ICCJ. Decizia nr. 425/2011. Penal. Cerere de transfer de procedură în materie penală (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 425/2011
Dosar nr. 669/2/2011
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Deliberând asupra recursului penal de faţă constată următoarele:
Prin adresa nr. 74/II/5/2011 din 24 ianuarie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa Curtea de Apel Bucureşti în conformitate cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de autorităţile judiciare germane la data de 07 decembrie 2010 faţă de numitul D.L.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 24 ianuarie 2011 sub nr. 669/2/2011.
În cuprinsul sesizării, se arată că autorităţile germane au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 07 decembrie 2010, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, falsificare de documente şi fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 şi art. 26 paragraf 1 din Codul penal german.
În data de 24 ianuarie 2010, urmare a semnalării introduse prin Sistemul Informatic Schengen, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând I.G.P.R. - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Sirene să ia măsuri în vederea transmiterii de către autorităţile judiciare emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română.
A fost ataşată lucrarea înregistrată sub nr. 74/II/5/2011 din 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce conţine semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax de Biroul Sirene în limba germană şi traducerea în limba română, sesizarea I.P.J. Teleorman, Serviciul de Investigaţii Criminale, ordonanţa de reţinere, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare, fişa de cazier judiciar a persoanei solicitate.
Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a constatat că în cauză este aplicabilă procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă, pe baza semnalării transmise de Organizaţia Internaţională a Poliţiei Criminale - INTERPOL, procedură prevăzută de art. 883 şi art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
În conformitate cu art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 24 ianuarie 2011, Curtea a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în urma verificărilor efectuate de către Parchet, precizând că este una şi aceeaşi persoană cu cea indicată ca autor al faptei, arătând că recunoaşte comiterea infracţiunilor menţionate în semnalarea Biroului Interpol.
De asemenea, instanţa a verificat dacă persoana solicitată a fost informată cu privire la motivul reţinerii, această împrejurare rezultând nu numai din confirmarea persoanei solicitate, ci şi din procesul-verbal întocmit de către procuror.
Faţă de cele reţinute, s-a constat că sunt îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 90 alin. (1) din legea de mai sus.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art.90 alin.2 din aceeaşi lege, instanţa a luat faţă de persoana solicitată măsura obligării de a nu părăsi localitatea Alexandria, judeţul Teleorman, pe o perioadă de 5 zile, de la 25 ianuarie 2011 la 29 ianuarie 2011, inclusiv, cu excepţia zilei de joi, 27 ianuarie 2011, când a dispus prezentarea persoanei solicitate la Curtea de Apel Bucureşti, pentru continuarea procedurii.
La termenul de judecată de la data de 27 ianuarie 2011, persoana solicitată s-a prezentat în faţa instanţei şi s-a procedat la audierea acesteia, ocazie cu care a arătat că refuză predarea sa invocând dispoziţiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008. A solicitat să fie lăsat să se prezinte singur, în stare de libertate, în Germania.
În continuare, examinând actele dosarului în raport cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Curtea a constatat că sunt realizate condiţiile legale pentru a se pune în executare mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare germane împotriva cetăţeanului român D.L.
În consecinţă, pe calea sentinţei penale nr. 41 din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis sesizarea Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Primă instanţă Erding la data de 07 decembrie 2010, privind pe cetăţeanul român D.L.
A dispus arestarea persoanei solicitate D.L. în vederea predării către autorităţile germane, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare, ce va fi emis conform art. 90 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile germane, cu condiţia respectării regulii specialităţii, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
A constatat că persoana solicitată a fost reţinută 24 de ore, de la 24 ianuarie 2011, ora 07°° la 25 ianuarie 2011, ora 07oo.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă 320 lei va fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Executorie în ceea ce priveşte arestarea persoanei solicitate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către persoana solicitată.
Persoana solicitată solicită a se lua act că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare germane, acesta dorind să meargă singur în Germania să-şi rezolve problemele.
Înalta Curte reţine următoarele:
Pe numele persoanei solicitate D.L. a fost emis mandat european de arestare de către Tribunalul de primă instanţă Erding la data de 07 decembrie 2010 pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, falsificare de documente şi fraudă, prevăzute în art. 263 paragraf 1 şi art. 26 paragraf 1 din Codul penal german, pentru care pedeapsa este cinci ani închisoare.
Cu privire la situaţia de fapt, s-a reţinut că la data de 29 martie 2010 în jurul orei 1725, persoana solicitată D.L. a închiriat de la o filială a Herz Autovermietung din aeroportul Munchen un autovehicul cu numerele marca Kia, numărul de identificare al autovehiculului U5YHB511AAL195148 în valoare de 25.000 Euro. Acesta a prezentat paşaportul românesc nr. 1445335 şi un permis de conducere românesc fals. Având încredere în capacitatea sa de plată şi în disponibilitatea sa de a rambursa maşina i-a fost dat autovehiculul. Inculpatul nu avea intenţia de a preda maşina la data stabilită de 4 aprilie 2010. Inculpatul şi-a însuşit pe nedrept astfel un bun în valoare de 25.000 Euro, iar firmei de închiriere i-a fost provocată o pagubă de această valoare.
Din perspectiva dispoziţiilor art. 79 din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, se constată realizate exigenţele referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare.
Astfel, mandatul european de arestare emis cuprinde toate informaţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat cu privire la identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate, fiind indicate toate datele de stare civilă relevante.
Mandatul european de arestare cuprinde şi datele privind mandatul de arestare preventivă în baza căruia a fost emis mandatul de arestare european a cărui executare se solicită. De asemenea, din cuprinsul mandatului rezultă încadrarea juridică a infracţiunii, o descriere a circumstanţelor în care aceasta a fost comisă, precum şi pedeapsa prevăzută de lege.
În consecinţă, mandatul european de arestare are conţinutul şi forma cerute în legea privind cooperarea judiciară internaţională.
Totodată, în cauză nu este incidenţă vreuna din situaţiile care, conform art. 88 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, constituie motiv obligatoriu sau facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.
Având în vedere cele menţionate, constatând că mandatul european de arestare a cărui punere în executare se cere îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond impuse de art. 79 şi art. 88 din legea menţionată, aceleaşi învederări fiind făcute şi de Curtea de Apel, este de apreciat că se impune punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare germane.
Cum hotărârea atacată s-a pronunţat în sensul celor redate, având în vedere considerentele mai sus expuse, ţinând seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul, se va menţine întru-totul ca legală şi temeinică sentinţa Curţii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Primă instanţă Erding la data de 07 decembrie 2010, privind pe cetăţeanul român D.L.
Totodată, este de menţionat că predarea persoanei solicitate D.L. către autorităţile judiciare din Germania, s-a concretizat cu condiţia respectării regulii specialităţii de care persoana solicitată înţelege să se prevaleze, precum şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei. Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată D.L. împotriva sentinţei penale nr.41 din 27 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 424/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 45/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
