ICCJ. Decizia nr. 4054/2011. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4054/2011
Dosar nr. 879/122/2010
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 32 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată şi completată, combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 - modificată şi completată, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., a fost condamnată inculpata B.F., la pedeapsa 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de transport şi distribuire de droguri de mare risc.
În baza art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 71, 76 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 861, 862 C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 6 ani - termen de încercare.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-au stabilit următoarele obligaţi în sarcina inculpatei:
- să se prezinte o dată pe lună la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la data fixată de acesta;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă.
- să nu intre în legătură cu inculpatul I.G.
S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 martie 2010 la 22 octombrie 2010.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei complementare pe durata termenului de încercare.
În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 - modificată şi completată, combinat cu art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 - modificată şi completată cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. - a fost condamnat inculpatul I.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la transport şi livrare de droguri de mare risc.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen. a fost contopit restul de pedeapsă de 2.235 zile ce a rămas de executat din pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 336 din 08 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin această sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a), b) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dedus din pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului durata arestării de la 26 ianuarie 2010 la zi.
S-a dispus anularea Mandatului de executare a pedepsei nr. 391 din 24 octombrie 2005 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală şi emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 26 ianuarie 2010, inculpata B.F. a introdus, fără drept, în Penitenciarul Giurgiu, cantitatea de 2,01 grame heroină (drog de mare risc), substanţa fiind disimulată în pachetul ce urma să îl predea inculpatului I.G. (persoană privată de libertate); inculpata a declarat în fals, în scris, în faţa funcţionarilor publici din cadrul Penitenciarului Giurgiu, că în pachetul cu alimente nu se află substanţe interzise, că îi aparţine şi că l-a verificat personal; inculpata a săvârşit fapta, fiind determinată în acest sens de învinuitul I.G.
La data de 26 ianuarie 2010, inculpata B.F. a primit un telefon de la prietenul ei, inculpatul I.G. (persoană privată de libertate în cadrul Penitenciarului Giurgiu) pentru a veni în vizită la Penitenciarul Giurgiu, împreună cu alte patru persoane (martorii P.P.A., G.A.A., C.S.M.A. şi S.I.A.), martorul P.P.A. fiind frate cu persoana privată de libertate P.M., acesta din urmă aflându-se în aceeaşi cameră cu I.G.
Inculpata B.F. s-a întâlnit cu cei patru martori lângă staţia de metrou „D." din Bucureşti, iar în momentul când s-a urcat în autoturismul condus de martorul P.P.A., avea asupra sa două pungi.
În timp ce se deplasa către Giurgiu, inculpata B.F. a purtat discuţii telefonice cu mai multe persoane, printre care şi inculpatul I.G.
După ce au staţionat în parcarea de lângă Penitenciarul Giurgiu, inculpata B.F. i-a propus martorului P.P.A. să introducă el în penitenciar cele două pungi cu alimente, însă acesta a refuzat; inculpata B.F. a motivat că ea nu poate intra pentru că inculpatul I.G. nu are drept la pachet şi urma ca pachetul să fie înmânat numitului P.M. În această situaţie, inculpata B.F. i-a telefonat inculpatului I.G., care i-a solicitat şi el, telefonic, martorului P.P.A., acelaşi lucru, însă acesta a refuzat, din nou, categoric.
Înainte de a preda pachetele pentru cele două persoane private de libertate, inculpata B.F. i-a solicitat martorului P.P.A. să introducă şi el o parte din bunurile destinate numitului P.M., motivând că, sunt prea multe şi că s-ar putea să-i fie respinse.
Inculpata B.F., la solicitarea funcţionarilor publici din cadrul Penitenciarului Giurgiu, a completat o declaraţie în care a menţionat bunurile pe care urma să le introducă în penitenciar, susţinând următoarele: .. „îmi asum întreaga responsabilitate pentru conţinutul pachetului şi declar că, înainte de intrarea în penitenciar l-am verificat personal şi acesta nu conţine heroină sau substanţe interzise de lege. Precizez că, am luat cunoştinţă de prevederile art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), privind falsul în declaraţii."
De asemenea, în acelaşi formular, a mai făcut precizarea că respectivul pachet îi aparţine şi era destinat în totalitate persoanei private de libertate I.G.
În momentul efectuării controlului conţinutului pachetelor, funcţionarii din cadrul Penitenciarului Giurgiu, au găsit într-una din pungile aparţinând inculpatei, şapte bile ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej, disimulate în interiorul unor cârnaţi (a se vedea procesul-verbal de constatare din 26 ianuarie 2010).
Din cadrul Raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 916739 din 29 ianuarie 2010 a rezultat că substanţa disimulată în pachetul cu alimente era constituită din 2,01 grame heroină, drog de mare risc.
Audiat în şedinţă, inculpatul I.G. a declarat că este vinovat de săvârşirea faptei pentru care este judecat, dar nu îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală deoarece nu a avut cu cine să se înţeleagă, anchetatorii vrând neapărat să îl scoată vinovat.
Inculpata B.F. a declarat că îşi menţine declaraţiile date la urmărirea penală şi că nu ştia ce este în pachet, deoarece inculpatul I.G. nu i-a spus ce conţine acesta, ci doar să îl aducă.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare al instanţei, a fost probată şi cu declaraţiile martorilor audiaţi.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a reţinut că inculpatul I.G. se află în stare de recidivă prev. de art. 37 lit. a) C. pen., faţă de pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 336 din 08 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, pentru faptă asemănătoare, ceea ce duce la concluzia că inculpatul prezintă un pericol real pentru ordinea publică.
În ceea ce o priveşte pe inculpata B.F., Tribunalul a avut în vedere gravitatea faptei, dar şi persoana acesteia. S-a reţinut că inculpatul I.G., concubinul său, a convins-o, prin exprimarea sentimentelor de iubire pe care pretinde că le avea faţă de aceasta, recurgând şi la ameninţări, dacă întâmpina un refuz - aşa cum declară martora G.S., fiind avut în vedere şi faptul că era însărcinată, tatăl copilului fiind inculpatul I.G.
S-a constatat, de asemenea, că inculpata are un copil de câteva luni, a regretat fapta şi a înţeles, din perioada petrecută în penitenciar, că săvârşirea unei alte infracţiuni ar avea consecinţe deosebit de grave, atât pentru ea cât şi pentru minorul care nu trebuie să sufere pentru greşelile părinţilor săi. Neavând antecedente penale, s-a făcut şi aplicarea dispoziţiilor art. 74, 76 C. pen., urmând să fie suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.G., solicitând desfiinţarea în parte a hotărârii apelate, reindividualizarea pedepsei aplicate, reducerea acesteia sub limita minimului special al legii, având în vedere conduita acestuia înainte şi după săvârşirea infracţiunii.
Prin Decizia penală nr. l44/A din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G. împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 27 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia penală.
S-a dedus perioada executată de la 26 ianuarie 2010 la zi. A fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu în sumă de 200 RON, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.G., solicitând, prin intermediul apărătorului casarea acesteia şi redozarea pedepsei aplicate.
Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.
Situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond, cât şi de instanţa de prim control judiciar este în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul I.G. a pretins concubinei sale - inculpata B.F. - să îi aducă la penitenciar un pachet, în care funcţionarii din cadrul Penitenciarului Giurgiu au găsit într-una din pungile aparţinând inculpatei şapte bile disimulate în interiorul unor cârnaţi, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej, iar din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a rezultat că erau 1,01 grame heroină, drog de mare risc.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, critica formulată de către recurentul inculpat nu este întemeiată, Înalta Curte apreciind că în speţă s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancţiunii celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităţilor acesteia, în cauză negăsindu-şi astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte reţine că în cauză, în procesul individualizării pedepsei, pornind de la criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen., pedeapsa a fost stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanţelor reale ale săvârşirii infracţiunii, precum şi circumstanţelor personale ale recurentului inculpat.
Înalta Curte, în acord cu instanţa de prim control judiciar, constată că, în cauză, pedeapsa aplicată de către prima instanţă este just individualizată, având în vedere dispoziţiile părţii generale a Codului penal incidente în speţă, limitele de pedeapsă fixate de legiuitor, gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, modalitatea concretă de săvârşire a faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, nu este la primul contact cu legea penală, fiind condamnat anterior pentru săvârşirea mai multor infracţiuni, ultima dată pentru o infracţiune prevăzută tot de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului de droguri.
Se constată în acest sens că în mod corect în cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior. În speţă, a fost contopit restul de pedeapsă de 2.235 zile ce a rămas de executat din pedeapsa de 13 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 336 din 08 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare în regim de detenţie şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
Cât priveşte solicitarea de reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., având drept consecinţă reducerea pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat că dispoziţiile anterior menţionate nu îşi găsesc aplicabilitatea în speţa de faţă, având în vedere că inculpatul I.G. a recunoscut săvârşirea faptei doar în faţa instanţei de judecată, în vreme ce la urmărirea penală nu a avut o atitudine sinceră, motivând ulterior că această conduită s-a datorat anchetatorilor.
Este neîndoielnic că fapta săvârşită prezintă un grad de pericol social sporit, dovadă fiind limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru această infracţiune, precum şi împrejurările în care a fost comisă şi modul de acţionare.
Se reţine că pedeapsa nu reprezintă doar un mijloc de constrângere a infractorului, ci şi un mijloc de reeducare a acestuia, pedeapsa aplicându-se, totodată, în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Astfel, pedeapsa are şi o finalitate de exemplaritate, aceasta concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi comportamentul făptuitorului.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată este corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare, ţinând cont şi de textul incriminator, fiind aptă să răspundă scopului preventiv şi de reeducare al acesteia, consfinţit prin disp. art. 52 C. pen., cât şi principiului proporţionalităţii între gravitatea concretă a faptei şi datele personale ale inculpatului, pe de o parte şi sancţiunea aplicată, pe de altă parte.
Neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva Deciziei penale nr. 144/A din 27 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3944/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4117/2011. Penal → |
|---|
