ICCJ. Decizia nr. 413/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 413/2011
Dosar nr. 945/44/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 201.
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 83/F din 12 mai 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, a condamnat pe inculpatul P.S. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) în referire la art. 76 lit. c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 81 şi art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., respectiv de 3 ani şi 6 luni.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului P.S. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.
Inculpatul P.S. este lucrător de poliţie în cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere – I.P.J. Vrancea, având grad de subinspector şi îndeplinind activităţi specifice ofiţerului de schimb.
În ziua de 19 noiembrie 2008 inculpatul P.S. în calitate de ofiţer de schimb şi martorul R.N., conform planificării, au intrat în serviciu la schimbul I între orele 600-1400.
Astfel cu autoturismul de serviciu marca Dacia Logan nr. având montat aparat radar, cei doi lucrători de poliţie şi-au exercitat atribuţiile specifice de serviciu pe tronsonul I, Urecheşti – limita judeţului Buzău.
În jurul orelor 1200, în timp ce inculpatul P.S. şi martorul R.N. se aflau în maşina de serviciu, în zona popasului turistic „Bachus" situat la ieşirea din localitatea Dumbrăveşti, judeţul Vrancea, pe DN1 dinspre Râmnicu Sărat spre Focşani circula investigatorul sub acoperire P.A.
După ce autoturismul condus de investigatorul sub acoperire P.A. a fost oprit în trafic, iar martorul R.N. i-a adus la cunoştinţă că a fost înregistrat cu aparatul radar circulând cu o viteză peste limita legală, cei doi s-au deplasat la autoturismul în care se afla inculpatul P.S. pentru verificarea documentelor solicitate investigatorului sub acoperire.
De precizat că în autoturism, pe locul şoferului se afla inculpatul P.S. iar martorul R.N. s-a aşezat pe locul dreapta faţă începând un dialog cu investigatorul sub acoperire P.A.
Pe tot parcursul dialogului, geamul uşii din dreapta faţă a fost coborât în totalitate, iar investigatorul sub acoperire s-a aflat lângă portiera dreapta faţă.
În timpul discuţiilor dintre investigatorul sub acoperire şi martorul R.N., a avut unele intervenţii şi inculpatul P.S.
Aşa cum rezultă din înregistrările video şi din declaraţiile martorului sub acoperire P.A., pe durata discuţiilor acesta a avut posibilitatea să observe fizionomia inculpatului şi de asemenea acesta putea să-l vizualizeze pe investigatorul sub acoperire.
Dialogul dintre martorul R.N. şi investigatorul sub acoperire a fost înregistrat ambiental, fiind redat în procesul-verbal aflat la dosar.
Inculpatul P.S. a asistat la întreaga discuţie dintre investigatorul sub acoperire P.A. şi martorul R.N., având unele intervenţii scurte prin care i-a întărit convingerea investigatorului sub acoperire că a comis o contravenţie gravă şi că va trebui să se supună rigorilor legii.
În timpul discuţiilor martorul R.N. a calculat suma de bani pe care investigatorul sub acoperire ar fi trebuit să o plătească pentru abaterile comise, rezultând suma de 550 lei şi suspendarea permisului de conducere pentru depăşirea vitezei regulamentare, precum şi suma de 180 lei pentru că nu avea asupra sa asigurarea şi rovigneta.
Tot martorul R.N. i-a arătat investigatorului sub acoperire, că îi va suspenda carnetul, că va pierde suma de 3000 lei, că astfel îi vor fi afectate afacerile şi „asta la prima vedere".
În urma acestor negocieri, investigatorul sub acoperire „a realizat" că ar fi mai avantajos să ofere lucrătorilor de poliţie suma de 500 lei, pe care a menţionat-o la începutul discuţiilor, sumă pe care o avea asupra sa, scăpând astfel de sancţiunea ridicării carnetului.
Investigatorul sub acoperire a primit documentele verificate, s-a deplasat la autoturismul său şi s-a întors cu certificatul de înmatriculare în care a introdus suma de 500 lei, şi a înmânat acest act martorului R.N.
Martorul R.N. a primit certificatul de înmatriculare, a luat banii cu mâna stângă, i-a introdus sub piciorul stâng iar cu mâna dreaptă a restituit certificatul de înmatriculare investigatorului sub acoperire şi s-au salutat de despărţire.
Nici martorul R.N. şi nici inculpatul P.S. nu au întocmit vreun proces-verbal de sancţionare contravenţională a investigatorului sub acoperire şi nici nu au făcut menţiune în registrul radar în legătură cu oprirea în trafic a investigatorului sub acoperire şi, de asemenea, pe toată durata dialogului menţionat nu a fost oprit nici un alt conducător auto pentru verificări.
Împotriva hotărârii mai sus menţionate au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul P.S.
Aşa cum s-a arătat în practicaua prezentei decizii, reprezentantul parchetului susţinând oral motivele de recurs detaliate în scris în memoriul depus la dosar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului şi reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului atât sub aspectul cuantumului cât şi sub aspectul modalităţii de executare a acesteia.
Inculpatul P.S. a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., apreciind că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare a sa.
Recursurile declarate sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:
Examinându-se actele şi lucrările dosarului se reţine că în fapt inculpatul în calitate de lucrător de poliţie în cadrul I.P.J. Vrancea – Serviciul Poliţiei Rutiere, având gradul profesional de subinspector de poliţie, cu atribuţii de control, în ziua de 19 noiembrie 2008, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, împreună cu martorul R.N., fost agent de poliţie la aceeaşi unitate, în baza unei înţelegeri anterioare cu acesta, în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu constând în verificarea respectării dispoziţiilor legale în materie de circulaţie rutieră pe DN2 – E85, a pretins şi a primit de la investigatorul sub acoperire P.A. suma de 500 Ron în scopul de a nu-i aplica acestuia sancţiunea contravenţională prevăzută de lege pentru depăşirea vitezei de circulaţie (108 km) şi de a nu întocmi procesul-verbal aferent (amenda contravenţională şi suspendarea exercitării dreptului de a conduce).
În drept, fapta săvârşită de inculpatul P.S. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. în referire la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Fapta săvârşită de inculpat este dovedită cu următoarele mijloace de probă administrate atât în faza de urmărire penală (procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal în care este consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire P.A.; procesul-verbal de redare a dialogului ambiental dintre inculpat, martorul R.N. şi investigatorul sub acoperire; declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorului R.N.; registrul radar; copii de pe buletinul posturilor graficul serviciilor planificate în luna mai 2008 a I.P.J. Serviciul de Poliţie Rutieră) cât şi în faza de cercetare judecătorească în care a fost audiat inculpatul P.S., martorul R.N., martorul cu identitate protejată P.A. şi de asemenea a fost ataşat dosarul nr.1587/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi privind pe inculpaţii R.N. şi M.M.
Solicitarea inculpatului P.S. de a fi achitat în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât fapta nu există, nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul P.S. în calitate de subinspector de poliţie cu atribuţii de control s-a aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu împreună cu martorul R.N. în ziua de 19 noiembrie 2009, când a fost oprit în trafic investigatorul sub acoperire P.A., care conducea un autoturism, cu depăşirea vitezei legale. Din probele administrate rezultă că investigatorul sub acoperire a fost oprit în trafic de martorul R.N., că aşa zisa negociere a posibilităţii investigatorului de a scăpa nesancţionat a fost coordonată în cea mai mare parte de martor, însă totul s-a întâmplat cu acordul inculpatului P.S.
Rezultă astfel din transcrierea înregistrării discuţiei din mediul ambiental că inculpatul P.S. prin intervenţiile sale în discuţia purtată între martorul R.N. şi investigatorul sub acoperire i-a întărit acestuia din urmă convingerea că va putea scăpa nesancţionat în schimbul remiterii unei sume de bani.
În condiţiile în care inculpatul P.S. (având grad superior martorului R.N. şi atribuţii de control asupra activităţii desfăşurată de acesta) a intervenit în discuţia dintre martor şi investigatorul sub acoperire, a perceput nemijlocit această discuţie, a cunoscut abaterea contravenţională constând în depăşirea limitei vitezei şi lipsa unor documente legale, având posibilitatea dar şi obligaţia legală să intervină şi să oprească activitatea infracţională a colegului său.
De asemenea, inculpatul nu a intervenit în niciun fel în momentul în care a observat că investigatorul sub acoperire îi înmânează martorului R.N. suma de 500 lei.
Din redarea transcrierii discuţiilor rezultă că martorul R.N. a dat de înţeles investigatorului sub acoperire că negocierea care o poartă este şi în numele inculpatului. Susţinerile inculpatului P.S. în sensul că nu a fost atent la întreaga discuţie purtată între martorul R.N. şi investigatorul sub acoperire, că nu a observat când acesta din urmă a dat suma de 500 lei, nu pot fi primite favorabil. Faptul că între cei doi lucrători de poliţie a existat o înţelegere prealabilă rezultă din siguranţa cu care martorul R.N. a negociat primirea mitei de la investigatorul sub acoperire, că a primit suma de 500 lei în prezenţa superiorului său, inculpatul P.S. Aşa fiind din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, Înalta Curte apreciază că aceasta s-a făcut judicios de instanţa de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare. Instanţa de fond a avut în vedere la stabilirea cuantumului pedepsei criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (gradul concret de pericol social al faptei deduse judecăţii, modalităţile şi împrejurările săvârşirii acesteia, urmarea produsă, cuantumul sumei primită drept mită, atingerea adusă relaţiilor sociale ocrotite de lege, precum şi persoana dar şi atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal).
Se reţine că inculpatul a avut anterior comiterii faptei o conduită profesională ireproşabilă, primind pentru activitatea desfăşurată calificativul „foarte bine", are studii superioare, s-a prezentat în instanţă la toate termenele de judecată.
Se mai constată de asemenea că pedeapsa aplicată este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen. prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a inculpatului, îndreptarea şi reeducarea inculpatului putându-se realiza în bune condiţii şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.
Criticile formulate de inculpat prin apărător referitoare la aspecte de nelegalitate din faza de urmărire penală, respectiv lipsa legalei sesizări a organului de urmărire penală prevăzută de art. 221 C. proc. pen.; nelegala începere a urmăririi penale şi nelegala punere în mişcare a acţiunii penale; nelegala disjungere a cauzei privind pe inculpat; nelegala întrebuinţare ca „probe" în acuzarea inculpatului a unor înregistrări ambientale dispuse şi efectuate cu privire la alte persoane, înainte de începerea urmăririi penale împotriva inculpatului; nelegala audiere în calitate de martor sub identitate protejată a unui investigator sub acoperire autorizat în legătură cu activitatea unui alt inculpat dintr-o altă cauză penală în care inculpatul P.S. nu a avut nici o calitate dintre cele menţionate de Codul de procedură penală, după ce au fost amplu analizate de instanţa de fond au fost respinse motivat de aceasta şi aşa fiind nu se mai justifică reiterarea lor şi în faza procesuală a recursului.
Faţă de considerentele expuse, constatând nefondate motivele de recurs invocate de inculpat şi de către parchet şi neexistând vreun caz de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul P.S.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează ca inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Galaţi şi inculpatul P.S. împotriva sentinţei penale nr. 83/F din 12 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 379/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 424/2011. Penal → |
|---|
