ICCJ. Decizia nr. 4117/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4117/2011

Dosar nr. 10050/2/2011(3877/2011)

Şedinţa publică din 29 noiembrie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă:

Prin Încheierea de şedinţă din data de 25 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. 10.050/2/2011 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş.

În temeiul art. 159 raportat la art. 155 C. proc. pen. s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş. pe o perioadă de 30 de zile, de la 30 noiembrie 2011 la 29 decembrie 2011, inclusiv.

A respins propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică în ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.S.F.Ş.

Conform art. 1491 cu referire la art. 146 alin. (111) C. proc. pen. raportat la art. 1451 C. proc. pen., a luat faţă de inculpatul M.S.F.Ş. măsura obligării de a nu părăsi România fără încuviinţarea organului judiciar, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 noiembrie 2011 la 29 decembrie 2011 inclusiv.

Conform art. 1451 cu referire la art. 145 alin. (11) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie, sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organelor judiciare;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

e) să nu se apropie de părţile vătămate şi de martorii din cauză şi să nu comunice, direct sau indirect, cu aceştia.

Conform art. 145 alin. (22) C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credinţă a acestor obligaţii, s-ar fi luat măsura arestării preventive.

S-a reţinut că, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică a înaintat referatul cu propunere de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaţilor A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T., M.Ş. şi M.S.F.Ş. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 30 noiembrie 2011.

În motivarea propunerii s-a arătat că în urma preluării mai multor cauze de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni, a conexării unor cauze dar şi a infirmării rezoluţiilor date în Dosarele nr. 1937/P/2009, 2081/P/2009 şi 1224/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, secţia de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a desfăşurat urmărirea penală în Dosarul nr. 585/P/2011 cu privire la 21 de inculpaţi, printre care şi cei 8 pentru care s-a formulat propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală (Dosar 9370/2/2011) s-a dispus, luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T., M.Ş. şi M.S.F.Ş. pe o durată de 29 zile.

Inculpaţii au fost cercetaţi pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1. A.L. sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41, a unei infracţiuni de şantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a unei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

2. A.V. sub aspectul săvârşirii a două infracţiuni de distrugere, faptă prev. de art. 217 C. pen., a patru infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a trei infracţiuni de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi a patru infracţiuni de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

3. A.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 26 raportat la art. 189 alin. (2) C. pen. şi a unei infracţiuni de complicitate la şantaj prev. de art. 26 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

4. G.C., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de şantaj, faptă prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. şi a unei infracţiuni de tentativă de omor, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

5. C.G., ofiţer de poliţie judiciară, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.

6. M.T., sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de şantaj prev. de art. 194 alin. (1) C. pen.; cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

7. M.Ş., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de violare de domiciliu în formă calificată, faptă prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a trei infracţiuni de instigare la şantaj, fapte prev. de art. 25 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă agravată, faptă prev. de art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a două infracţiuni de şantaj, fapte prev. de art. 194 alin. (1) C. pen., asupra părţilor vătămate L.G. şi A.G., toate cu aplicarea art. 33 lit a C. pen.

8. M.S.F.Ş., sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni de violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. şi de trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal în formă agravată prev. de 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), toate cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.

În fapt, s-a reţinut că în urma unui împrumut acordat părţii vătămate L.P., în cursul anului 2008, în cuantum de 2.000 euro, la care inculpatul M.Ş. percepea dobândă în cuantum de 30% lunar, ajungând în cursul anului 2009 la o datorie de 20.000 euro, iar ulterior 50.000 euro, precum şi a imposibilităţii părţii vătămate de a-i restitui sumele solicitate, M.Ş. - direct sau prin intermediari a exercitat acţiuni de violenţă, începând cu anul 2009 şi până în prezent, asupra părţii vătămate L.P., fiului părţii vătămate L.G., fostei soţii a părţii vătămate S.D., concubinei fiului părţii vătămate S.A.M., nepoatei părţii vătămate, minora în vârstă de 6 ani (în prezent) L.M.L., cât şi asupra persoanelor aflate în anturajul acesteia sau angajate ale societăţilor comerciale ale părţii vătămate.

Astfel, în data de 18 aprilie 2009, inculpatul G.C., la instigarea inculpatului M.Ş., cumnatul său, împreună cu alte persoane până în prezent neidentificate, i-a aplicat părţii vătămate L.G. (ca urmare a refuzului acestuia de a-i divulga locul unde se afla tatăl său, partea vătămată L.P.) într-un local situat în apropierea Bisericii Vechi a Municipiului Urziceni, mai multe lovituri cu corpuri dure şi cu corpuri tăietoare, provocându-i plăgi tăiate şi fractură cominutivă braţ stâng, pentru care a necesitat un număr de 35 - 40 zile îngrijiri medicale (victima a fost lovită cu obiecte apte să-i suprime viaţa - săbii şi bâte - şi au fost vizate zonele vitale ale corpului (abdomen), prezentând o fractură de epifiză distală radius stâng şi smulgere stiloidă cubitală cu deplasare, precum şi excoriaţii pe braţul stând, prin tăiere cu sabia - conform Raportului de expertiză medico-legală nr. Al/8088/2011, leziuni specifice de apărare în condiţiile în care agresorul a vizat capul victimei).

În vara anului 2009, inculpatul A.V., împreună cu fiul acestuia, inculpatul M.T.L., la instigarea numitului M.Ş. a pătruns, fără drept, în locuinţa părţii vătămate F.S., din strada U, municipiul Urziceni, a ameninţat-o cu moartea dacă nu îi va divulga adresa unde se găseşte partea vătămată L.P.

În data de 14 ianuarie 2010, inculpatul M.Ş., însoţit de fiul său, minor la acea dată, inculpatul M.S.F.Ş., soţia sa, inculpata M.V. şi inculpatul A.V. au pătruns, fără drept, în locuinţa numitei S.A.M., situată în municipiul Urziceni, judeţul Ialomiţa, strada T, fără consimţământul acesteia. În aceleaşi împrejurări, cei patru le-au dus pe S.D., S.A.M. şi fiica minoră L.M.L., într-o cameră, blocându-le, în timp ce M.Ş. o căuta pe partea vătămată L.P. în celelalte camere ale apartamentului. Întrucât nu a găsit-o pe partea vătămată, în timp ce o imobiliza pe minora de 4 ani, L.M.L., inculpatul M.Ş. a apelat-o telefonic pe partea vătămată L.G., comunicându-i că, în cazul în care nu-i va restitui sumele de bani datorate, o va abuza sexual pe minoră şi o va sechestra.

În cursul anului 2007, urmare a unei datorii de 1.000 euro, pe care L.G. o avea din anul 2006 faţă de inculpatul T.M. şi care, prin dobânzi, a ajuns la 36.000 euro, inculpatul T.M. a exercitat ameninţări în mod repetat asupra părţii vătămate L.P., solicitându-i acesteia să-i plătească suma pretinsă. Urmare a acestor ameninţări, partea vătămată a convins-o pe angajata sa V.S. să-i vândă fiicei inculpatului T.M., numita M.C., în anul 2007, un apartament evaluat la suma de 42.000 euro, contra sumei de 6.000 euro, pentru stingerea acelei datorii. După încheierea acestui contract oneros, la solicitarea părţii vătămate V.S. adresată inculpatului T.M., privind restituirea sumei de 6.000 euro, ce-i revenea în urma vânzării apartamentului, inculpatul a ameninţat-o cu moartea pentru a o determina să renunţe la pretenţiile sale.

În data de 05 august 2009, inculpatul T.M. a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată F.S. solicitându-i-se în schimb, să divulge adresa la care se ascundea administratora societăţii concubinului său, L.G., numita V.S.

În luna martie 2009, inculpatul A.V. (urmare a unui împrumut de 6.500 euro acordat părţii vătămate R.D., în cursul anului 2008 şi care, în urma dobânzii de camătă, s-a ridicat în anul 2009 la suma de 20.000 euro şi, ulterior, la suma de 50.000 euro), împreună cu inculpatul A.L. zis C. şi în complicitate cu inculpatul A.G., a chemat-o pe partea vătămată R.D. la adresa numitului A.G., situată în municipiul Urziceni, strada MV, judeţul Ialomiţa, sub pretextul purtării unei discuţii cu privire la pretinsele sumele datorate de către partea vătămată inculpatului A.V. Cu acest prilej cei trei l-au sechestrat pe R.D., nepermiţându-i să iasă din locuinţa respectivă şi să vorbească la telefon, obligându-l să semneze trei chitanţe fictive prin care recunoştea pretinse datorii şi prin care le ceda acestora bunuri mobile şi imobile, utilizând în acest scop violenţe fizice şi psihice.

În data de 09 iulie 2009, inculpatul A.V. a pătruns, fără drept, împreună cu alte două persoane (identificate ulterior ca fiind A.M., soţia lui A.V. şi A.C., fiica lui A.V.), în domiciliul părţii vătămate R.C., mama părţii vătămate R.D., asupra căreia a exercitat acte de şantaj, prilej cu care au distrus uşa imobilului (în cauză a fost depusă plângere prealabilă, în termen legal, la Poliţia Municipiului Urziceni, într-o cauză penală conexată la prezentul dosar).

În data de 12 iulie 2009, inculpatul A.V., cu intenţie, împreună cu trei persoane (una dintre persoane identificată, ulterior, ca fiind C.M.), a blocat, în trafic autoturismul părţii vătămate, R.D., cu autoturismul său, a distrus autoturismul părţii vătămate, exercitând asupra acesteia acte de şantaj, în scopul obţinerii pretinselor sume de bani datorate.

În data de 14 septembrie 2009, inculpatul A.V. a exercitat ameninţări asupra martorului T.M., angajatului părţii vătămate, R.D., cu scopul de a o determina pe aceasta din urmă să îi plătească o sumă de bani.

În luna octombrie 2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la locuinţa părţii vătămate R.C., situată în municipiul Urziceni, strada G, judeţ Ialomiţa, unde i-a adresat acesteia şi părţii vătămate R.D. injurii şi cuvinte jignitoare, cu scopul de a-i determina să achite o pretinsă datorie lui A.V. Tot cu această ocazie, a pulverizat un spray paralizant înspre părţile vătămate, provocându-le leziuni oculare.

În luna octombrie 2009, inculpatul A.L. s-a deplasat la bufetul B. SA, situat pe B-dul Republicii din municipiul Urziceni, în zona gării, unde îşi desfăşoară activitatea partea vătămată R.C., adresându-i acesteia ameninţări şi injurii, în sensul că îi ucide pe unii membri ai familiei dacă nu îi dă o pretinsă datorie. Cu această ocazie a imobilizat-o pe partea vătămată R.C., ducând-o cu forţa în spatele tejghelei, unde i-a aplicat o lovitură cu podul palmei.

În data de 01 august 2010, inculpatul A.V., în timp ce se afla pe B-dul Republicii din municipiul Urziceni, a ameninţat-o cu moartea pe partea vătămată R.M. (soţia părţii vătămate R.D.) în cazul în care nu-i va da sumele de bani solicitate.

În data de 29 mai 2011, inculpatul C.C. l-a ajutat pe inculpatul M.C. să scape de urmărirea penală şi să rămână cu folosul infracţiunii, în legătură cu săvârşirea de către acesta din urmă a unei fapte de furt dintr-un autoturism, comisă în aceeaşi dată, sens în care a apelat la comisarul şef de poliţie C.G., care, la rândul său, în data de 29 mai 2011, l-a ajutat pe M.C. să păstreze produsul infracţiunii de furt şi să zădărnicească urmărirea penală, ascunzându-i ofiţerului de cercetare penală, din subordinea sa, identitatea reală a autorului.

În ziua de 25 august 2011, inculpatul Ţ.G. i-a solicitat inculpatului M.Ş. să exercite presiuni psihice asupra părţii vătămate A.G., pentru ca aceasta din urmă să-i remită o pretinsă datorie de 3.000 euro, inculpatul M.Ş. ameninţând-o telefonic pe partea vătămată.

De la momentul arestării preventive a fost completat probatoriul prin audierea martorilor V.M., D.E., O.C., N.E., Z.I., R.G., C.V., C.G., recunoaşterile după planşele fotografice a inculpatului T.M. de către martorii V.M. şi D.E., reaudiată partea vătămată F.S. şi inculpaţii M.C. şi C.C., au fost preluate prin rezoluţiile Procurorului General un număr de trei dosare de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Urziceni şi conexate la prezentul dosar, a fost infirmată rezoluţia din Dosarul nr. 1224/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni şi s-a procedat la desigilarea coletelor ce conţineau bunurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare din data de 31 octombrie 2011, ocazie cu care au fost identificate mai multe înscrisuri în care erau consemnate împrumuturile acordate cu dobândă tip camătă unor persoane, printre care şi părţilor vătămate şi certificate de înmatriculare ale unor autoturisme ai căror proprietari erau alte persoane decât inculpaţii ori membrii familiilor acestora.

Parchetul a învederat că în cauză, urmează a fi efectuate următoarele acte de urmărire penală:

- solicitarea emiterii unor mandate de arestare în lipsă faţă de A.C., A.M., M.C. şi M.T.L., care se află pe teritoriul Franţei;

- audierea persoanelor (aproximativ 10) care, după cum rezultă din înscrisurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare din data de 31 octombrie 2011, au împrumutat în sistem camătă diverse sume de bani de la inculpaţi, în vederea identificării de potenţiale părţi vătămate;

- identificarea şi audierea în calitate de martor a numitului „B.";

- audierea inculpaţilor V.C. şi a numiţilor R.B. şi V.G., despre care există indicii temeinice că ar fi coautori la săvârşirea infracţiunii de furt din data de 29 mai 2011;

- identificarea şi audierea celorlalte persoane care l-au ajutat pe inculpatul G.C. să o agreseze pe partea vătămată L.G. la data de 18 aprilie 2009.

- identificarea şi audierea martorilor oculari care au asistat la agresiunea din data de 18 aprilie 2009 asupra părţii vătămate L.G.;

- prezentarea materialului de urmărire penală;

- întocmirea rechizitoriului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat următoarele: S-a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată numai în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A.L., A.V., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş., exceptându-l pe inculpatul minor M.S.F.Ş.

Astfel, sunt întrunite cerinţele art. 143 alin. (1) C. proc. pen., existând indicii temeinice care să justifice bănuiala rezonabilă, pentru un observator obiectiv, că inculpaţii au comis infracţiunile de care sunt acuzaţi.

Mijloacele de probă pe care s-au întemeiat existenţa acestor indicii au fost următoarele:

1. Pentru A.L.: declaraţiile părţilor vătămate R.C. şi R.D., declaraţia martorilor S.P. şi T.M., declaraţiile martorilor cu identitate protejată F.A. şi A.l., declaraţie martor M.N., recunoaşteri după planşa fotografică efectuată de către R.C., R.D., A.l. şi M.N., copie conformă cu originalul a Dosarului civil nr. 2469/330/2011 al Judecătoriei Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr. 3065/330/2010 şi 2867/330/2010 ale Judecătoriei Urziceni; procesul-verbal de percheziţie domiciliară potrivit căruia în locuinţa inculpatului au fost găsite un 6 chitanţe de mână, prin care diverse persoane erau împrumutate cu sume între 5.000 euro şi 250.000.000 ROL.

2. Pentru A.V.: declaraţia părţii vătămate F.S., recunoaştere inculpatului după planşă fotografică efectuată de către partea vătămată, declaraţiile părţilor vătămate S.A.M., S.D., L.G. şi L.P., referatul de evaluare psihologică privind pe minorul L.M.L., recunoaşterea după planşa fotografică efectuată de către partea vătămată S.A., transcrierea convorbirii din 14 ianuarie 2010 obţinută de la Serviciul de urgenţă 112, nu în ultimul rând, declaraţiile inculpaţilor M.Ş. şi A.V. care recunosc că s-au deplasat la apartamentul părţii vătămate în data de 14 ianuarie 2010; declaraţia părţii vătămate R.D., declaraţia martorilor S.P. şi T.M., recunoaşteri după planşa fotografică efectuată de către R.D., copie conformă cu originalul a Dosarului civil nr. 2469/330/2011 al Judecătoriei Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr. 3065/330/2010 şi nr. 2867/330/2010 ale Judecătoriei Urziceni; declaraţie parte vătămată R.C., R.M. şi R.D., declaraţia martor R.V., declaraţie martor cu identitate protejată F.A., raport psihologic privind situaţia minorului R.M., transcrierea convorbirii din 09 iulie 2009 obţinută de la Serviciul de urgenţă 112, recunoaştere după planşa fotografică efectuată de R.C., R.D., R.M., S.P., T.M. şi F.A.

3. Pentru A.G.: declaraţia părţii vătămate R.D., declaraţia martorilor S.P. şi T.M., copie conformă cu originalul a Dosarului civil nr. 2469/330/2011 al Judecătoriei Urziceni, copia actelor din Dosarele civile nr. 3065/330/2010 şi 2867/330/2010 ale Judecătoriei Urziceni, procesul-verbal de percheziţie domiciliară din care reiese că la domiciliul inculpatului A.G. a fost găsită, în original, chitanţa despre care partea vătămată R.D. susţine că a recunoscut, sub ameninţare, o datorie de 34.000 euro, precum şi o altă chitanţă, întocmită de inculpatul A.G. şi numitul L.L., prin care, acesta din urmă recunoştea o datorie de 13.000 euro şi se obligă să lase garanţie un imobil.

4. Pentru G.C.: declaraţia părţii vătămate L.G. din data de 19 mai 2011, declaraţia martorului ocular F.S., transcrierea convorbirii din 18 aprilie 2009 obţinută de la Serviciul de urgenţă 112, Raportul de expertiză medico-legală nr. Al/8088/2011, care atestă leziunile traumatice provocate părţii vătămate L.G., recunoaşterea inculpatului G.C. după planşa fotografică efectuată de către partea vătămată L.G. şi martora F.S.; procesul-verbal de percheziţie domiciliară din care reiese că în locuinţa inculpatului fost descoperită o sabie similară celei descrise ca fiind folosită în agresiunea asupra victimei L.G., precum şi o bâte de baseball.

5. Pentru C.G.: declaraţia părţii vătămate P.V.M. şi recunoaşterea după planşa fotografică a numitului M.C. zis V., declaraţia inculpatului M.C. şi a martorei M.C., luate de către inculpatul C.G., în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară, transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul C.G. şi inculpatul C.C. în ziua săvârşirii infracţiunii de furt, din care rezultă că cei doi inculpaţi ajung la o înţelegere, în sensul ca numitul C.C. să recupereze bunurile furate şi să i le predea lui C.G., cu condiţia ca acesta din urmă să nu îl reaudieze pe inculpatul M.C. şi să introducă dosarul în evidenţa cauzelor cu autori necunoscuţi, lucru cu care C.G. este de acord, raportul întocmit de către Subinspector de poliţie B.S., care avea spre instrumentare dosarul privind furtul din data de 19 august 2001.

6. Pentru M.T.: declaraţie de parte vătămată L.P. şi V.S., antecontractul de vânzare-cumpărare şi contractul de vânzare-cumpărare autentificate privind imobilul aparţinând părţii vătămate V.S. vândut numitei M.C. - fiica inculpatului T.M. (din conţinutul cărora rezultă că partea vătămată nu a primit preţul apartamentului în faţa notarului, susţinând că aceşti bani i-ar fi fost daţi anterior), declaraţiile părţilor vătămate F.S., V.S. şi L.P., declaraţiile martorilor V.M. şi D.E., recunoaşterile după planşa fotografică efectuate de către V.S., F.S., V.M. şi D.E.

7. Pentru M.Ş.: declaraţiile părţilor vătămate S.A.M., S.D., L.G. şi L.P., referatul de evaluare psihologică privind pe minorul L.M.L., recunoaşterea după planşa fotografică efectuată de către partea vătămată S.A., transcrierea convorbirii din 14 ianuarie 2010 obţinută de la Serviciul de urgenţă 112, nu în ultimul rând, declaraţiile inculpaţilor M.Ş. şi A.V. care recunosc că s-au deplasat la apartamentul părţii vătămate în data de 14 ianuarie 2010; declaraţie parte vătămată A.G., transcrierea convorbirilor telefonice purtate în data de 25 august 2011 între Ţ.G. şi M.Ş., respectiv între M.Ş. şi A.G.; procesul-verbal de percheziţie la domiciliul inculpaţilor M.Ş., M.V., M.S.F.Ş., unde au fost descoperite mai multe contracte de împrumut cu diverse persoane fizice şi juridice.

Apărările acestor inculpaţi care, după caz, au negat prezenţa la locul şi momentul comiterii faptelor, sau au recunoscut că au fost prezenţi în locurile respective, dar au negat comiterea unor fapte de natură penală, au fost infirmate de celelalte mijloace de probă, ce au conturat o presupunere rezonabilă că aceşti 7 inculpaţi au comis faptele pentru care sunt cercetaţi.

Faptul că în sarcina inculpatului A.G. s-a reţinut forma de participaţie a complicităţii, nu face ca acesta să aibă o situaţie mai uşoară în raport cu autorii faptelor, cu atât mai mult cu cât percheziţia domiciliară a relevat şi alte cazuri în care acesta a acordat împrumuturi unor persoane fizice, fiind suspectat că practică cămătăria.

Referitor la inculpatul M.T., deşi limitele pedepselor pentru cele trei infracţiuni de şantaj reţinute în sarcina acestuia nu sunt foarte ridicate (6 luni - 5 ani), Curtea nu a făcut abstracţie de antecedentele sale penale, ca şi de împrejurarea că ulterior arestării preventive s-au adăugat alte probe privind activitatea sa infracţională (depoziţiile martorilor V.M. şi D.E., ca şi recunoaşterile după planşa fotografică efectuate de către aceştia).

În privinţa inculpatului C.G., ulterior arestării sale, participaţia sa infracţională a fost bine conturată în urma audierii inculpaţilor C.C. şi M.C.

Apărarea inculpatului G.C. referitoare la suspiciunea corectitudinii certificatului medico-legal a urmat a fi elucidată pe parcursul anchetei, iar raportat la încadrarea juridică dată faptei la acest moment de către procuror (tentativă la omor calificat), care nu poate fi cenzurată de instanţă, acuzaţia a fost suficient de gravă ca să impună o măsură preventivă extremă. Este cert că leziunile produse prin lovirea cu sabia au fost minore şi nu au pus viaţa părţii vătămate în primejdie, numărul ridicat de zile de îngrijiri medicale 25 - 30 fiind determinat de fractura constatată, însă contradicţia existentă între cele două certificate medicale, primul atestând doar 10 zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, ar fi trebuit lămurită pentru stabilirea încadrării juridice corespunzătoare.

În privinţa inculpaţilor M.Ş., A.L. şi A.V., Curtea a constatat că au cele mai multe acuzaţii, ultimii doi nu s-au aflat la primul conflict cu legea penală.

Au fost îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Este adevărat că potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, necesitatea arestării preventive nu se poate examina numai în funcţie de gravitatea pedepsei (cauza Letellier contra Franţei).

Pe de altă parte, pericolul pentru ordinea publică nu a putut fi apreciat în mod abstract, aşa încât, în lipsa unei definiţii legale, evaluarea sa se face prin raportare la scopul măsurilor preventive, prin utilizarea criteriilor enumerate de art. 136 alin. ultim C. proc. pen., respectiv gradul de pericol social al infracţiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.

Drept urmare, nu s-a putut susţine că pericolul pentru ordinea publică trebuie raportat exclusiv la persoana inculpatului, fără să fie avute în vedere natura, gravitatea faptei şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, aşa cum s-a conturat în raport de probele administrate până la acest moment.

Sub acest aspect, infracţiunile pentru care inculpaţii au fost cercetaţi au fost comise în urmă cu circa 2 ani, însă faptele au prezentat o gravitate deosebită (inculpaţii sunt cercetaţi pentru infracţiuni contra libertăţii persoanei, infracţiuni contra persoanei şi infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei); unii dintre inculpaţi au desfăşurat o activitate infracţională cu caracter de continuitate şi repetabilitate; pentru unele din aceste infracţiuni au fost date soluţii de neîncepere a urmăririi penale, ulterior infirmate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, existând indicii că organele judiciare de la nivel local au asigurat o anumită protecţie acestor inculpaţi; dosarul s-a aflat într-un stadiu procesual incipient, căci după preluarea cauzelor de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, urmărirea penală a fost începută in personam în luna octombrie 2011. În plus, din punct de vedere al datelor personale, s-a constatat că numiţii A.L., A.V. şi M.T., sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Toate acestea au determinat concluzia că pentru buna desfăşurare a procesului penal s-a impus, în continuare, privarea de libertate a celor opt inculpaţi.

Prin raportare la toate aceste elemente, s-a apreciat că circumstanţele personale favorabile ale inculpaţilor, constând în lipsa antecedentelor penale în ceea ce-i priveşte pe A.G., G.C., C.G., M.Ş., respectiv existenţa unei familii şi a unei ocupaţii stabile în ceea ce-i priveşte pe A.G., G.C., C.G. şi M.Ş., nu au diminuat într-o măsură suficientă periculozitatea inculpaţilor, pentru a putea dispune lăsarea acestora în stare de libertate, neexistând temeiuri pentru luarea unei alte măsuri preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara).

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.G., fapta a prezentat o periculozitate deosebită, chiar dacă infracţiunea pentru care este cercetat este sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 luni la 7 ani. Din probele administrate a rezultat că acesta a comis fapta în calitatea sa de ofiţer de poliţie judiciară, acţionând cu numitul C.C. pentru a-l favoriza pe numitul M.C. şi a intervenit în desfăşurarea anchetei penale, preluând un corp delict pe care l-a predat ofiţerului de caz (subinspectorul B.S.), în scopul de a asigura înlăturarea răspunderii penale a autorului furtului.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M.Ş., pericolul pentru ordinea publică a fost conturat şi de atitudinea sa în timpul efectuării percheziţiei domiciliare. Din procesul-verbal încheiat în acest sens, declaraţia martorului asistent C.C. şi raportul întocmit de unul dintre lucrătorii din forţele de intervenţie a reieşit că în prezenţa organelor de poliţie şi a martorilor asistenţi, M.Ş. i-a transmis fiului său, M.D.I.A.: „dacă asta (n.a. percheziţia) este din cauza lui "X" (n.a. parte vătămată L.P.) să-l cauţi pe băiatul lui "X" şi să-i iei viaţa".

Referitor la inculpatul M.S.F.Ş. Curtea a observat că în raport de vârsta pe care o avea la data comiterii faptelor (minor în vârstă de 17 ani), de împrejurarea că s-a aflat sub influenţa autorităţii părinteşti exercitată de inculpatul M.Ş., a apreciat că pentru buna desfăşurare a procesului penal nu a fost necesară arestarea preventivă, nefiind îndeplinită condiţia prev. de art. 148 lit. i) teza a II-a C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Ceea ce-l diferenţiază pe inculpatul M.S.F.Ş. de ceilalţi 7 inculpaţi a fost, pe de o parte, starea de minoritate existentă la momentul comiterii faptelor (ceea ce determină şi un regim sancţionator mai redus), dar şi gravitatea mai redusă a acestora, fiind vorba de o manifestare izolată (în ziua de 14 ianuarie 2010), în concret inculpatul asistând pasiv la acţiunea tatălui său.

Din această perspectivă, având în vedere circumstanţele reale astfel cum au fost expuse, în special gravitatea mai redusă a faptelor, ca şi lipsa antecedentelor penale, Curtea a apreciat că scopul prevăzut de art. 136 C. proc. pen. s-a putut realiza în ceea ce-l priveşte pe inculpatul minor prin luarea unei măsuri restrictive de libertate, cu stabilirea unui control judiciar adecvat, de natură a garanta buna desfăşurare a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş., solicitând casarea încheierii atacate şi respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar Curtea de Apel Bucureşti nu este competentă să o soluţioneze.

Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate şi din oficiu cauza, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile inculpaţilor A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş. sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen., arestarea inculpatului dispusă de instanţă poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Faţă de dispoziţia legală enunţată, se constată că, pentru a se dispune prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, trebuie să fie întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen., în sensul să existe probe sau indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi să existe vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., iar acestea să impună în continuare privarea de libertate sau să existe temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.

Corect, s-a apreciat de instanţa de fond că temeiurile care au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş., fiind îndeplinite condiţiile prev. de art. 155 şi urm. C. proc. pen.

În cauză, există probe şi indicii temeinice în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 681 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit infracţiunile pentru care sunt cercetaţi, iar în acest sens se au în vedere interceptări ale convorbirilor telefonice, coroborate cu depoziţiile părţilor vătămate, martorilor, procese-verbale de percheziţie domiciliară şi recunoaştere din planşa foto.

În sensul art. 5 parag. 1 din Convenţie, legalitatea privării de libertate este condiţionată de existenta unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârşit o infracţiune de către inculpat, iar noţiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curtea europeană în sensul existenţei unor date, informaţii care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârşit infracţiunea respectivă. Aceste date nu trebuie să aibă aceeaşi forţă ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare.

În cauză, probele strânse până la acest moment procesual oferă suficiente indicii în sensul că inculpaţii au săvârşit fapte prevăzute de legea penală.

Referitor la condiţia impusă de dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă în continuare pentru fiecare dintre inculpaţi, întrucât unele dintre infracţiunile presupus săvârşite au pedeapsa prevăzută de lege, închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpaţii au fost arestaţi preventiv pentru infracţiuni ce prezintă un grad de pericol social ridicat, ceea ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele respective, din modalităţile şi împrejurările concrete de săvârşire a faptelor şi de rezonanţa socială negativă a infracţiunilor de acest gen - şantaj, lipsire de libertate în mod nelegal, distrugere, violare de domiciliu, favorizare a infractorului, tentativă de omor şi care generează o stare de neîncredere şi insecuritate în rândul societăţii.

Susţinerile inculpaţilor A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş., în sensul că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât sunt necunoscuţi cu antecedente penale, au familii organizate şi anterior arestării preventive aveau locuri de muncă, sunt într-adevăr circumstanţe favorabile inculpaţilor, însă în raport de natura infracţiunilor presupus a fi comise, de caracterul organizat al activităţii infracţionale desfăşurată pe o perioadă de timp, de gradul de pericol social al faptelor, este justificată aprecierea primei instanţe că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii prin gravitatea deosebită şi prin reacţia publicului creează o stare de nelinişte capabilă să justifice prelungirea duratei arestării preventive, iar durata rezonabilă a arestării preventive nu a fost depăşită în cauză, prin raportare la criteriile utilizate de Curtea Europeană pentru a determina caracterul rezonabil al acestui termen; durata efectivă a detenţiei, cuantumul pedepsei în caz de condamnare, complexitatea cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte în acord cu prima instanţă constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menţin şi în prezent şi justifică necesitatea menţinerii în continuare a inculpaţilor în stare de arest pentru o mai bună desfăşurare a procesului penal, conform art. 136 alin. (1) C. proc. pen. De asemenea, măsura arestării preventive se impune a fi prelungită şi pentru efectuarea actelor de urmărire penală indicate în cererea de prelungire a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Critica apărării referitoare la necompetenţa primei instanţe în soluţionarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive este nefondată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 155 alin. (2) C. proc. pen., prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere, locul unde s-a constatat săvârşirea faptei prevăzute de legea penală ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

În cauză, instanţa competentă să judece cauza în fond este curtea de apel dată fiind calitatea inculpatului C.G. - comisar şef de poliţie, fiind ofiţer de poliţie judiciară.

Ca atare, Curtea de Apel Bucureşti este competentă să soluţioneze şi propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor, fiind în acelaşi timp şi instanţa în a cărei circumscripţie se afla locul de deţinere a inculpaţilor - Arestul Direcţiei Generale de Poliţie al Municipiului Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 10050/2/2011 (3877/2011), iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.V., A.L., A.G., G.C., C.G., M.T. şi M.Ş. împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 10050/2/2011 (3877/2011).

Obligă recurentul inculpat M.T. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenţii inculpaţi A.V., A.L., A.G., G.C., C.G. şi M.Ş. la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4054/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 4368/2011. Penal. Menţinere măsură de... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4117/2011. Penal