ICCJ. Decizia nr. 422/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 422/2011
Dosar nr. 1080/44/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 160/F din 3 noiembrie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a respins ca nefondată plângerea petentului B.V. împotriva Ordonanţei nr. 96/P/2010 din 3 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe care a menţinut-o.
Instanţa a reţinut că persoana vătămată B.V. la datele de 11 ianuarie 2010 şi 18 ianuarie 2010 s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, prin care a cerut efectuarea de cercetări penale faţă de procurorul M.P. pentru soluţiile dispuse în Dosarele nr. 4949/2005 şi 5952/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani şi în legătură cu acţiunea de evacuare efectuată de executorul judecătoresc T.I.C., acuzându-i pe cei doi de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin Ordonanţa nr. 96/P/2010 din 3 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul procuror şi executorul judecătoresc sus-numiţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) şi f) C. proc. pen.
S-a motivat că, în Dosarul nr. 5952/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, magistratul procuror a confirmat la 23 ianuarie 2008 prin rezoluţie, propunerea de neîncepere a urmăririi penale pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. în urma efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice-grafică, care a stabilit că scrisul depus în finalul declaraţiei olografe a persoanei vătămate începând cu fraza „îmi retrag plângerea ..." şi semnătura au fost executate de aceasta.
Această soluţie a fost confirmată prin Rezoluţia nr. 267/11/2/2008 din 28 februarie 2008 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani prin care a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată conform art. 278 C. proc. pen. de către petent.
Referitor la executorul judecătoresc T.I.C. s-a reţinut că prin Rezoluţia nr. 668/P/2009 din 27 iulie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor faţă de executor, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Aşa fiind, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., întrucât lipseşte o condiţie prevăzută de lege necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale - fapta a făcut obiectul Dosarului nr. 668/2009 al aceluiaşi parchet.
Prin Ordonanţa nr. 701/II/2/2010 din 20 iulie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, plângerea petiţionatului B.V., împotriva soluţiei de netrimitere în judecată, a fost respinsă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. petiţionarul a formulat plângere împotriva ordonanţei de netrimitere în judecată în faţa judecătorului Curţii de Apel Galaţi, care, aşa cum s-a arătat a respins-o ca nefondată prin Sentinţa penală nr. 160/F din 3 noiembrie 2010.
În motivarea hotărârii a reţinut că Ordonanţa nr. 96/P/2010 din 3 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi este legală şi temeinică.
Curtea a făcut verificări suplimentare, în urma cărora a rezultat că Dosarul nr. 4949/2005 despre care se face vorbire în Ordonanţa nr. 96/P/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, nu este al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, ci al Judecătoriei Focşani.
Prin Sentinţa penală nr. 2922/2005 a Judecătoriei Focşani pronunţată în Dosarul nr. 4949/2005 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.V. împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 4161 din 26 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani (făptuitor J.G.) menţinută prin Rezoluţia nr. 621/II/2/2005 din 31 mai 2005 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani.
Sentinţa penală nr. 2922/2005 a Judecătoriei Focşani, a rămas definitivă, prin respingerea recursului petentului B.V., prin Decizia penală nr. 638 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Vrancea.
Analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că intimatul T.I.C., executor judecătoresc a acţionat cu respectarea dispoziţiilor legale prevăzute în codul de procedură civilă şi în Legea executorilor judecătoreşti, după cum s-a constatat şi în Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 668/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi împotriva căreia petentul nu a exercitat căile legale de atac, o nouă plângere nu se poate face pentru aceleaşi fapte.
În ceea ce priveşte pe procurorul M.P. rezultă că acesta a acţionat cu respectarea dispoziţiilor legale şi nu a săvârşit infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. proc. pen.
Ca o garanţie a respectării legalităţii în procesul penal legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană nemulţumită de soluţiile de neurmărire penală dispuse de procuror să poată să facă plângere împotriva acestora.
Accesul liber la justiţie este reglementat de legiuitor, iar cel nemulţumit de soluţia dată de procuror se poate adresa judecătorului de la instanţa căreia i-a revenit, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă, aşa cum de altfel a procedat şi petiţionarul B.V.
S-a arătat, că pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii.
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
Intervenţia unui astfel de caz rezultă, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării fie din actele ulterioare.
În mod justificat procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, a constatat existenţa cazului de împiedicare a începerii urmăririi penale prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu e prevăzută de legea penală) întrucât făptuitoarea M.P. a acţionat cu respectarea dispoziţiilor legale.
Hotărârea sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către petiţionar, susţinând prin motivele scrise şi concluziile orale, casarea acesteia şi în rejudecare desfiinţarea ordonanţelor de neurmărire şi trimiterea dosarului la procuror pentru a efectua urmărirea penală.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică fiind amplu şi judicios motivată.
Partea nemulţumită de o soluţie dată de procuror are posibilitatea, potrivit legii, să se adreseze cu plângere procurorului ierarhic.
Plângerea penală împotriva magistratului procuror care a dispus o soluţie de neurmărire deşi reprezintă exercitarea unui drept prevăzut de lege, nu se poate substitui şi nici nu poate constitui o nouă cale de a desfiinţa soluţia de neurmărire.
Potrivit funcţiilor sale, o astfel de plângere are, potrivit art. 221 cu referire la art. 222 C. proc. pen., valoarea unei încunoştinţări a organului de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni.
Pentru a dispune începerea urmăririi penale în cauză, însă, este necesar să se constate, conform dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., că din cuprinsul plângerii sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută de lege.
În caz contrar, procurorul dispune/confirmă neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (4) şi alin. (6) C. proc. pen.
Această din urmă situaţie a fost constatată în cauza de faţă iar dispoziţiile de neîncepere a urmăririi penale luată de procuror prin Ordonanţa nr. 96/P/3 iunie 2010 este legală şi temeinică.
Nici din conţinutul plângerii petiţionarului, nici din alte verificări nu rezultă vreun indiciu care să susţină rezonabil presupunerea că magistratul procuror şi executorul judecătoresc şi-au îndeplinit abuziv îndatoririle de serviciu cu ocazia adoptării soluţiei de neurmărire, respectiv în efectuarea actelor de evacuare.
Faţă de cele ce preced, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, recursul petiţionarului B.V. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul B.V. împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4216/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 426/2011. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
