ICCJ. Decizia nr. 3945/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3945/2011
Dosar nr. 2929/87/2011
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cauza privind pe inculpatul M.T. a fost disjunsă prin Încheierea din 17 mai 2011 şi faţă de ceilalţi coinculpaţi M.I.N., S.D., V.I., R.A., F.C., D.F., P.A.V., Tribunalul s-a pronunţat prin Sentinţa penală nr. 61 din 20 mai 2011.
Prin Sentinţa penală nr. 73 din 21 iunie 2011, Tribunalul Teleorman a dispus după cum urmează:
În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 9 şi 12 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul M.T., fiul lui G. şi S., născut la 11 iulie 1982 în mun. Bucureşti, sector 3, cu domiciliul în mun. Bucureşti, sector 2, fără forme legale în mun. Alexandria, cetăţean român, studii 8 clase, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, recidivist, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 modificată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 329 alin. (2) teza a II-a şi alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată a inculpatului pentru pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1158 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 61 alin. (1) teza finală au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi restul neexecutat de 850 zile din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1158 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea respectiv 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 9 şi 12 din Legea nr. 39/2003.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale, pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi lit. e) C. pen. pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din pedeapsa aplicată acestuia durata prevenţiei (reţinere şi arestare preventivă) de la 2 februarie 2011 la zi, respectiv 21 iunie 2011.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă I.M. a sumei de 20.000 euro daune morale; către partea civilă R.N.M. a sumei de 2.000 euro daune morale, în solidar cu inculpaţii S.D., M.I.N., R.A., V.I. aşa cum au fost obligaţi aceştia prin Sentinţa penală nr. 61 din 20 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman.
S-a luat act că partea vătămată S.P.E. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată, a confiscat de la inculpatul M.T. un telefon mobil marca S.
S-a constatat că suma de 90.500 RON reţinută în rechizitoriu în sarcina grupului infracţional format din inculpaţii M.T. şi ceilalţi coinculpaţi, S.D., V.I., M.I.N. şi R.A. a fost confiscată prin Sentinţa penală nr. 61 din 20 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Teleorman.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt este aceea reţinută în rechizitoriu şi confirmată de inculpat care a solicitat judecarea în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Sub acest aspect, Tribunalul a reţinut că în luna septembrie 2010, persoana vătămată I.M. a mers în localitatea Licuriciu, judeţul Teleorman, unde locuia o mătuşă a sa, cu scopul de a merge la cimitirul din acea localitate şi a îngriji mormântul mamei sale.
În împrejurarea în care se afla în afara curţii mătuşii sale, în apropierea persoanei vătămate I.M. a oprit un autoturism taxi în care se aflau inculpatele S.D. şi M.I.N., un bărbat neidentificat cunoscut cu apelativul „L.” şi martora A.L.
Contrar voinţei sale, persoana vătămată a fost urcată în autoturism şi condusă la locuinţa inculpatei S.D., din Alexandria, judeţul Teleorman. Aici, inculpatele S.D. şi M.I.N. au ameninţat cu exercitarea de violenţe faţă de persoana vătămată I.M., în cazul în care aceasta nu va accepta să se prostitueze în favoarea lor, ultima inculpată făcând afirmaţia că banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de către persoana vătămată vor fi împărţiţi de cele două inculpate.
Constrânsă în acest mod, persoana vătămată I.M. a acceptat să practice prostituţia în perioada septembrie 2010 până la data de 7 decembrie 2010, când aceasta a reuşit să părăsească locuinţa inculpatei S.D. şi a mers la locuinţa din Alexandria, a fostului soţ al mamei sale.
În perioada septembrie - decembrie 2010, gruparea infracţională organizată condusă de inculpata S.D. şi din care făceau parte şi inculpaţii M.T., M.I.N., V.I. şi R.A. şi învinuitul F.R.V. a obligat la practicarea prostituţiei, persoana vătămată I.M.
Persoana vătămată I.M., în perioada în care a fost obligată să practice prostituţia, era în vârstă de 16 ani şi a descris în declaraţiile sale că a fost obligată să întreţină relaţii orale şi normale, inclusiv în perioada de manifestare a ciclului menstrual, că zilnic, în medie, întreţinea relaţii sexuale cu 10 bărbaţi, cu un venit de 50 RON pentru fiecare bărbat cu care întreţinea relaţii sexuale.
Aceasta a mai precizat că din banii obţinuţi nu a primit nici o sumă, ci doar alimente şi ţigări.
În una din zilele de la sfârşitul lunii noiembrie 2010, atunci când inculpaţii S.D. şi M.T. au mers în municipiul Bucureşti, au luat cu ei şi persoana vătămată I.M., deoarece inculpatul V.I. avertizase asupra intenţiei persoanei vătămate de a profita de lipsa inculpaţilor S.D. şi M.T., în sensul de a părăsi locuinţa acestora din municipiul Alexandria.
De această împrejurare, a profitat însă persoana vătămată R.N.M., care a părăsit locuinţa inculpaţilor S.D. şi M.T. şi a plecat în municipiul Bucureşti.
În aceeaşi perioadă, persoana vătămată a mai profitat încă o dată de posibilitatea de a părăsi locuinţa inculpaţilor, însă de fiecare dată, a fost găsită de membrii grupului infracţional organizat, odată în municipiul Bucureşti şi odată în municipiul Alexandria, fiind readusă în sfera exploatării sexuale.
În declaraţia sa, persoana vătămată R.N.M. a precizat că a fost prinsă şi readusă la locuinţa inculpatei S.D., de către inculpaţii S.D., M.T., V.I., F.R.V., M.I.N. şi R.A., asupra persoanei vătămate fiind exercitate agresiuni fizice de către inculpaţii S.D., M.T. şi V.I.
La locuinţa inculpatei S.D., persoana vătămată R.N.M. a întâlnit o altă victimă, persoana vătămată S.E.M., care era exploatată sexual.
După ce a practicat prostituţia pentru inculpatele S.D. şi M.I.N., timp de o lună, persoana vătămată R.N.M. a profitat de o împrejurare favorabilă şi a plecat la domiciliul său din localitatea Zimnicea, judeţul Teleorman.
În una din zilele lunii octombrie 2010, inculpata S.D. a recrutat din nou persoana vătămată R.N.M., care a practicat de această dată prostituţia în folosul membrilor grupului infracţional organizat, până la data de 24 decembrie 2010, când a reuşit să fugă de la locuinţa inculpatei S.D.
Referitor la individualizarea pedepsei instanţa de fond, având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) a reţinut alături de pericolul social concret şi caracterul continuat al activităţii infracţionale, conduita sinceră a inculpatului şi disponibilitatea acestuia de a plăti daune morale părţilor vătămate, astfel că a orientat pedepsele spre limita minimă prevăzută de lege.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul M.T., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei cu susţinerea că faţă de atitudinea procesuală sinceră s-ar fi impus stabilirea unui regim sancţionator mai blând şi într-o modalitate de executare neprivativă de libertate.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva criticilor formulate şi din oficiu, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 240/A din 2 august 2011 a constatat că apelul inculpatului este nefondat pentru considerentele care succed:
1. Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond corespunde realităţii factuale astfel cum rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală. De altfel, nici inculpatul M.T. şi nici ceilalţi coinculpaţi nu au contestat probatoriul care susţine actul de inculpare.
2. Corespunzător situaţiei de fapt, vinovăţia inculpatului este pe deplin probată, iar încadrarea juridică a faptelor acestuia este corect stabilită.
3. În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Curtea a constatat că instanţa de fond, ţinând seama de criteriile impuse de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a reţinut atât periculozitatea socială concretă a faptelor, caracterul continuat al activităţii infracţionale, cât şi aspectele legate de conduita procesuală a acestuia, respectiv sinceritatea.
În raport cu limitele pedepselor, astfel cum sunt afectate prin incidenţa prevederilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. şi art. 74 - 76 C. pen. regimul sancţionator, sub aspectul cuantumului, este temeinic şi legal.
Totodată, starea de recidivă postcondamnatorie a acestuia vădeşte perseverenţa infracţională şi potenţialul criminogen sporit şi exclude posibilitatea stabilirii unei modalităţi de executare fără privare de libertate [art. 81 alin. (1) lit. b) şi art. 861 alin. (1) lit. b) C. pen.].
Cu alte cuvinte critica apelantului sub aspectul individualizării pedepselor este nefondată, neexistând raţiuni de natură a impune reformarea regimului sancţionator.
Aşa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins apelul inculpatului, ca nefondat.
Conform art. 383 alin. (11) şi (2) C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv şi s-a dedus prevenţia de la 2 februarie 2011 la zi.
Împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 2 august 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs inculpatul M.T. invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând motivele de recurs invocate, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. combinate cu art. 3856 alin. (1) şi art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., constată că instanţa de apel a reţinut, în mod corect, situaţia de fapt şi a stabilit vinovăţia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei şi constată că recursul formulat de recurentul inculpat M.T. nu este fondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Înalta Curte reţine că principiul individualizării sancţiunilor de drept penal priveşte deopotrivă stabilirea, cât şi aplicarea acestor sancţiuni şi adaptarea acestora în funcţie de gradul de pericol social al faptei, al periculozităţii făptuitorului.
Pedeapsa pe lângă funcţia de constrângere ce o exercită asupra condamnatului îndeplineşte şi funcţia de exemplaritate şi de reeducare a acestuia, pedeapsa fiind menită să determine înlăturarea deprinderilor antisociale ale condamnatului.
Funcţia de exemplaritate a pedepsei se manifestă şi decurge din caracterul ei inevitabil atunci când a fost săvârşită o infracţiune. Funcţia de exemplaritate a pedepsei nu se poate restrânge la exemplaritatea pedepsei aplicate, în sensul de gravitate, ce ar viza maximul pedepsei prevăzute pentru respectiva infracţiune.
Individualizarea judiciară a pedepsei şi a modului ei de executare trebuie să aibă în vedere toate criteriile referitoare la dispoziţiile dreptului penal general, de limitele speciale ale pedepsei, de gradul de pericol social al faptei comise, de persoana infractorului şi de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului instanţa de apel a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicând o pedeapsă de 9 ani închisoare nefiind aplicată pedeapsa maximă de 20 de ani închisoare aşa cum prevedea încadrarea juridică dată uneia dintre fapte, şi faţă de starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului în care se afla la momentul săvârşirii faptei, astfel că nu se impune coborârea pedepsei într-un cuantum mai redus faţă de textul incriminator.
S-a ţinut cont şi de pericolul social la faptelor săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările comiterii faptelor, respectiv că în perioada septembrie - decembrie 2010 inculpatul M.T. a făcut parte dintr-o grupare infracţională, care era condusă de inculpata S.D. obligând la practicarea prostituţiei persoana vătămată I.M. în vârstă de 16 ani, a stării de recidivă în care se afla inculpatul, care agravează răspunderea penală, astfel că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare acestor dispoziţii, aceste criterii fiind reţinute de ambele instanţe în individualizarea pedepselor stabilite în sarcina inculpatului.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte nu poate dispune aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., pedeapsa reţinută fiind într-un cuantum mai mare de 4 ani închisoare pentru ca inculpatul să poată beneficia de aceste prevederi prin dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere aplicate inculpatului.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică şi în raport de dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 2 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.T. împotriva Deciziei penale nr. 240/A din 2 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 februarie 2011 la 7 noiembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3982/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3940/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
