzate leziuni pentru a căror vindecare a fost nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt sus-menţionată a fost reţinută de instanţă pe baza probelor strânse la urmărirea penală şi administrate ulterior la cercetarea judecătorească în condiţiile art. 288-291 C. proc. pen. – apreciate ulterior cu ocazia pronunţării hotărârii potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. - respectiv: procesul verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe fotocriminalistice [ prin care, imediat după comiterea faptelor ilicite a fost fixat locul comiterii acestora, urmele lăsate de cuţit pe hainele de intervenţie ale părţilor vătămate şi prin care a fost constatată de către lucrătorul de poliţie starea în care se aflau victimele], raportul de constatare medico-legală [potrivit căruia I.G. a prezentat două plăgi toracice, leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 19 octombrie 2006 prin mecanismul de lovire directă cu un corp tăietor-înţepător, pentru vindecare fiind necesare 18-19 zile îngrijiri medicale, iar viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie]; certificatul medico-legal [potrivit căruia O.J.R. a prezentat o plagă înţepată în regiunea deltoideană stângă şi o plagă tăiată la nivelul indexului mâinii stângi, leziuni traumatice care s-au putut produce la data de 19 octombrie 2006 prin lovire directă cu un corp tăietor-înţepător, posibil cuţit, iar pentru vindecare necesită 11-12 zile îngrijiri medicale] declaraţiile martorilor F.I. [cuprinzând relatări asupra momentului în care cei doi agenţi de pază „au intrat în bar şi, fără să facă vreo afirmaţie, s-au apropiat de un tânăr, care juca la aparate şi cel mai înalt şi mai solid dintre agenţi a început să-l lovească. Tânărul era mai mic de înălţime şi slăbuţ, a reuşit să-l respingă şi să-l lovească pe agentul respectiv, după care a luat-o la fugă, ieşind din bar. Cei doi agenţi au fugit după el..."], A.O. [care confirmă incidentul iniţial din local în care inculpatul nu a fost implicat şi care a atras chemarea agenţilor de pază, precum şi împrejurarea că cele două părţi vătămate s-au dus direct către inculpat, au discutat ceva, fără ca martorul să poată auzi discuţia, iar unul dintre agenţi l-a lovit pe acuzat cu mâna, după care S. a reuşit să scape de cei doi şi să iasă din bar, părţile vătămate urmărindu-l afară], K.M. [care, la rândul său confirmă prima parte a incidentului şi momentul în care agenţii de pază care „s-au luat la bătaie cu S."], O.I. [potrivit căreia cele două persoane chemate de barmană au intrat în bar şi „au început să-l bată pe S., fără ca acesta să fi făcut ceva"], P.I. propus în apărare de inculpat [care a confirmat la rândul său existenţa altercaţiei violente dintre inculpat şi cele două părţi vătămate], declaraţiile inculpatului [care a mărturisit că fiind lovit fără motiv de cei doi agenţi de pază a ripostat la rândul său în apărare aplicându-le lovituri repetate cu un briceag pentru a-şi asigura scăparea].
Pe baza probelor sus-menţionate atestând în mod univoc faptul că cei doi angajaţi ai societăţii de pază sosiţi la locul faptei – pe baza alertării electronice făcute de martora G.M., barmana localului – s-au informat direct spre inculpat, fără a cere explicaţii prealabile în legătură cu persoanele implicate în scandal şi au început să-l lovească determinând riposta violentă sus-menţionată a acestuia, au fost înlăturate ca fiind parţial nesincere declaraţiile părţilor vătămate făcute la urmărirea penală în sensul că la intrarea în bar au fost acostate fără motiv de inculpat care le-a adresat injurii declanşând astfel intervenţia justificată a acestora pentru eliminarea comportării necorespunzătoare sus-menţionate, altercaţie în cursul căreia au fost comise faptele ilicite deduse judecăţii în cauză.
În drept, fapta inculpatului S.I. comisă la data de 19 octombrie 2006, în incinta barului din Tg.-Mureş, în condiţiile în care fiind provocat de cele două părţi vătămate alertate în vederea stopării unui scandal produs în local de alte persoane l-au acostat şi lovit nejustificat, a ripostat la rândul său violent şi total proporţionat aplicând părţii vătămate I.G. două lovituri cu un cuţit (briceag) ce îl avea asupra sa, în zona inimii, acţiune de omucidere ce a cauzat părţii vătămate leziuni de violenţă ce au necesitat 18-19 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, a fost apreciată de instanţă a realiza elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, art. 175, lit. i) C. pen.(în public) cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi respectiv art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) [existenţa cauzei legale de agravare privind recidiva postexecutorie întemeindu-se pe constatarea având la bază datele înscrise în cazierul judiciar al inculpatului aflat la dosar atestând că acesta a fost condamnat anterior prin Decizia penală nr. 37/A/2002 a Curţii de Apel Tg.Mureş la pedeapsa de 5 ani închisoare considerate executate integral la data săvârşirii infracţiunii pendinte]; de asemenea, fapta aceluiaşi inculpat în împrejurările amintite de a aplica celeilalte părţi vătămate O.J.R. două lovituri cu briceagul în zona deltoidiană stângă şi la nivelul indexului mâinii stângi cauzându-i vătămări ale integrităţii corporale ce au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale a fost apreciată a realiza elementele constitutive ale infracţiunii concurente de lovire sau alte leziuni prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Chiar dacă, prin leziunile suferite, viaţa lui I.G. nu a fost pusă în primejdie, instanţa a considerat că zona vitală vizată de inculpat, obiectul vulnerant folosit, modalitatea concretă în care a acţionat şi forţa loviturilor aplicate sunt elemente obiective care argumentează vinovăţia inculpatului în comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, sub forma intenţiei indirecte, prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen. [considerente în baza cărora a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului de schimbarea încadrării juridice a faptei amintite în infracţiunea mai uşoară prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.].
La individualizarea pedepselor, al căror cuantum a fost stabilit la 3 ani şi 11 luni închisoare şi respectiv 5 luni închisoare instanţa a avut în vedere în cadrul dispoziţiilor art. 80 C. pen. – în considerarea concursului între cauzele legale de agravare şi atenuare a răspunderii penale în speţă prevăzute de art. 37 lit. b) şi art. 73 lit. b) C. pen.– în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP): gradul de pericol social al faptelor săvârşite, în raport de împrejurările şi modalitatea nejustificată de ripostă a inculpatului prin acţiuni de omucidere şi vătămare a integrităţii corporale la provocarea celor două părţi vătămate, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, precum şi persoana inculpatului care este recidivist postexecutoriu în condiţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
2. Apelul în termen legal declarat împotriva sentinţei penale nr. 133 din 7 mai 2009 a Tribunalului Mureş, secţia penală, pentru motivul unic de netemeinicie constând în reducerea pedepselor aplicate ca fiind greşit individualizate în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a fost respins ca nefondat în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. prin Decizia penală nr. 89/A/ din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Tg.Mureş, secţia penală, care a menţinut ca fiind legală şi temeinică hotărârea atacată cu privire la aspectele criticate sus-menţionate precum şi celelalte chestiuni de fapt şi de drept deduse judecăţii în primă instanţă şi supuse controlului judiciar prin apel, din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen.
3. Recursul împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul S.I. reiterând critica de netemeinicie din apel circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 72 alin. (1) C. pen. „la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod de limitele de pedeapsă fixate în partea specială de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală".
Este stabilit în cauză – inclusiv cu recunoaşterea acestuia - că în seara zilei de 19 octombrie 2006 în incinta barului din zona Panov - Tg.Mureş, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice fiind provocat prin bruscarea sa nejustificată de către cei doi agenţi de ordine şi pază din local inculpatul S.I. a reacţionat total disproporţionat, prin acţiuni de omucidere şi vătămare corporală, după cum urmează:
a) a aplicat victimei I.G.S. două lovituri de cuţit în zona zona toracelui stâng cauzându-i „hemopneumotorax stâng prin plăgi toracice penetrante", leziuni traumatice ce au necesitat intervenţie chirurgicală de specialitate, în final fiind acordate 18-19 zile îngrijiri medicale [fapta ilicită a cărei materialitate evidenţiază intenţia indirectă de a ucide şi realizează elementele constitutive ale tentativei de omor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. pedepsită de legiuitor de la 7 ani şi 6 luni la 12 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea unor drepturi];
b) folosind aceiaşi armă albă, prin lovire directă, i-a cauzat celeilalte părţi vătămate O.J.R. plăgi tăiate în regiunea deltoideană stângă şi la nivelul indexului mâinii stângi (faţa palmară) ce au necesitat 10-12 zile îngrijiri medicale [fapta ilicită ce realizează elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 18 alin. (2) C. pen. pedepsită de legiuitor cu închisoare de la 3 luni la 2 ani amendă].
În raport cu modalitatea şi împrejurările în care au fost comise infracţiunile de violenţă sus-menţionate, urmările acestora şi celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului - recidivist, lipsit de ocupaţie - pedepsele stabilite de primă instanţă şi ulterior menţinute în apel de sub 3 ani şi 11 luni închisoare şi respectiv 5 luni închisoare, inclusiv pedeapsa principală rezultantă de 3 ani şi 11 luni închisoare, sunt legale şi temeinice,aflându-se în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reducerea lor fiind nejustificată.
Ca atare, Decizia atacată este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat inculpatul recurent la plata sumei de 1.000 lei – din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiţiei – cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 89/A din 11 decembrie2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 01 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 322/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 356/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
