ICCJ. Decizia nr. 3944/2011. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3944/2011
Dosar nr. 54587/3/2010
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă constată:
Prin Sentinţa penală nr. 578 din 5 iulie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 54587/3/2010, s-a dispus condamnarea inculpatului N.R. la pedeapsa de 22 ani închisoare şi 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 raportat la art. 176 lit. a) şi e) C. pen.
I-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile şi pe durata prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia inculpatului de la 22 iunie 2010 până la 05 iulie 2011, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul de Urgenţă de Chirurgie Plastică Reparatorie şi Arsuri - Bucureşti la plata sumei de 15.104,61 RON, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a luat act că părţile vătămate M.L. şi M.V. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei 1.100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul N.R. şi victima M.G. întreţineau o relaţie de concubinaj, locuind împreună, aproximativ un an, în casa părinţilor inculpatului.
În luna mai 2010, cei doi au închiriat o cameră în imobilul situat în Bucureşti, proprietatea martorei L.G. În acelaşi imobil locuiau şi martorii M.C. şi C.G., a căror cameră comunica cu cea a victimei şi inculpatului, fiind uşor de sesizat comportamentul violent al acestuia din urmă.
Inculpatul avea un comportament agresiv faţă de victimă, lovind-o de mai multe ori, iar în noaptea de 10/11 iunie 2010 s-au certat din nou, inculpatul afirmând că doreşte să se întoarcă la fosta lui concubină.
În aceste împrejurări, inculpatul a luat din cameră o sticluţă cu diluant şi a vărsat-o peste victimă în zona pieptului, după care i-a dat foc, hainele şi corpul acesteia fiind cuprinse de flăcări.
Inculpatul s-a speriat, a stins flăcările şi a acoperit victima cu un cearşaf, după care a mers în camera martorei L.G., fiind chemată ambulanţa pentru a i se acorda primul ajutor medical.
Victima a fost internată la Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică şi Arsuri cu diagnosticul „arsură prin flacără gradul I, II şi III, circular membru superior stâng, parcelar extremitatea cefalică regiunea cervicală, membru superior drept, torace anterior şi posterior, coapsă stângă aproximativ 50% din suprafaţa corporală; sarcină săptămâna 18".
Victima a decedat în spital la 18 iunie 2010, între agresiunea exercitată de inculpat şi deces existând o legătură directă de cauzalitate.
Din conţinutul raportului medico-legal de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei funcţionale multiple organo-sistemice survenită în evoluţia unor leziuni de arsură grad II, III pe 50% din suprafaţa corporală. Cu excepţia leziunilor de arsură, nu s-au constatat alte leziuni traumatice externe sau interne.
În drept, fapta inculpatului N.R. a fost încadrată în dispoziţiile art. 174 - art. 176 lit. a) şi e) C. pen.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul N.R.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei şi a omisiunii de aplicare a pedepsei complementare şi a celei accesorii prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. e) C. pen.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei şi, în rejudecar, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 217/A din 17 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală a fost admis apelul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desfiinţată în parte hotărârea primei instanţei numai în ceea ce priveşte greşita individualizare a pedepsei şi, în rejudecare, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi interzicerea ca pedeapsă complementară şi accesorie a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
În esenţă, pentru schimbarea regimului sancţionator aplicat în cauză, instanţa de apel a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei săvârşite, determinată prin raportare la relaţiile apropriate dintre inculpat şi victima omorului, mijloacele folosite la comiterea faptei, cât şi împrejurarea că victima era însărcinată şi, din cauza brutalităţii inculpatului, copilul conceput din relaţia de concubinaj nu s-a mai născut.
S-a apreciat că singura sancţiune care reflectă gravitatea faptei este detenţiunea pe viaţă, neexistând date care să creeze convingerea că o pedeapsă cu închisoarea, orientată chiar spre maximul special, poate asigura reeducarea şi reinserţia socială a inculpatului.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul N.R., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În motivarea recursului, s-a arătat că inculpatul nu a avut intenţia de a incendia victima, iar după ce focul s-a aprins, a încercat să acorde ajutor victimei şi a cerut intervenţia personalului medical.
Examinând cauza în raport de criticile formulate şi cazul de casare invocat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului este fondat.
Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că, în noaptea de 10/11 iunie 2010, pe fondul unor discuţii contradictorii, inculpatul a vărsat o sticluţă cu diluant pe corpul victimei M.G. - cu care se afla într-o relaţie de concubinaj - după care i-a dat foc cu o brichetă, producându-i arsuri de gradul II şi III pe 50% din suprafaţa corpului. Victima a decedat la scurt timp, constatându-se că aceasta era însărcinată în 18 săptămâni.
Împrejurările comiterii faptei au fost relatate de victimă, martora L.G. - care a însoţit-o în ambulanţă, dar şi de martorii M.L., M.V., M.C. şi C.G., persoane care cunoşteau caracterul violent al inculpatului.
Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică rezultă că inculpatul prezintă serioase tulburări de comportament, fiind diagnosticat cu tulburare de personalitate de tip impulsiv, cu risc de comitere a unor acte reprobabile, fără a se recomanda însă luarea vreunei măsuri de siguranţă medicală.
Infracţiunea de omor deosebit de grav este sancţionată de lege cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Gravitatea deosebită a faptei se reflectă în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, instanţei de judecată revenindu-i sarcina să stabilească în contextul fiecărei cauze în parte dacă se impune izolarea definitivă a făptuitorului sau reeducarea, ca scop al sancţiunii penale, poate fi realizată şi prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege.
În speţa dedusă judecăţii, fapta săvârşită de inculpat prezintă o gravitate deosebită, dar nu se poate face abstracţie de faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior pentru fapte de violenţă şi nici pentru alte infracţiuni, elemente care, dacă ar fi existat, justificau detenţiunea pe viaţă.
Conflictele dintre părţi erau frecvente - făcându-se referire la acest aspect în declaraţiile martorilor audiaţi în cauză - dar, chiar şi în aceste condiţii, victima a ezitat să anunţe organele de poliţie, dorind să-şi crească împreună copilul care urma să se nască.
Pe de altă parte, s-a stabilit că inculpatul prezintă o tulburare organică de tip impulsiv, este neşcolarizat şi a avut un comportament sincer pe parcursul procesului penal.
În contextul celor arătate, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 22 ani închisoare aplicată de instanţa de fond este aptă să asigure reeducarea inculpatului.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul N.R. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 17 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Va casa decizia penală atacată şi va menţine Sentinţa penală nr. 578 din 5 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inclusiv în ceea ce priveşte conţinutul pedepsei complementare şi accesorii aplicate inculpatului, fapta săvârşită neavând legătură cu exercitarea dreptului de a fi tutore.
În temeiul art. 38517 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iunie 2010 la 7 noiembrie 2011.
În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul N.R. împotriva Deciziei penale nr. 217/A din 17 august 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează decizia penală atacată şi menţine Sentinţa penală nr. 578 din 5 iulie 2011 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 22 iunie 2010 la 7 noiembrie 2011.
Suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3080/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4054/2011. Penal → |
|---|
