ICCJ. Decizia nr. 4216/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Deciziapenală nr. 4216/2011
Dosar nr. 8097/30/2010
Şedinţa publică din 12 decembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş nr. 761/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.N. pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în noaptea de 16/17 august 2010, pe fondul consumului de alcool şi a unei situaţii conflictuale spontane, inculpatul P.N. a aplicat victimei C.S. o lovitură cu un briceag în zona abdominală, în urma căreia a decedat.
Prin sentinţa penală nr. 228 din 19 mai 2011 a Tribunalului Timiş, în temeiul dispoziţiilor art. 174 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.N. la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei. S-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., iar în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus prevenţia din 17 august 2010 la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui briceag cu lungimea totală de 17 cm, având lama cu lungimea de aprox. 8 cm şi lăţimea de 2 cm, purtând inscripţia S., obiect folosit la săvârşirea infracţiunii, iar în temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Victima C.S., concubinul martorei V.G. de aproximativ 25 de ani, locuia împreună cu aceasta la mama victimei, C.E., în localitatea C., com. S. Uneori, datorită certurilor dintre cei doi şi mama victimei, cei doi concubini se mutau temporar din imobil, locuind cu chirie în diverse imobile din loc. C., iar una dintre persoanele ce îi găzduia frecvent era şi martora P.A., mama inculpatului.
Inculpatul P.N. era cioban şi atunci când venea în sat, locuia împreună cu mama sa P.A. în imobilul nr. x din C.
La data de 16 august 2010, numitul C.S., martora V.G. împreună cu inculpatul P.N., se aflau în locuinţa mamei inculpatului şi împreună au consumat alcool, au ascultat muzică, petrecerea continuând inclusiv după miezul nopţii. În jurul orelor 02.00 - 04.00, între inculpat şi victimă s-a declanşat un conflict, generat, conform martorei V.G. de împrejurarea că inculpatul dorea să întreţină relaţii sexuale cu aceasta, iar potrivit inculpatului, de faptul că victima intenţiona să-i lovească concubina, urmarea discuţiilor contradictorii avute anterior.
În acest context, inculpatul P.N. a aplicat victimei C.S. două lovituri în zona toracică cu un briceag ce îl avea asupra sa, una dintre lovituri cauzându-i o plagă verticală de 1,7 cm pe faţa anterioară a ventriculului drept, în urma căreia a decedat.
Martora V.G. s-a speriat, a anunţat-o pe martora P.A., mama inculpatului şi împreună s-au dus la vecini să ceară ajutor. Au ajuns la locuinţa martorului P.E. în jurul orelor 05.00 dimineaţa rugându-l să le însoţească. Când au revenit victima era aşezată la masă pe un scaun, cu capul sprijinit pe masă pe mâna stângă iar inculpatul se plimba în holul din faţa camerei.
Martorul P.E. a apelat serviciul de urgenţă, la faţa locului deplasându-se un echipaj de medici cu o ambulanţă, ce au constatat decesul victimei, împreună cu organele de poliţie. Inculpatul P.N. a predat organelor de urmărire penală briceagul folosit la agresiunea victimei.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 363/A din 16 septembrie 2010 a reieşit că moartea numitului C.S. a fost violentă şi s-a datorat tamponadei cardiace consecutivă plăgii înjunghiate cardiace.
Situaţia de fapt a fost reţinută de prima instanţă din depoziţiile martorei V.G., concubina victimei, constante pe parcursul procesului penal, ce a susţinut că în ziua respectivă împreună cu victima şi inculpatul au consumat alcool, iar în timpul nopţii între victimă şi inculpat a avut loc o altercaţie. S-a speriat întrucât inculpatul avea asupra sa un briceag, astfel că a ieşit din cameră şi a mers împreună cu mama inculpatului să ceară ajutor unui vecin. Când s-au întors în locuinţă, au văzut că victima decedase iar inculpatul se plimba în cameră.
Tribunalul a apreciat că declaraţiile martorei se coroborează cu declaraţiile martorului P.E., ce a arătat că în noaptea incidentului, în jurul orelor 05.00, la domiciliul său au venit V.G. şi P.A. - mama inculpatului, ambele foarte agitate, V.G. relatându-i că inculpatul, ce avea un cuţit în mână, s-a repezit peste ea şi victimă în timp ce dormeau. La solicitarea celor două le-a însoţit la locuinţa acestora, unde au găsit victima aşezată pe un scaun, cu capul aplecat pe masă, decedată iar pe inculpat plimbându-se prin cameră.
Totodată, s-a apreciat că depoziţiile martorilor se coroborează cu aspectele evidenţiate în procesul verbal de constatare întocmit la data de 17 august 2010, din care a reieşit că la momentul deplasării organelor de poliţie la locul incidentului, inculpatul le-a predat briceagul folosit la săvârşirea faptei, ce-l avea asupra sa dar şi cu menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului, din care a rezultat că inculpatul prezenta urme de culoare brun-roşcată pe mâna stângă şi pe gât, raportul de expertiză biocriminalistică nr. 49/2010 stabilind că reprezintă sânge uman.
S-a apreciat de prima instanţă că probele se coroborează cu concluziile constatării medico-legale preliminare şi cu raportul medico-legal de necropsie, conform cărora moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat taponadei cardiace consecutivă plăgii înjunghiate cardiace, leziunile de violenţă constatate fiind rezultatul lovirii directe cu un corp înţepător tăietor cu o singură margine ascuţită, în mod repetat, şi fiind produse prin poziţionarea victimei şi a agresorului faţă în faţă.
Audiat fiind cu privire la fapta reţinută în sarcina sa, inculpatul a avut o poziţie oscilantă în proces, iniţial a recunoscut fapta de omor apoi şi-a modificat depoziţiile susţinând că autorul faptei este martora V.G.
În declaraţiile date procurorului şi judecătorului cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă (17 august 2010), inculpatul a recunoscut că a aplicat lovituri cu briceagul victimei ce au condus la deces. Astfel, a arătat că a consumat alcool împreună cu victima şi concubina acesteia iar pe fondul unor discuţii contradictorii, victima s-a ridicat şi crezând că intenţionează să o lovească pe V.G., i-a aplicat acesteia o lovitură cu briceagul în zona abdomenului, posibil şi o lovitură în zona inimii.
Aceeaşi poziţie procesuală a avut-o inc. P.N. şi la data de 31 august 2010, când s-a realizat o reconstituire a faptei, din procesul-verbal întocmit şi semnat de inculpat, apărător şi martori asistenţi reieşind că a indicat la faţa locului modalitatea în care a săvârşit infracţiunea de omor. Ulterior, a retractat declaraţiile, susţinând că este nevinovat şi că fapta a fost comisă de concubina victimei, V.G., precizând că pe fondul unor discuţii contradictorii dintre C.S. şi V.G. aceasta din urmă a lovit victima cu briceagul la nivelul toracelui şi apoi a părăsit în fugă locuinţa, apărare formulată de inculpat şi cu ocazia soluţionării cauzei în fond.
Tribunalul a reţinut că raportând declaraţiile inculpatului la mijloacele de probă administrate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecărei probe urmând a se face prin raportare la probele administrate, în scopul aflării adevărului, s-a apreciat că depoziţiile ce corespund adevărului şi avute în vedere la soluţionarea cauzei au fost cele date de inculpat în faza urmăririi penale - prin care a recunoscut săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, ce se coroborează cu celelalte probe administrate.
Instanţa de fond a apreciat că raportul medico-legal de necropsie a concluzionat că leziunile de violenţă constatate asupra victimei au fost produse prin poziţionarea victimei şi a agresorului faţă în faţă, ceea ce contrazice susţinerea inculpatului referitoare la modul de derulare a incidentului potrivit căreia V.G. ar fi fost cea care a aplicat loviturile cu briceagul victimei. Mai mult, s-a observat că inculpatul nu a oferit nicio explicaţie verosimilă cu privire la modificarea declaraţiilor sale în condiţiile în care a recunoscut săvârşirea infracţiunii după incident dar şi ulterior participând la realizarea unei reconstituiri a modului de săvârşire a infracţiunii. Nu în ultimul rând, s-a constatat de tribunal că nici reacţiile ulterioare ale inculpatului şi martorei V.G., confirmate de martorul P.E., nu au confirmat apărările inculpatului, martora despre care inculpatul a afirmat că a înfăptuit fapta fiind cea care a părăsit imobilul să ceară ajutor, trezind-o pe mama inculpatului dar şi un vecin, fiind agitată şi speriată datorită altercaţiei dintre inculpat şi victimă, pe când inculpatul a rămas în imobil, fără a avea vreo reacţie nici măcar în momentul în care a pretins că a conştientizat că victima a decedat.
Avându-se în vedere probele administrate în cauză, prima instanţă a constatat că fapta inculpatului P.N. de a aplica două lovituri cu cuţitul în zona inimii victimei C.S., ce a condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen.
Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că acţiunea inculpatului constituie elementul material al infracţiunii de omor în condiţiile în care acesta a lovit victima cu intensitate într-o zonă vitală (în zona inimii), cu un obiect tăietor înţepător - apt să provoace decesul unei persoane (un briceag). Între activitatea desfăşurată de inculpat şi rezultatul produs - decesul victimei există legătură de cauzalitate evidenţiată de concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 363/A din 16 septembrie 2010 al IML Timişoara, conform cărora moartea numitului C.S. a fost violentă, datorându-se tamponadei cardiace consecutivă plăgii înjunghiate cardiace.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, prima instanţă a apreciat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor cu intenţie indirectă, a prevăzut rezultatul faptei sale şi fără a-l urmări a acceptat posibilitatea producerii acestuia. S-a avut în vedere că agresorul a folosit un briceag pentru a lovi victima, instrument ascuţit tăietor apt prin natura sa să producă decesul unei persoane, zona corpului în care au fost aplicate loviturile hemitorace stâng, zonă anatomică vitală, precum şi din numărul loviturilor aplicate - două.
Prin urmare, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate ţinându-se seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a apreciat că fapta săvârşită de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul P.N. aducând o atingere gravă relaţiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viaţă.
În ceea ce priveşte persoana inculpatului, prima instanţă a reţinut că este necunoscut cu antecedente penale şi îşi câştigă existenţa prin muncă - lucrând ca şi cioban. Pe parcursul procesului, a adoptat o conduită oscilantă, iniţial, în faza de urmărire penală recunoscând săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare şi participând la efectuarea unei reconstituiri, pentru ca ulterior să-şi modifice poziţia procesuală, susţinând că este nevinovat iar cea care a săvârşit fapta este concubina victimei - martora V.G. Totodată, s-a constatat că raportat la fapta săvârşită, inculpatul a avut discernământul uşor diminuat.
Prin raportare la aceste criterii, precum şi la împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv consumul de alcool de către inculpat şi victimă în noaptea incidentului, prima instanţă a apreciat că, pentru atingerea scopului pedepsei astfel definit prin dispoziţiile art. 52 C. pen., este necesară şi suficientă aplicarea, unei sancţiuni privative de libertate orientate spre minimul special prevăzut de lege, respectiv 11 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului, alăturat pedepsei principale şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
S-a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau de a fi ales, precum şi a dreptului de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, este justificată în privinţa inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia dintre drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viaţă al oricărei persoane, nu este în măsură să-şi exprime opţiunea electorală, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat. S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru aceleaşi considerente.
În temeiul dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului şi dedusă prevenţia din data de 17 august 2010 la zi, în temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Împotriva sentinţei Tribunalului Timiş a declarat apel inculpatul P.N., solicitând achitarea sa pe motiv că nu există suficiente probe pentru condamnarea sa, subsidiar reţinerea de circumstanţe atenuante cu efectul reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de legea penală, urmând a se avea în vedere comportarea sinceră în proces.
Prin Decizia penală nr. 121/A din 8 august 2011, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul declarat.
S-a reţinut în esenţă că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, dar şi vinovăţia inculpatului P.N. în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de omor în forma simplă prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., încadrarea juridică fiind cea legală. Din coroborarea probelor administrate la urmărire penală şi cercetare judecătorească a rezultat că la data de 16 august 2010 între inculpat şi victimă a avut loc un conflict, inculpatul aplicând victimei două lovituri în zona toracică cu un briceag ce-l avea asupra sa, una dintre lovituri cauzând o plagă verticală de 1,7 cm pe faţa anterioară a ventriculului drept, lovitură care a cauzat moartea victimei, aşa cum a rezultat din raportul medico-legal de necropsie nr. 363/A din 16 septembrie 2010 ce a precizat că moartea numitului C.S. a fost violentă datorându-se tamponadei cardiace consecutivă plăgii înjunghiate cardiace.
Starea de fapt reţinută de instanţa de fond a rezultat şi din declaraţia martorei V.G., coroborată cu a martorilor P.E., P.A., mama inculpatului şi cu înscrisurile administrate, procesul-verbal de constatare întocmit la 17 august 2010, raportul de expertiză biocriminalistică nr. 49/2010, concluziile constatării medico-legale preliminare şi a raportului medico-legal de necropsie.
Materialul probator s-a coroborat cu recunoaşterea inculpatului manifestată iniţial, acesta precizând că a lovit cu briceagul victima ce a condus la deces, astfel că instanţa de apel a constatat că inculpatul P.N. este vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. împrejurarea că ulterior, la prezentarea materialului de urmărire penală, a retractat declaraţiile anterioare, susţinând că este nevinovat, fapta fiind săvârşită de concubina victimei, V.G., nu poate constitui motiv pentru achitarea inculpatului.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise, împrejurările şi modul de comitere a faptei, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului necunoscut cu antecedente penale, cu discernământul uşor diminuat, iar referitor la aplicarea unor circumstanţe atenuante facultative pentru comportamentul procesual al inculpatului, s-a apreciat că nu se justifică avându-se în vedere că inculpatul a adoptat o conduită sinceră doar în cursul urmăririi penale, până la prezentarea materialului de urmărire penală când şi-a retractat declaraţiile anterioare, pe parcursul procesului susţinând altă versiune, anume că autorul faptei de omor este martora V.G., neputând fi valorificat comportamentul procesual al inculpatului pe parcursul procesului penal.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicat în cauză de 11 ani închisoare, pedeapsa este orientată spre minimul special prevăzut de legea penală, astfel că raportat la gravitatea faptei, rezultatul produs prin fapta inculpatului, pedeapsa corespunde realizării scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva deciziei penale nr. 121/A din 8 august 2011 a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs inculpatul P.N., invocând cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
În motivare, a susţinut că instanţa a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, întrucât nu există nicio probă că este autorul faptei de omor comis asupra victimei C.S., fapta fiind săvârşită de concubina victimei - martora V.G., iar din acest motiv se impune achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei de 11 ani închisoare, prin reţinerea de circumstanţe atenuante, urmând a se avea în vedere circumstanţele personale favorabile, necunoscut cu antecedente penale.
Examinând motivele de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul inculpatului P.N. este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. este incident dacă s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Eroarea de fapt există atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată este contrară probelor dosarului. Prin urmare, există o eroare de fapt, dacă prin hotărârea atacată instanţa a reţinut o anumită situaţie de fapt pe baza probelor administrate în cauză, dar din probele administrate rezultă o altă situaţie de fapt. Eroarea de fapt există şi atunci când situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată nu este confirmată de probe şi nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine. Pentru a constitui motiv de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, esenţială, în sensul că a influenţat soluţia pronunţată în cauză şi a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
În cauză, nu este incident cazul de casare prev. de dispoz. art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărare, întrucât nu ne aflăm în ipoteza unei situaţii de fapt stabilite contrar probelor dosarului.
În urma analizării materialului probator administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, o justă încadrare a faptei inculpatului P.N., constatând că vinovăţia acestuia a fost dovedită, fiind întrunite condiţiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în noaptea de 16 din 17 august 2010 în locuinţa sa din comuna S. nr. x, judeţul Timiş, pe fondul consumului de alcool şi în urma unui conflict spontan, a aplicat victimei C.S. (în vârstă de 58 de ani) două lovituri cu un briceag în zona toracică, una dintre acestea pricinuindu-i o plagă verticală de 1,7 cm, penetrantă în ventriculul drept, în urma căreia a decedat.
Activitatea infracţională a inculpatului a fost dovedită cu probe certe de vinovăţie, în acest sens fiind avute în vedere, procesul verbal de cercetare la faţa locului, de reconstituire, planşele fotografice aferente, raportul medico-legal de necropsie nr. 363/A din 16 septembrie 2010 al IML Timişoara, buletin analiză sânge 49/2010, coroborate cu depoziţiile martorilor V.G., P.A., P.E., inclusiv cu relatările inculpatului făcute pe parcursul procesului.
În apărare, inculpatul a susţinut că nu este autorul faptei de omor comisă asupra victimei C.S., arătând că a fost săvârşită de concubina victimei - martora V.G., solicitând prin urmare achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Probele administrate în cauză, mai sus enumerate dovedesc vinovăţia inculpatului P.N. în comiterea omorului asupra victimei C.S.
Martora V.G. - concubina victimei a declarat constant în proces că în ziua respectivă împreună cu victima C.S. şi inculpatul P.N. au consumat alcool în locuinţa inculpatului unde au şi fost găzduiţi de mama acestuia. În timpul nopţii, între inculpat şi C.S. a izbucnit un conflict, cei doi lovindu-se reciproc, inculpatul având asupra sa, în mână un briceag. Văzând aceasta, martora s-a speriat şi împreună cu mama inculpatului au mers să ceară ajutor vecinilor, iar când au revenit în locuinţă, victima decedase, inculpatul aflându-se în aceeaşi încăpere cu victima.
Martora P.E. a confirmat aspectele relatate de V.G., menţionând că în noaptea incidentului, în jurul orelor 5.00, la locuinţa sa au venit V.G. şi mama inculpatului P.A., ambele extrem de agitate şi i-au relatat că inculpatul, ce avea asupra sa un cuţit, în timpul nopţii s-a repezit asupra martorei V.G. şi victimei în timp ce dormeau. Cele două i-au solicitat ajutorul, astfel că împreună au mers la locuinţa inculpatului unde au găsit victima decedată.
Din procesul verbal de cercetare la faţa locului întocmit la data de 17 august 2010 a reieşit că inculpatul a predat briceagul folosit în noaptea de 16 din 17 august 2010 la agresiunea numitului C.S. De asemenea, inculpatul prezenta urme de culoare brun-roşcată pe mâna stângă, asemenea şi pe cămaşă, expertiza biocriminalistică 49/2010 concluzionând că reprezintă sânge uman (grupa sanguină neputând fi determinată, cantitatea de sânge fiind insuficientă). Aceeaşi expertiză a atestat că pe mânerul şi lama briceagului predat organelor de urmărire penală de inculpat a fost identificat sânge uman.
În cauză, a fost realizată o reconstituire a celor întâmplate în noaptea de 16 din 17 august 2010, inculpatul P.N. descriind organelor de urmărire penală modalitatea în care a acţionat, lovind victima în zona toracică cu un briceag.
Raportul medico - legal de necropsie 363/A din 16 septembrie 2010 - avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul IML Timişoara a concluzionat că moartea victimei C.S. a fost violentă, s-a datorat tamponadei cardiace consecutivă plăgii înjunghiate cardiace, leziunea tanatogeneratoare fiind rezultatul lovirii directe cu un corp înţepător - tăietor cu o singură margine ascuţită; lovirea cu corpul tăietor - înţepător a fost repetată (două lovituri) şi s-a produs, victima şi agresorul fiind faţă în faţă.
Corect cele două instanţe, fond şi apel au înlăturat apărarea inculpatului - ce susţinea că autorul omorului a fost martora V.G., deşi iniţial a recunoscut că a lovit victima cu un briceag iar în urma loviturilor primite a decedat - probele administrate dovedind că inculpatul P.N. este autorul faptei de omor.
Este adevărat că martori oculari ai agresiunii victimei nu au existat, însă relatările martorilor V.G., P.E., P.A. constituie probe indirecte, ce coroborate cu actul medico - legal, procesul verbal de cercetare la faţa locului şi de reconstituire a faptei conduc la o singură concluzie, anume că inculpatul P.N. a săvârşit fapta.
Elementele de fapt indicate de martori, anume că inculpatul avea asupra sa un briceag, că între victimă şi inculpat a existat un conflict, cei doi lovindu-se reciproc, probele ştiinţifice ce au dovedit că pe mâna, cămaşa şi briceagul (folosit în agresiune) inculpatului a fost identificat sânge uman, dar şi comportamentul inculpatului ce a predat organelor de urmărire penală obiectul folosit la săvârşirea infracţiunii, descriind modalitatea în care a acţionat cu ocazia reconstituirii locului faptei, vin să infirme apărarea inculpatului, ce ulterior a negat implicarea sa în acţiunea infracţională.
Concluzionând a fost dovedită vinovăţia inculpatului P.N. în comiterea omorului asupra victimei C.S. iar sub aspectul laturii obiective a infracţiunii de omor au existat două acţiuni de lovire a victimei în zone vitale, la nivelul toracelui stâng, una dintre lovituri cauzând o plagă verticală de 1,7 cm., penetrantă în ventriculul drept, realizate cu un corp tăietor - înţepător, briceag în lungime de 17 cm, ce a condus la decesul victimei. În acest sens, se au în vedere şi menţiunile raportului medico - legal de necropsie, concluzionându-se că leziunea tanatogeneratoare este rezultatul lovirii directe cu un corp înţepător - tăietor, fiind aplicată din faţă victimei. Faţă de natura obiectului folosit în agresiune (tăietor - înţepător, apt de a ucide) zona corporală vizată, numărul şi intensitatea loviturilor cât şi urmările produse, inculpatul P.N. a acţionat cu intenţie directă (iar nu indirectă, cum greşit s-a reţinut), în sensul dispoziţiilor art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen., a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.
În recurs, inculpatul a invocat şi cazul de casare prev. de dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte constată că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului P.N. pentru fapta săvârşită, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, natura şi gravitatea faptei comise, infracţiune contra vieţii, împrejurările comiterii faptei, circumstanţele reale în care a fost săvârşită, urmările produse precum şi circumstanţele personale ale inculpatului. Fiind stabilită o pedeapsă într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, s-a avut în vedere într-o măsură suficientă atât datele care circumstanţiază persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât şi pericolul social concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţionat, infracţiunea de omor fiind comisă asupra unei persoane în vârstă de 58 de ani şi prin urmare în raport de criteriile enunţate o reducere a cuantumului pedepsei nu se justifică.
Este adevărat că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale însă această împrejurare este insuficientă a conduce la reţinerea circumstanţelor atenuante şi implicit la reducerea pedepsei sub minimul special, raportat la circumstanţele reale ale comiterii faptei. De altfel, lipsa antecedentelor penale a fost avută în vedere la individualizarea pedepsei în sensul aplicării unei pedepse spre minimul special.
Avându-se în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., se constată că pedeapsa - ca măsură de constrângere - are pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită cât şi în ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare ceea ce se realizează prin aplicarea unei pedepse inculpatului P.N. spre minimul special al pedepsei închisorii cu executare în regim de detenţie.
Constatând că Decizia atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 8 august 2011 a Curţii de Apel Timişoara, iar în temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 121/A din 8 august 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reţinerii şi arestării preventive de la 17 august 2010 la 12 decembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 decembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 418/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 422/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
