ICCJ. Decizia nr. 3705/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3705/2011
Dosar nr. 688/1/2011
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 188 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în Dosarul nr. 43855/3/2009 a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. (fost D.) A.C. împotriva deciziei penale nr. 125 din 8 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi a fost obligat inculpatul, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul R. (fost D.) A.C. solicitând suspendarea mandatului de executare conform dispoziţiilor art. 390 şi rejudecare conform art. 392 alin. (1) C. proc. pen.
La 22 septembrie 2011 la discutarea admisibilităţii în principiu apărătorul contestatorului a arătat că acesta nu a fost audiat în calea de atac a recursului şi nici în ciclul procesual de după casare.
La 21 ianuarie 2011, cu ocazia rejudecării recursului contestatorul a fost prezent în sala de judecată până în jurul orelor 13:00, după care a plecat întrucât a avut unele probleme de sănătate şi s-a prezentat la spital.
A fost invocat cazul de contestaţie în anulare prev.de art. 386 lit. b) C. proc. pen.
Înalta Curte a admis în principiu contestaţia în anulare şi a fixat termen la 20 octombrie 2011 pentru soluţionarea pe fond a acesteia.
Contestatorul a indicat faptul că nu a fost audiat de instanţa de fond şi de cea de apel, fiindu-i încălcat dreptul la apărare şi că la momentul soluţionării recursului nu a mai putut rămâne în sală pentru că avea probleme medicale.
Înalta Curte constată că deşi inculpatul a invocat formal cazul de contestaţie în anulare prev.de art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare, cererea este fundamentată pe cazul prevăzut de lit. e), la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Înalta Curte constată că şi cu prilejul soluţionării recursului inculpatul a formulat drept critică faptul că nu a fost audiat în faţa primei instanţe şi a celei de apel, iar instanţa de recurs a considerat că nu instanţelor le este imputabil acest aspect, ci inculpatului, pentru că deşi s-au acordat numeroase termene, acesta nu s-a prezentat niciodată, invocând mereu motive medicale.
În ceea ce priveşte aspectul invocat de contestator că la rândul său, instanţa de recurs avea obligaţia să-l asculte întrucât nu fusese până atunci audiat, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut, deoarece cu prilejul soluţionării recursului s-a solicitat de către acesta acordarea succesivă a două termene, unul pentru angajarea unui apărător, celălalt pentru pregătirea apărării, iar la cel de al treilea termen, inculpatul a lipsit, făcând astfel imposibilă audierea sa.
Apărările contestatorului că a fost prezent în sală, dar a avut probleme medicale şi a plecat nu sunt plauzibile, având în vedere că în cauză au pus concluzii apărătorii aleşi, iar aceştia nu au solicitat instanţei de recurs acordarea altui termen şi nu au adus la cunoştinţă că inculpatul a fost prezent, dar s-a simţit rău şi a plecat.
Scrisoarea medicală datată 21 ianuarie 2011, depusă în prezentul dosar nu face dovada imposibilităţii inculpatului de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această împiedicare, pentru că, pe de o parte ea nu atestă o urgenţă medicală, iar pe de altă parte nu se poate vorbi de o imposibilitate de a încunoştinţa instanţa, atâta vreme cât chiar contestatorul pretinde că a fost în faţa instanţei de judecată în prima parte a zilei şi atâta vreme cât în sală a fost prezent şi apărătorul ales care a pus concluzii în cauză.
De aceea, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia în anulare, în baza art. 392 C. proc. pen. şi conform dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe contestator la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul R. (fost D.) A.C. împotriva deciziei penale nr. 188 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosar nr. 43855/3/2009.
Obligă contestatorul la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3773/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3697/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
