ICCJ. Decizia nr. 3759/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3759 /20 12

Dosar nr. 11115/83/2011

Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012

Asupra recursului penal de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 55 din 26 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în baza art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.C., pentru săvârşirea infracţiunii asimilate contrabandei, la pedeapsa de: 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii aplicate, stabilind un termen de încercare de 4 ani potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul B.C., cu datele personale de mai sus, de sub acuzaţia săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a celor 527 pachete de ţigări marca J.L., depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Satu Mare.

S-a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului marca F.S., înmatriculat şi restituirea către proprietar a originalului cărţii de identitate a autoturismului.

S-a respins constituirea de parte civilă formulată în cauză de Statul Român prin A.N.A.F. prin A.N.V. - Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 189 C. proc. pen. a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Satu Mare a sumei de 200 RON reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. A.A., conform delegaţiei din anul 2012.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare inculpatul B.C. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii asimilate contrabandei, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 şi evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, comise în condiţiile art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei faptul că, în data de 24 martie 2011, ora 03:40, învinuitul B.C. a încercat să introducă ilegal în ţară cantitatea de 527 pachete ţigări (10.540 ţigarete) marca J.L., pe care era aplicat timbrul cu inscripţia Duty Free U., ţigări pe care învinuitul Ie-a cumpărat din Ungaria cu intenţia de a le vinde mai departe in România. Cantitatea de ţigări mai sus menţionată a fost descoperită, în urma controlului efectuat, ascunsă atât în bordul autoturismului marca F.S., număr de înmatriculare, cât şi într-un locaş special amenajat prin micşorarea rezervorului, autoturism care este proprietatea învinuitului B. şi la volanul căruia se afla acesta.

Din cercetările efectuate a rezultat că în data de 24 martie 2011, ora 03:40, inculpatul B.C., pe sensul de intrare în ţară, conducând autoturismul marca F.S., culoare gri metal, numărul de înmatriculare, asupra autoturismului în cauză a fost descoperită, ascunsă şi nedeclarata atât în bordul autoturismului, cât şi într-un locaş special amenajat prin micşorarea rezervorului, cantitatea de 527 pachete ţigări (10.540 ţigarete) marca J.L., pe care era aplicat timbrul cu inscripţia Duty Free U.

Atât cantitatea de ţigări în cauza (10.540 ţigarete marca J.L.), cât şi autoturismul marca F.S., au fost ridicate în data de 24 martie 2011 de către organele poliţiei, conform dovezii de reţinere din 24 martie 2011.

Totodată, inspectorii vamali din cadrul Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale Satu Mare, conform procesului-verbal de constatare 24 martie 2011 au evaluat valoarea prejudiciului creat la bugetul de stat, prin neplata impozitelor şi taxelor, pentru cantitatea de 1054o ţigarete la suma de 4913 RON.

În drept, fapta inculpatului de a prelua, transporta, deţine produse accizabile cu marcaj necorespunzător, respectiv timbru fiscal ucrainean, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau că sunt destinate contrabandei, întruneşte elemente constitutive a infracţiunii asimilată contrabandei, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) al Legii nr. 86/2006.

În speţa de faţă, infracţiunea asimilată contrabandei, prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) al Legii nr. 86/2006 s-a realizat sub aspectul elementului material al laturii obiective în trei dintre formele alternative reglementate de norma de incriminare, respectiv preluarea, deţinerea şi transportul produselor ce ar trebui plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate contrabandei.

În ceea ce priveşte latura subiectivă, fapta s-a comis cu intenţie directă, inculpatul cunoscând ce anume transportă şi faptul că produsele accizabile preluate, transportate şi deţinute de el provin din contrabandă.

În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, aceasta a fost săvârşită de învinuit în forma prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 241/2005, prin ascunderea bunului sau a sursei.

Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare din data de 26 mai 2011, în dosarul penal nr. 223/P/2011, s-a dispus indisponibilizarea prin instituirea unui sechestru asigurător asupra: autoturismul marca F.S., precum şi asupra cantităţii de 527 pachete ţigări (10.540 ţigarete) marca J.L., pe care este aplicat timbrul cu inscripţia Duty Free U., ridicate de la învinuit in data de 24 martie 2011.

Prin procesele-verbale din data de 31 mai 2011, in prezenta învinuitului B.C., au fost aplicate: sechestrul asigurător asupra autoturismului marca F.S., în valoare de aproximativ 800 euro, proprietatea învinuitului B.C. şi sechestrul asigurător asupra cantităţii de 527 pachete ţigări (10.540 ţigarete) marca J.L. pe care este aplicat timbrul cu inscripţia Duty Free U., evaluate de către Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Satu Mare la suma de 4.913 RON.

Atât autoturismul marca F.S., cât şi cantitatea de 527 pachete ţigări (10.540 ţigarete) marca J.L. au fost lăsate în custodia agentului principal de poliţie B.D. şi depuse în Camera de Corpuri Delicte a I.J.P.F. Satu Mare, urmând ca instanţa să se pronunţe cu privire la confiscarea acesteia în baza art. 118 lit. f) C. pen.

Prin adresa din data de 03 iunie 2011, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a comunicat faptul că se constituie parte civilă cu suma de 4.913 RON.

Pe rolul Tribunalului Satu Mare cauza s-a înregistrat la data de 9 decembrie 2011, iar pentru termenul de judecată acordat pentru data de 6 februarie 2012, prezent fiind în instanţă inculpatul a arătat că recunoaşte săvârşirea faptei şi solicită să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, declarând totodată că în măsura în care sumele pentru care există constituire de parte civilă la dosarul cauzei vor fi apreciate ca justificate, este de acord cu achitarea lor.

Cererea formulată de inculpat privind judecarea în baza actelor administrate în cursul urmăririi penale a fost încuviinţată.

Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a depus la dosarul cauzei un memoriu prin care arată că îşi menţin constituirea de parte civilă formulată în cursul urmăririi penale, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 4.913 RON plus accesorii.

Se mai arată în acest memoriu faptul că prejudiciul calculat bugetului de stat în cazul mărfurilor care provin dinafară U.E. şi care au fost introduse ilegal în comunitate se compune din taxe vamale, accize şi TVA. Potrivit art. 202 din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a C. vam. comunitar, o datorie vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import. Se mai arată de către Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj faptul că debitor vamal este şi persoana care a dobândit sau a deţinut mărfurile în cauză şi care ştia sau trebuia să ştie în mod normal, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal în ţară. în acelaşi sens sunt şi prevederile art. 244 din C. vam. al României, care arată că datoria vamală la import ia naştere şi prin introducerea ilegală de mărfuri pe teritoriul României. Potrivit alin. (2) al textului de lege, datoria vamală la import se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal pe teritoriul României.

Datoria vamală reprezintă obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export, iar conform art. 4 pct. 14 lit. a) din Legea nr. 86/2006, drepturi de import reprezintă taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu cel al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

Se invocă în continuare Hotărâre Curţii Europene de Justiţie în cauza 24-68 din 1 iulie 1969, unde s-a statuat că toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al taxelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent, iar orice obligaţie pecuniară, indiferent de mărimea, destinaţia şi modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplu motiv că acestea traversează o frontieră şi care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului este o taxă cu efect echivalent.

Se apreciază că această hotărâre a Curţii Europene de Justiţie se referă şi la acciza şi TVA-ul, percepute asupra mărfurilor care traversează frontiera României şi reprezintă taxe cu efect echivalent cu cel al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.

Potrivit art. 206⁵ lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., produsele accizabile sunt supuse accizelor în momentul importului acestora pe teritoriul comunităţii, iar potrivit art. 206⁶ şi art. 206⁷ şi lit. d) din aceeaşi lege, accizele devin exigibile în momentul eliberării pentru consum, iar eliberarea pentru consum reprezintă şi importul de produse accizabile, chiar şi neregulamentar.

În cuprinsul art. 131 lit. a) din Legea nr. 571/2003 se prevede că importul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul comunităţii de bunuri care nu se află în liberă circulaţie în înţelesul art. 24 din Tratatul de înfiinţare al Comunităţii Europene.

Potrivit art. 136 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., în cazul în care la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.

Referitor la exigibilitatea TVA şi a accizei, Direcţia arată că este irelevant că scopul activităţii este unul licit sau ilicit, invocând în acest sens două cauze în care Curtea şi-a fundamentat soluţia pe faptul că principiul neutralităţii se opune operării unor distincţii de ordin general între tranzacţiile legale şi cele ilegale.

Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul ţării noastre şi implicit pe cel al Comunităţii Europene.

Potrivit prevederilor art. 224 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., datoria vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi art. datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal în ţară.

Taxa vamală a fost calculată aplicând procentul de 57,6% asupra valorii în vamă, conform Tarifului vamal integral comunitar.

Acciza a fost calculată conform art. 177 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., iar TVA-ul s-a aplicat asupra bazei de impozitare, care este compusă din suma dintre valoarea în vamă, taxele vamale şi acciza, conform art. 139 alin. (1) din C. fisc.

Analizând actele şi lucrările aflate la dosarul cauzei, instanţa a reţinut, în fapt, că în data de 24 martie 2011, ora 03:40, pe sensul de intrare in ţară, inculpatul a fost depistat în timp ce încerca sa introducă ilegal în ţară, cantitatea de 527 pachete ţigări (10.540 ţigarete) marca J.L., pe care era aplicat timbrul cu inscripţia Duty Free U., ţigări pe care învinuitul Ie-a cumpărat din Ungaria cu intenţia de a le vinde mai departe in România. Cantitatea de ţigări mai sus menţionata a fost descoperită în urma controlului efectuat, ascunsă atât în bordul autoturismului marca F.S., cât şi într-un locaş special amenajat prin micşorarea rezervorului, autoturism care este proprietatea învinuitului B. şi la volanul căruia se afla acesta.

Inculpatul a recunoscut încă din primele declaraţii comiterea faptei, iar în raport de starea de fapt astfel cum s-a consumat ea, încadrarea juridică a faptei ca infracţiune asimilată contrabandei, astfel cum este ea prevăzută şi pedepsită de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 actualizată este corectă.

Potrivit acestui text de lege, sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.

Pentru comiterea acestei infracţiuni instanţa, reţinând vinovăţia pentru comiterea ei şi incidenţa în cauză a prevederilor art. 320¹ C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, al cărei cuantum urmează să-l stabilească la 2 ani închisoare, apreciindu-l ca îndestulător raportat la faptă şi la posibilitatea de reeducare a inculpatului.

Cu referire la infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpatului, instanţa a apreciat că prin fapta inculpatului nu se poate circumscrie în aceasta infracţiune.

Pentru a putea fi obligat la plata de impozite, inculpatul trebuia să comercializeze şi să realizeze venituri din această activitate pe care să nu le declare la organele fiscale. Simpla afirmaţie a inculpatului că a cumpărat aceste bunuri pentru a le comercializa, lăsând la o parte faptul că este interzisă comercializarea pe teritoriului ţării a ţigărilor de acest gen, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru reţinerea acestei infracţiuni.

Legea nr. 241/2005 se completează cu dispoziţiile Legii nr. 571 din 22 decembrie 2003 privind C. fisc., unde se explicitează în mod expres categoriile de persoane, categoriile de activităţi şi categoriile de impozite care se aplică pe teritoriul României.

Pe cale de consecinţă, atâta vreme cât în cuprinsul C. fisc. activitatea desfăşurată de inculpat nu apare ca fiind impozitabilă, infracţiunea de evaziune fiscală nu subzistă. A susţine că prin activitatea întreprinsă inculpatul a ascuns sursa impozitabilă sau taxabilă, astfel cum apare ea cerută în conţinutul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 republicată, în opina instanţei este lipsit de orice argument juridic, soluţia care se impune în consecinţă pentru această infracţiune neputând fi decât aceea a achitării, incidente fiind astfel prevederile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Un alt argument avut în vedere de instanţă pentru pronunţarea soluţiei mai sus menţionate în legătură cu această faptă, este acela că aceste infracţiuni sunt infracţiuni de rezultat, de prejudiciu, aspect relevat prin folosirea sintagmei în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, însă fără existenţa unui asemenea prejudiciu nu suntem în prezenţa unei infracţiuni de evaziune fiscală, tentativa unor asemenea fapte nefiind prevăzută de legea penală.

Procedând la soluţionarea laturii civile a cauzei urmare a reţinerii infracţiunii asimilate contrabandei în sarcina inculpatului, în temeiul prevederilor art. 118 lit. f) C. pen. a dispus confiscarea în vederea distrugerii a celor 527 pachete de ţigări marca Jin Ling, depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Satu Mare.

Cum în cauză s-a aplicat măsura sechestrului asigurător şi cu privire la autoturismul înmatriculat pe numele L.D., şi cum măsurile asigurătorii se iau potrivit dispoziţiilor art. 163 C. proc. pen. în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse, cum în prezenta cauză instanţa a dispus confiscarea ţigărilor de contrabandă şi a respins celelalte prezenţii civile formulate, a dispus ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului marca F.S., şi restituirea către proprietar a originalului cărţii de identitate a autoturismului.

Constituirea de parte civilă formulată în cauză de Statul Român prin A.N.A.F. prin A.N.V.- Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, pentru sume reprezentând taxe vamale, accize şi TVA, a fost respinsă.

Pentru a pronunţa această soluţie s-a avut în vedere argumentul prezentat de chiar partea civilă, potrivit cu care, prejudiciul cauzat bugetului de stat se compune din taxe vamale, accize şi TVA. Ţigările marca J.L. cu timbrul cu inscripţia Duty Free U., cele pe care inculpatul Ie-a introdus ilegal în ţară nu pot fi comercializate legal pe teritoriul României, cum interzise la comercializare sunt şi mărfurile achiziţionate din Duty Free-urile româneşti. Situaţia era cu totul alta în cazul în care produsele introduse în ţară puteau fi comercializate legal pe teritoriul României, caz în care, era înafara oricărui dubiu că cel în cauza datorează taxe vamale, accize şi TVA. În cazul operaţiunilor de import, cu care poate fi asimilată şi contrabanda, taxa pe valoarea adăugată şi acciza se naşte şi devine exigibilă în acelaşi timp cu taxa vamală, condiţia este ca produsul respectiv să poată fi comercializat legal în ţară, ceea ce în cazul de faţă nu se putea realiza.

Se mai impune, în sprijinul soluţiei pronunţate cu privire la acest aspect şi reţinerea Hotărârii din data de 02 aprilie 2009 în cauza C-459/7, chiar dacă interpretarea instanţei cu privire la aceasta diferă de cea a Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, astfel încât s-a apreciat că soluţia care se impune în cauză este acea a confiscării întregii cantităţi de ţigări de contrabandă.

Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare şi partea civilă A.N.V. prin Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj.

În motivele sale de recurs parchetul a arătat că prin criticile sale vizează doar dispoziţia instanţei de fond privind ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului inculpatului şi extinde motivele de apel referitor la obligarea inculpatului la plata sumei de 4.913 RON către partea civilă A.N.V. prin Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj. Consideră că se impune menţinerea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului inculpatului, fiind vorba de o infracţiune de contrabandă; acesta a folosit şi adaptat autoturismul la comiterea infracţiunii, respectiv a ascuns ţigările în rezervorul adaptat. Mai relevă că, dispoziţia instanţei privind confiscarea în vederea distrugerii bunurilor (ţigărilor) nu conduce la recuperarea prejudiciului. Inculpatul nu poate fi subiect activ al infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, fiindcă nu poate fi contribuabil în înţelesul acestui act normativ, activitatea economică supusă impozitării, avută în vedere de legiuitor, fiind în mod evident, totdeauna una licită; Activitatea infracţională a inculpatului nu poate fi considerată o activitate economică supusă impozitării, prin urmare dispoziţia instanţei de fond, de achitare a inculpatului pentru infracţiunea de evaziune fiscală este corectă.

Partea civilă A.N.V. prin Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj a solicitat prin motivele scrise aflate la dosar, casarea şi modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii constituirii de parte civilă formulată în cauză, pentru următoarele motive:

Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul ţării şi implicit pe cel al Comunităţii Europene. În acest sens, potrivit art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar debitor vamal este şi: orice persoana care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia, sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.

Este evident, că inculpatul putea şi trebuia să aibă cunoştinţă că cele 527 pachete ţigarete au fost introduse ilegal. Este de notorietate ca ţigările deţinute legal pe teritoriul României trebuie să aibă aplicate timbru românesc, iar ţigările de provenienţa ucraineană, care nu au timbru românesc, au fost introduse fraudulos în România şi implicit pe teritoriul Uniunii Europene.

Dacă s-ar reţine o altă stare de fapt nicio persoană, care este condamnată pentru infracţiunea de contrabandă, nu ar mai putea fi obligată la plata drepturilor de import, fiind practic imposibil de probat că acesta Ie-a şi introdus efectiv pe teritoriul Uniunii Europene, ceea ce ar fi contrar reglementarilor vamale comunitare, precum şi hotărârilor Curţii Europene de Justiţie referitoare la interpretarea legislaţiei comunitare.

În ceea ce priveşte noţiunea de datorie vamală, menţionează că, în conformitate cu art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, cu modificările şi completările ulterioare datorie vamală reprezintă obligaţia unei persoane de a plaţi cuantumul drepturilor de import sau de export, iar in conformitate cu art. 4 pct. 14 lit. a) din aceeaşi lege drepturi de import reprezintă taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

Hotărârea Curţii Europene de Justiţie data în cauza 24-68 din data de 01 iulie 1969, având ca părţi Comisia Comunităţii Europene împotriva Italiei, a arătat că toate taxele, indiferent de modul lor de aplicare, care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor ce traversează frontierele, fără a avea regimul strict al axelor vamale, reprezintă taxe cu efect echivalent. Orice obligaţie pecuniară, indiferent de mărimea, destinaţia şi modul de aplicare, care este impusă în mod unilateral asupra mărfurilor autohtone sau străine, pentru simplul motiv ca acestea traversează o frontieră şi care nu este o taxă vamală în sensul strict al cuvântului, este o „taxă cu efect echivalent".

Drept urmare, consideră că hotărârea Curţii Europene de Justiţie se referă şi la acciza şi TVA-ul, percepute asupra mărfurilor are traversează frontiera României, şi reprezintă taxe cu efect echivalent al taxelor vamale, fiind incluse în drepturile de import.

Mai mult de atât, este evident că, având în vedere cantitatea foarte mare le pachete de ţigarete - 647, acestea erau deţinute în scopuri comerciale.

La art. 131 lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. se prevede că aportul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul Comunităţii de bunuri care nu se află în libera circulaţie în înţelesul art. 24 din Tratatul de înfiinţare a Comunităţii Europene.

Conform art. 136 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. se prevede că, în cazul în care, la import, bunurile sunt supuse taxelor vamale, taxelor agricole sau altor taxe comunitare similare, stabilite ca urmare a unei politici comune, faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată intervin la data la care intervin faptul generator şi exigibilitatea respectivelor taxe comunitare.

Cu privire la exigibilitatea TVA-ului şi a accizei arată că este irelevant ca scopul activităţii este unul licit sau ilicit. În acest sens sunt şi cauzele C158/98-Coffeshop Siberie şi Cauza C 111/92-Wifried Lange cauze în care Curtea Europeană de Justiţie s-a fundamentat soluţia pe faptul ca principiul neutralităţii se opune operării unor distincţii de ordin general între tranzacţiile legale şi cele ilegale. Cu alte cuvinte, în cazul în care ar exista o diferenţă de tratament fiscal în funcţie de natură licită sau ilicită a activităţilor desfăşurate ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralităţii fiscale.

Totodată, precizează că confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul ţării noastre şi implicit pe cel al Comunităţii Europene. În acest sens arată că, potrivit prevederilor art. 224 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, datoria vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., „datoria vamală se naşte în momentul în care mărfurile sunt introduse ilegal".

Verificând hotărârea atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, Curtea de Apel reţine următoarele:

Autoturismul marca F.S., aparţinând inculpatului B.C. a fost modificat de către acesta prin micşorarea rezervorului pentru combustibil şi crearea unui locaş amenajat, reuşind pe această cale ca în acel locaş special creat, inculpatul să transporte 15.540 de ţigarete marca J.L. pe care erau aplicate timbru fiscal ucrainean.

Aşa fiind, se consideră că soluţia instanţei de fond de a se dispune doar un sechestru asigurător asupra autoturismului nu este legală. Singura soluţie legală este aceea de a se dispune confiscarea autoturismului, sens în care, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare împotriva sentinţei penale nr. 55 din 26 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, s-a înlăturat dispoziţia privind ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra autoturismului marca F.S., şi restituirea către proprietar a originalului cărţii de identitate a autoturismului.

Criticile formulate de partea civilă A.N.V. prin Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În mod legal a reţinut instanţa de fond că prejudiciul cauzat bugetului de stat se compune din taxe vamale, accize şi TVA. De asemenea, nici ţigările marca J.L. cu timbru fiscal aparţinând Ucrainei, ţigări pe care inculpatul Ie-a introdus ilegal în ţară nu pot fi comercializate legal pe teritoriul României.

Aşa fiind, în opinia instanţei nu se poate institui asupra unor bunuri care nu pot fi comercializate în ţară un regim de taxe, accize şi TVA. Un reper în acest sens este faptul că toate aceste datorii fiscale în favoarea statului se nasc şi devin exigibile doar în condiţiile în care produsul respectiv poate fi comercializat legal în ţară, situaţie exclusă în cazul de faţă.

De reţinut şi faptul că ţigările la care am făcut referire purtat un timbru cu inscripţia Duty Free U., fapt care întăreşte şi mai mult convingerea instanţei că un astfel de produs este interzis de a fi comercializat pe pieţele interne române.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a reţinut că soluţia instanţei de fond sub aspectul confiscării în vederea distrugerii a celor 527 de pachete de ţigări marca J.L. este soluţia legală, iar criticile părţii civile au fost respinse drept nefondate.

Împotriva acestei decizii nr. 80/A din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea, în termen legal s-a exercitat recurs de către partea civilă A.N.V. prin Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj care a solicitat prin motivele scrise aflate la dosar, admiterea recursului, casarea şi modificarea în sensul admiterii constituirii de parte civilă formulată în cauză, pentru următoarele motive:

Confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul ţării şi implicit pe cel al Comunităţii Europene. În acest sens, potrivit art. 202 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, o datorie vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al Comunităţii a mărfurilor supuse drepturilor de import, iar debitor vamal este şi: orice persoană care a dobândit sau deţinut mărfurile în cauză şi care ştia, sau ar fi trebuit să ştie, în mod normal, în momentul achiziţionării sau primirii mărfurilor, că ele au fost introduse ilegal.

Este evident, că inculpatul putea şi trebuia să aibă cunoştinţă că cele 527 pachete ţigarete au fost introduse ilegal. Este de notorietate ca ţigările deţinute legal pe teritoriul României trebuie să aibă aplicate timbru românesc, iar ţigările de provenienţă ucraineană, care nu au timbru românesc, au fost introduse fraudulos în România şi implicit pe teritoriul Uniunii Europene.

Dacă s-ar reţine o altă stare de fapt nicio persoană care este condamnată pentru infracţiunea de contrabandă, nu ar mai putea fi obligată la plata drepturilor de import, fiind practic imposibil de probat că acesta Ie-a şi introdus efectiv pe teritoriul Uniunii Europene, ceea ce ar fi contrar reglementărilor vamale comunitare, precum şi hotărârilor Curţii Europene de Justiţie referitoare la interpretarea legislaţiei comunitare.

În ceea ce priveşte noţiunea de datorie vamală, menţionează că, în conformitate cu art. 4 pct. 13 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, cu modificările şi completările ulterioare datorie vamală reprezintă obligaţia unei persoane de a plati cuantumul drepturilor de import sau de export, iar în conformitate cu art. 4 pct. 14 lit. a) din aceeaşi lege drepturi de import reprezintă taxele vamale şi taxele cu efect echivalent cu al taxelor vamale de plătit la importul de mărfuri.

Drept urmare, consideră că hotărârea Curţii Europene de Justiţie se referă şi la acciza şi TVA-ul, percepute asupra mărfurilor are traversează frontiera României, şi reprezintă taxe cu efect echivalent cu al taxelor vamale, fiind incluse in drepturile de import.

Mai mult de atât, este evident că, având în vedere cantitatea foarte mare le pachete de ţigarete - 647, acestea erau deţinute în scopuri comerciale.

Cu privire la exigibilitatea TVA-ului şi a accizei arată că este irelevant ca scopul activităţii este unul licit sau ilicit. În acest sens sunt şi cauzele C158/98- Coffeshop Siberie şi Cauza C 111/92-Wifried Lange cauze în care Curţea Europeană de Justiţie s-a fundamentat soluţia pe faptul ca principiul neutralităţii se opune operării unor distincţii de ordin general intre tranzacţiile legale şi cele ilegale. Cu alte cuvinte, în cazul în care ar exista o diferenţa de tratament fiscal în funcţie de natura licită sau ilicită a activităţilor desfăşurate ar conduce implicit la încălcarea principiului neutralităţii fiscale.

Verificând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate, care se suprapun întocmai peste cele din apel, după cum este ilustrat, cât şi din oficiu, raportat la cazurile de casare ce pot fi abordate astfel, Înalta Curte reţine următoarele:

Criticile formulate de partea civilă A.N.V. prin Direcţia Regională de Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj sunt fondate pentru următoarele considerente:

Instanţa de apel a reluat considerentele de esenţă ce susţin soluţia de respingere a acţiunii civile propusă la nivelul fondului, respectiv că „nu se poate institui asupra unor bunuri care nu pot fi comercializate în ţară un regim de taxe, accize şi TVA. Un reper în acest sens este faptul că toate aceste datorii fiscale în favoarea statului se nasc şi devin exigibile doar în condiţiile în care produsul respectiv poate fi comercializat legal în ţară, situaţie exclusă în cazul de faţă" şi „soluţia instanţei de fond sub aspectul confiscării în vederea distrugerii a celor 527 de pachete de ţigări marca J.L. este soluţia legală".

Înalta Curte, în tratarea acestor argumente restrânse vizând respingerii acţiunii civile, consemnează însă următoarele:

Art. 4 pct. 13 C. vam. al României defineşte noţiunea de datorie vamală ca reprezentând obligaţia unei persoane de a plăti cuantumul drepturilor de import sau de export.

Art. 4 pct. 18 C. vam. defineşte controlul vamal ca - acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale şi a altor dispoziţii legale privind intrarea, ieşirea, tranzitul şi destinaţia finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României şi alte ţări, inclusiv staţionarea mărfurilor care nu au statut de mărfuri româneşti; aceste acte pot să includă verificarea mărfurilor, a datelor înscrise în declaraţie, existenţa şi autenticitatea documentelor electronice sau scrise, examinarea evidenţelor contabile ale agenţilor economici şi a altor înscrisuri, controlul mijloacelor de transport, controlul bagajelor şi al altor mărfuri transportate de sau aflate asupra persoanelor, precum şi efectuarea de verificări administrative şi alte acte similare.

Pe de altă parte, art. 224 pct. 1 lit. a) din acelaşi act normativ prevede că datoria vamală la import ia naştere şi prin introducerea ilegală pe teritoriul vamal al României a mărfurilor supuse drepturilor de import. Datoria vamală serveşte la determinarea temeiului de pornire a urmăririi penale şi a pedepselor penale.

Din economia dispoziţiilor menţionate rezultă, fără echivoc, că în cazul infracţiunii de contrabandă, obligaţia de plată a taxelor vamale, ca drept de creanţă al statului, instituie repararea pagubei şi se circumscrie cadrului legal privind obiectul, exercitarea şi rezolvarea acţiunii civile reglementat prin dispoziţiile art. 14 şi art. 346 C. proc. pen.

Până la urmă, esenţial este specificul acestei infracţiuni de contrabandă, literatura juridică de specialitate fiind unanimă în a specifica că - prin trecerea ilegală a mărfurilor sau a bunurilor peste frontiera de stat se realizează sustragerea atât de la controlul vamal cât şi de la plata taxelor vamale datorate statului.

Aşadar, ca şi corolar juridic în tratarea acestor probleme, nu poate fi reţinut raţionamentul potrivit căruia în condiţiile în care bunurile sau mărfurile care au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă au fost ridicate în vederea confiscării, inculpatul nu poate fi obligat la plata taxelor vamale. O astfel de concluzie rezultă din însuşi specificul măsurii de siguranţă a confiscării speciale, destinată doar să înlăture anumite stări de pericol.

Este de precizat aşadar că, confiscarea bunurilor ce au făcut obiectul infracţiunii nu echivalează cu stingerea datoriei vamale născute ca urmare a introducerii acestora pe teritoriul ţării noastre şi implicit pe cel al Comunităţii Europene. În acest sens, potrivit prevederilor art. 224 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. al României, datoria vamală la import ia naştere prin introducerea ilegală pe teritoriul României a mărfurilor supuse drepturilor de import.

În consecinţă, soluţia ce se impune în cauză este de luare a măsurii de siguranţă a confiscării speciale a bunurilor sau mărfurilor introduse ilegal pe teritoriul vamal al României, concomitent cu obligarea inculpaţilor la plata sumelor reprezentând datoria vamală.

În alt plan, este evident că, având în vedere cantitatea foarte mare le pachete de ţigarete - 647, acestea erau deţinute in scopuri comerciale.

Inculpatul putea şi trebuia să aibă cunoştinţă că cele 527 pachete ţigarete au fost introduse ilegal. Este de notorietate că ţigările deţinute legal pe teritoriul României trebuie să aibă aplicate timbru românesc, iar ţigările de provenienţa ucraineană, care nu au timbru românesc, au fost introduse fraudulos în România şi implicit pe teritoriul Uniunii Europene.

Dacă s-ar reţine o altă stare de fapt nicio persoană care este condamnată pentru infracţiunea de contrabandă, nu ar mai putea fi obligată la plata drepturilor de import, ceea ce ar fi contrar reglementarilor vamale comunitare, precum şi hotărârilor Curţii Europene de Justiţie referitoare la interpretarea legislaţiei comunitare.

În funcţie de toate aceste precizări, recursul părţii civile este de privit ca fiind fondat, conf. art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va fi rejudecată pricina, cu soluţie de admitere a acţiunii civile şi obligarea inculpatului la plata sumei de 4.913 RON despăgubiri civile în favoarea A.N.A.F., sumele fiind deplin justificate pe baza documentaţiei înaintate de organul vamal în acest sens încă din cursul urmăririi penale.

Văzând şi dispoziţiile art. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. – A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, împotriva deciziei penale nr. 80/A din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 55 din 26 martie 2012 a Tribunalului Satu Mare şi rejudecând în fond:

Admite acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. – A.N.V. - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj şi obligă inculpatul la plata sumei de 4.913 RON cu titlu de despăgubiri civile şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestei sume.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2012.

← ICCJ. Decizia nr. 3934/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3830/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 3759/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3759/2011. Penal