ICCJ. Decizia nr. 374/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 374/2011
Dosar nr. 5938/2/2010
Şedinţa publică din 02 februarie 2011
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 268/ F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.V. împotriva rezoluţiei din data de 18 mai 2010, adoptată în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi menţinută prin rezoluţia nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 05 iulie 2010 a fost înaintată spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti, plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. de petentul T.V., împotriva soluţiei adoptate în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, respectiv împotriva rezoluţiei din 18 mai 2010 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a rezoluţiei nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe, sub nr. 5938/2/2010 din 05 iulie 2010.
În motivarea plângerii petentul a arătat, în esenţă, că soluţia adoptată în dosar nu corespunde realităţii, în fapt nefiind efectuată o anchetă temeinică, procurorul de caz nesesizând că poliţistul B. nu a desfăşurat o activitate în limitele şi normele de procedură penală.
În concluzie, a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror care să efectueze urmărirea penală competent prin „audierea părţii vătămate T.V., a inculpatului B.R.G., audierea martorilor C.D. şi C.R., analiza elementelor de circumstanţiere şi a înscrisurilor cu relevanţă în cauză, confruntări, etc."
Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din data de 18 mai 2010, adoptată în Dosarul nr. 255/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul de poliţie B.R.G., organ de cercetare al poliţiei judiciare, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 alin. (1) C. pen. şi favorizarea infractorului prev.de art. 264 C. pen.
Procurorul de caz, din examinarea actelor de urmărire efectuate, a constatat că la data de 18 februarie 2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti plângerea formulată de numitul T.V. în vederea cercetării subcomisarului de poliţie B.R.G. - din cadrul I.P.J. Ilfov, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că: „i-a favorizat pe numiţii C.R.C., C.D.I., G.R.A. şi D.F., învinuiţi în Dosarul nr. 3815/P/2005 de săvârşirea infracţiunii de furt calificat din locuinţe, prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), i) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, şi, de asemenea, i-a întocmit în mod abuziv dosar penal numitului T.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prev. de art. 221 C. pen. şi fals în declaraţii, în legătură cu un pistol provenit din furtul comis de cei enumeraţi mai-sus „în cadrul actelor premergătoare s-a procedat la audierea numitului T.V. - cu privire la cele descrise în plângere; audierea subcomisarului de poliţie B.R.G. - cu privire la acuzaţiile aduse; au fost obţinute de copii de pe actele invocate de numitul T.V. şi de pe dosarul în care se efectuează cercetări; a fost verificată calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare a subcomisarului de poliţie B.R.G. la data săvârşirii presupuselor fapte.
În urma verificărilor efectuate în cauză s-a stabilit că în ambele dosare aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea s-a dispus soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicare a unei amenzi administrative, atât faţă de numitul T.V., precum şi faţă de minorii cercetaţi pentru furt calificat.
Analizând faptele de care este acuzat numitul B.R.G., şi anume că i-a favorizat pe numiţii C.R.C., C.D.I., G.R.A. şi D.F., învinuiţi în Dosarul nr. 3815/P/2005, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, şi de asemenea, că a săvârşit un abuz în serviciu atunci când a efectuat cercetări în Dosarul penal nr. 900/P/2006 faţă de numitul T.V., s-a constatat că subcomisarul B.D.G. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu potrivit legii, sus-numitul efectuând verificări complete sub supravegherea procurorului de caz, iar la finalul acestora a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale cu propunere de trimitere în judecată a persoanelor cercetate - minorii menţionaţi anterior. în ce priveşte Dosarul nr. 900/P/2006, în care a fost cercetat numitul T.V., s-a constatat că poliţistul a procedat la fel, propunând trimiterea în judecată. Soluţia de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative, dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea, a fost menţinută de instanţă.
Referitor la desfăşurarea unei anchete penale s-a menţionat faptul că poliţistul nu poate dispune nici o soluţie, acest lucru fiind atributul legal exclusiv al procurorului care supraveghează urmărirea penală şi, de asemenea, soluţiile şi măsurile dispuse de procuror sunt supuse controlului prim-procurorului, apoi controlului instanţei de judecată, fiind totodată de observat, în ce priveşte dosarul penal în care a fost cercetat numitul T.V., că procesul penal a parcurs toate fazele judiciare iar instanţa a stabilit că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a acestuia şi aplicarea unei amenzi administrative este legală şi temeinică.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză s-a constatat că faptele sesizate în plângere nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de favorizare a infractorului, prev.de art. 264 C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), lipsind latura obiectivă acţiunea de favorizare, şi, de asemenea, de îndeplinire defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de subcomisarul B.R.G.
În cuprinsul ordonanţei de declinare nr. 320/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., precum şi în plângerea numitului T.V., a fost menţionată, printre altele, ca faptă pentru care s-a solicitat cercetarea numitului B.R.G., şi tăinuirea, respectiv, „tăinuirea infractorului", însă din lecturarea plângerii şi a declaraţiei numitului T.V. a rezultat că acesta îl acuză pe numitul B.R.G. de favorizarea infractorului, faptă prevăzută de art. 264 C. pen. şi nu de tăinuire prev. de art. 221 C. pen., aşa încât plângerea a fost analizată numai sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizare a infractorului.
Rezoluţia procurorului din 18 mai 2010 a fost atacată de petent conform art. 275 şi urm. C. proc. pen., însă a fost menţinută prin rezoluţia nr. 1115/11-2/2010 din 11 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulate de petentul T.V.
Verificând rezoluţia atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor depuse, Curtea a constatat că plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen. de către petent este nefondată.
Petentul T.V. a formulat plângere penală împotriva subcomisarului de poliţie B.R.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C. pen. şi abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât a fost cercetat de acesta pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat. Petentul a considerat că prin cercetarea sa penală, poliţistul B.R.G. a săvârşit nu doar un abuz în serviciu dar i-a şi favorizat pe numiţii C.R.C., C.D.I., G.R.A. şi D.F., care au fost ulterior trimişi in judecată pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat pentru care a fost iniţial cercetat petentul.
Ca urmare a acestei plângeri, Parchetul a dispus audierea numitului T., a subcomisarului de poliţie B.R.G. şi a depus acte efectuate în dosarul privind infracţiunea de furt la care s-a referit petentul.
Analizând actele efectuate în cauză, Curtea a constatat că subcomisarul de poliţie B.R.G. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu, încercând să depisteze autorii infracţiunilor de furt comise la datele de 20 mai 2005, 12 noiembrie 2005, 26 noiembrie 2005. în exercitarea atribuţiilor de serviciu intimatul a acţionat cu respectarea normelor legale.
Din cercetările efectuate de intimat a rezultat că la 09 decembrie 2005 numitul T.V. a predat organelor de poliţie un pistol de producţie rusească marca R., calibru 4,5 mm cu butelie de gaz invocând faptul că a găsit acest pistol la 07 decembrie 2005 în curtea blocului din localitatea Ghermăneşti, unde deţine un apartament. Ca urmare a acestui fapt, subcomisarul de poliţie B.R.G. a efectuat cercetări în urma cărora a concluzionat că numitul T.V. a cumpărat acest pistol în cursul lunii noiembrie 2005 de la numiţii C.R.C. şi C.D.I., fără a cunoaşte că aceştia l-au sustras dintr-o locuinţă. De aceea, a înaintat lucrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu propunerea de punere in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea in judecată a numitului T.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 221 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Propunerea făcută de subcomisarul de poliţie B.R.G. s-a întemeiat pe recunoaşterea învinuitului T.V. că a cumpărat pistolul de la cei care l-au sustras dintr-o locuinţă.
Ca atare, în mod corect intimatul a formulat o asemenea propunere către Parchet, având în vedere că organele de poliţie nu pot dispune soluţii şi măsuri în dosarele penale. Propunerea făcută nefiind rezultatul vreunui abuz ci constituie îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu.
Aspectul că propunerea făcută de subcomisarul de poliţie B.R.G. nu a fost adoptată de Parchet care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului şi aplicarea unei amenzi administrative nu înseamnă că acesta şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit prin rezoluţia din 18 mai 2010 dată în Dosarul nr. 255/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, cercetarea penală a unei persoane făcută cu bună credinţă de către organele judiciare, chiar dacă în final se dovedeşte că aceste persoane nu se fac vinovate de săvârşirea faptelor respective, nu poate fi asimilată cu favorizarea infractorului (autorul real al faptei respective). Cu atât mai puţin se poate vorbi de o asemenea infracţiune în cazul subcomisarului de poliţie B.R.G. întrucât acesta nu a urmărit, prin propunerea făcută Parchetului, să-i favorizeze pe autorii furtului, în condiţiile în care a existat o propunere făcută de intimat privind trimiterea în judecată a acestora, iar infracţiunea reţinută în sarcina acestora era aceea de furt calificat şi nu tăinuire şi fals în declaraţii, aşa cum se reţinuse în sarcina petentului T.V., astfel încât conform argumentelor dezvoltate de petent să fie vorba despre infracţiunea de favorizare a infractorului.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petiţionarul T.V.
La termenul de astăzi 2 februarie 2011, recurentul petiţionar, deşi legal citat nu s-a prezentat la instanţă pentru a-şi susţine recursul şi nici nu a depus prin Serviciul Registratură motivele de recurs, însă prin plângerea iniţială a solicitat desfiinţarea ordonanţei şi a rezoluţiei şi trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel în vederea efectuării de cercetări.
Examinând recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că acesta este nefondat.
Astfel, instanţa de fond, în mod corect în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a constatat că rezoluţia contestată este legală şi temeinică, intimatul subcomisar de poliţie B.R.G. în calitate de poliţist de poliţie judiciară, şi-a exercitat atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale.
Înalta Curte, a apreciat că nu se poate reţine în sarcina intimatului săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), şi nici de favorizare a infractorului prev.de art. 264 C. pen., întrucât în cauză nu s-a comis nici o faptă de natură să atragă răspunderea penală a intimatului.
Pe de altă parte, deşi petiţionarul a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulţumire a acestuia, angajează răspunderea penală a intimatului poliţist de poliţie judiciară, ci doar dacă se dovedeşte reaua - credinţă cu care acţionează acesta în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speţă, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracţiunilor reclamate.
Înalta Curte, a apreciat că nu există indicii ale săvârşirii acestor infracţiuni, întrucât nu se poate vorbi de o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, intimatul ofiţer de poliţie judiciară a procedat la efectuarea de cercetări pentru a depista autorii infracţiunilor de furt comise la datele de 20 mai 2005, 12 noiembrie 2005, 26 noiembrie 2005. În exercitarea atribuţiilor de serviciu intimatul a acţionat cu respectarea normelor legale.
Din cercetările efectuate de intimat a rezultat că la 09 decembrie 2005 numitul T.V. a predat organelor de poliţie un pistol de producţie rusească marca R., calibru 4,5 mm cu butelie de gaz invocând faptul că a găsit acest pistol la 07 decembrie 2005 în curtea blocului din localitatea Ghermăneşti, unde deţine un apartament. Ca urmare a acestui fapt, subcomisarul de poliţie B.R.G. a efectuat cercetări în urma cărora a concluzionat că numitul T.V. a cumpărat acest pistol în cursul lunii noiembrie 2005 de la numiţii C.R.C. şi C.D.I., fără a cunoaşte că aceştia l-au sustras dintr-o locuinţă. De aceea, a înaintat lucrarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea cu propunerea de punere in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea in judecată a numitului T.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 221 şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) Propunerea făcută de subcomisarul de poliţie B.R.G. s-a întemeiat pe recunoaşterea învinuitului T.V. că a cumpărat pistolul de la cei care l-au sustras dintr-o locuinţă.
În virtutea atribuţiilor de serviciu, intimatul a formulat o asemenea propunere către Parchet, având în vedere că organele de poliţie nu pot dispune soluţii şi măsuri în dosarele penale. Propunerea făcută nefiind rezultatul vreunui abuz ci constituind îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu.
Faptul că propunerea făcută de subcomisarul de poliţie B.R.G. nu a fost confirmată de Parchet care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului şi aplicarea unei amenzi administrative nu echivalează cu exercitarea în mod abuziv a atribuţiilor de serviciu, motiv pentru care în mod corect s-a stabilit prin rezoluţia din 18 mai 2010 dată în Dosarul nr. 255/P/2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, cercetarea penală a unei persoane făcută cu bună credinţă de către organele judiciare, chiar dacă în final se dovedeşte că aceste persoane nu se fac vinovate de săvârşirea faptelor respective, nu poate fi asimilată cu favorizarea infractorului (autorul real al faptei respective). Cu atât mai puţin se poate fi vorba de o asemenea infracţiune în cazul subcomisarului de poliţie B.R.G. întrucât acesta nu a urmărit, prin propunerea făcută Parchetului, să-i favorizeze pe autorii furtului, în condiţiile în care a existat o propunere făcută de intimat privind trimiterea în judecată a acestora, iar infracţiunea reţinută în sarcina acestora era aceea de furt calificat şi nu tăinuire şi fals în declaraţii, aşa cum se reţinuse în sarcina petentului T.V., astfel încât conform argumentelor dezvoltate de petent să poatp fi vorba despre infracţiunea de favorizare a infractorului.
Aşadar, pentru toate aceste considerente, apreciind că soluţia pronunţată în cauză este legală, temeinică şi corect motivată în fapt şi în drept, văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.V. împotriva sentinţei penale nr. 268/ F din 22 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 370/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 378/2011. Penal. înlocuirea măsurii... → |
|---|
