ICCJ. Decizia nr. 3940/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3940/2011
Dosar nr. 872/42/2010
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111 din 9 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta S.A. Inoteşti, cu sediul în comuna Colceag, sat Inoteşti, judeţul Prahova, prin reprezentant legal D.M., împotriva referatelor nr. 917/VIII/I/2009 din data de 12 august 2009 şi nr. 255/VIII/I/2009 din data de 31 martie 2009, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
A fost obligată petenta la 60 RON cheltuieli judiciare către stat.
La pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a avut în vedere că la data de 25 august 2010, pe rolul Curţii de Apel Ploieşti s-a înregistrat plângerea formulată de S.A. Inoteşti împotriva soluţiilor nr. 917/VIII/I/2009 şi nr. 255/VIII/I/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, pe care le consideră nelegale.
Verificând plângerea cu care a fost învestită, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut că petenta a formulat anterior o altă plângere împotriva aceloraşi lucrări, ce ar fi făcut obiectul Dosarului nr. 903/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti, fiind respinsă ca inadmisibilă, soluţie rămasă definitivă prin respingerea recursului petiţionarei.
Cum plângerea cu care a fost învestită nu a adus elemente noi de natură a schimba situaţia reţinută prin Sentinţa penală nr. 196 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti pronunţată în Dosarul nr. 903/42/2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiţionară.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de lege, a declarat recurs S.A. Inoteşti.
Cauza a avut primul termen de judecată la data de 17 decembrie 2010, dată de la care a suferit mai multe amânări datorită dispariţiei dosarului.
În urma acestei situaţii, Înalta Curte a declanşat procedura reconstituirii dosarului, conform dispoziţiilor art. 512 C. proc. pen., cu citarea părţilor, procedură consfinţită prin Decizia penală nr. 3491 din 7 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a constatat reconstituit Dosarul nr. 872/42/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Ulterior acestei proceduri speciale, Înalta Curte a purces la soluţionarea recursului declarat de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M.
Reprezentantul legal al petiţionarei, deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi pentru a susţine recursul şi nici nu l-a motivat în scris, însă în urma analizării din oficiu a legalităţii şi temeiniciei sentinţei recurate, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea în faţa judecătorului trebuie să se refere la o soluţie de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror.
Nici una din aceste soluţii nu a fost dispusă prin referatele nr. 917/VIII/I/2009 din data de 12 august 2009 şi nr. 255/VIII/I/2009 din data de 31 martie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, astfel încât în mod justificat Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionară împotriva lucrărilor sus-menţionate.
De altfel, petiţionara a formulat anterior o altă plângere împotriva aceloraşi referate, ce a făcut obiectul Dosarului nr. 903/42/2009, plângere respinsă ca inadmisibilă prin Sentinţa penală nr. 196 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Plângerea dedusă judecăţii nu aduce aspecte noi ce nu au fost avute în vedere la soluţionarea Dosarului nr. 903/42/2009, iar petiţionara nu exemplifică motivele care au determinat-o să se adreseze judecătorului cu o nouă plângere, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că singura soluţie ce putea fi pronunţată era aceea a constatării inadmisibilităţii.
În altă ordine de idei, reţine Înalta Curte că prin Decizia nr. 57 din 24 septembrie 2007 dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite în recursul în interesul legii, s-a stabilit că plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror, ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, este inadmisibilă.
Plângerea formulată de petiţionară nu priveşte nici una din situaţiile limitative şi expres prevăzute de legiuitor, astfel încât judecătorul fondului nu poate exercita controlul judecătoresc reglementat de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Faţă de toate considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursul petiţionarei este nefondat, astfel încât, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., îl va respinge ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M. împotriva Sentinţei penale nr. 111 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3945/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3927/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
