ICCJ. Decizia nr. 4269/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4269/2011
Dosar nr. 10419/2/2011
Şedinţa publică din 14 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 506 din 06 decembrie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 10419/2/2011(4012/2011), a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Mare Instanţă din Rodez, Republica Franceză, la data de 6 decembrie 2011, faţă de persoana solicitată P.D.I., cetăţean român, fiul lui - D., născut în Bucureşti, cu domiciliul în municipiul Bucureşti.
A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze.
A luat act că persoana solicitată se prevalează de regula specialităţii, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.
A dispus arestarea persoanei solicitate, pe o perioadă de 29 de zile, respectiv de la 7 decembrie 2011 până la 4 ianuarie 2012, inclusiv.
A constat că persoana solicitată a fost reţinută din data de 6 decembrie 2011.
A dispus ca, în cazul condamnării persoanei solicitate la o pedeapsă privativă de libertate aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 6 decembrie 2011, a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, cauza cu nr. 10419/2/2011, având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 6 decembrie 2011 de către de către Procurorul Republicii din Rodez - Franţa, pe numele cetăţeanului român P.D.I. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: escrocherii în bandă organizată, prevăzute şi pedepsite de art. 313.1, art. 313.2, art. 313.3, art. 313.7 şi art. 313.8, Codul penal francez; asociaţie de răufăcători în vederea comiterii de escrocherii, prevăzute şi pedepsite de art. 450.1, art. 450.3 şi art. 450.5, Codul penal francez; falsificări, folosiri şi acceptări frauduloase de cărţi de plată falsificate, prevăzute şi pedepsite de art. L136.4, art. L136.5 şi art. L136.6, din Codul monetar şi financiar francez; fabricarea, deţinerea, oferirea de mijloace de falsificare sau de contrafacere a cărţilor de plată, prevăzute şi pedepsite de art. L136.4.1, art. L136.5 şi art. L136.6, din Codul monetar şi financiar francez.
După depistarea şi identificarea mai sus-numitului, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - prin Ordonanţa de reţinere nr. 94 din 6 decembrie 2011, a dispus reţinerea acestuia, pentru 24 de ore, începând cu data de 6 decembrie 2011, ora 14,45, până la 7 decembrie 2011, ora 14,45.
La dosarul cauzei, a fost ataşat mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze împotriva persoanei solicitate P.D.I., din cuprinsul căruia rezultă că se fac cercetări de către procuratură, în sensul că persoana solicitată, în perioada 1 ianuarie 2010 - 20 septembrie 2011 a comis pe teritoriul francez mai multe infracţiuni.
Curtea i-a adus la cunoştinţă persoanei solicitate conţinutul mandatului european de arestare, efectele regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autoritatea judiciară emitentă.
Cu ocazia audierii, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare franceze, arătând că nu are cunoştinţă de faptele ce i-au fost prezentate, deşi recunoaşte că a fost la Paris împreună cu C.M. Mai arată persoana solicitată că se află în stare de judecată pentru o infracţiune la legea circulaţiei, având termen de judecată la data de 14 decembrie 2001 la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma documentelor anexate, precum şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, Curtea reţine şi constată următoarele:
În cauză, a fost emis, la data 6 decembrie 2011, de către Procurorul Republicii din Rodez - Franţa, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate P.D.I.
În fapt, s-a reţinut că, din primăvara anului 2010, echipe compuse din cel puţin trei persoane venind din România parcurg cu maşina drumurile din Franţa şi cumpăra diverse produse (mai ales haine, produse de lux, tichete de jocuri de tipul Pariurilor-sportive, tichete Ukasch) cu cărţi de plată falsificate. Aceste cărţi de tipul Transcash sunt cumpărate din magazine de mare suprafaţă. Ele nu sunt nominative şi trebuiau activate pe lângă societatea Transcash. Aceste cărţi nu au fost niciodată activate. Ele servesc de suport material şi sunt re-incodate de către răufăcători utilizând numere de cărţi bancare de conturi piratate.
Ele sunt utilizate în magazine şi produsele cumpărate sau beneficiile financiare rezultând din jocuri sunt trimise în România.
Trei persoane au fost interpelate la bordul unui vehicul R.L. şi puse sub acuzare: M.I., S.G. şi A.O.
Investigaţiile efectuate au permis să se stabilească că veritabilul proprietar al vehiculului R.L. este O.S. (cumpărare şi asigurări pe acest nume) chiar dacă cartea gri e stabilită pe numele lui I.B.
Investigaţiile telefonice au pus în evidenţă că O.S. este o persoană influentă în reţea, comandând echipe din mai multe ţări.
Concubina lui O.S., C.P.I., utilizând numărul de telefon ........, pare să cunoască şi să participe la activităţile concubinului sau, după cum reiese din ascultările telefonice şi din investigaţiile privind mandatele Western Union şi din titlurile de transport. Rolul său trebuie să fie determinat.
A reieşit de asemenea din ascultările telefonice că C.M. vine în mod regulat pe teritoriul francez însoţit de alţi cetăţeni români şi că este în legătură directă cu O.S. care îi transmite instrucţiunile din România. Doamna C.P.I. se pare că i-a finanţat deplasări cu avionul.
Pe 21 septembrie 2011, O.S., V.P. şi M.C. au fost interpelaţi la Paris. O.S. recunoaşte folosirea de cărţi contrafăcute, dar neagă orice implicare într-o reţea. Totuşi, rolul său de cel care dă ordine era confirmat de C.M., V.P., G.S. şi A.O.
Totodată, s-a mai stabilit că, O.S. a trimis mai multe alte persoane pe teritoriul francez, după cum urmează: - P.D.I.; R.A.; C.A.; E.M.C.; T.P.G.; D.G.; T.D.F.; B.I.
Curtea a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de Legea nr. 302/2004, că infracţiunile ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autorităţile judiciare franceze, sancţionate de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 5 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, condiţie care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele sunt incriminate şi de legea penală română şi, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
Faţă de susţinerile persoanei solicitate, Curtea a efectuat verificări în sistemul informatizat şi a constată că, într-adevăr, aceasta figurează ca inculpat în speţa ce face obiectul Dosarului penal nr. 36945/301/2011, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi are termen de judecată la data de 14 decembrie 2011, deşi din actele acelui dosar, a rezultat atitudinea procesuală a inculpatului, în sensul că - la primul termen, faţă de lipsa inculpatului, instanţa a dispus citarea acestuia cu mandat de aducere, însă această împrejurare nu reprezintă un temei de refuz în sensul punerii în executare a mandatului european de arestare.
În plus, existând principiul priorităţii dreptului comunitar, este de preferat ca persoana solicitată să-şi clarifice situaţia juridică din Franţa, în sensul dovedirii nevinovăţiei impunându-se administrarea de probatorii şi apărări pertinente în faza autorităţilor judiciare străine, care au emis acest mandat european şi au solicitat predarea.
De asemenea, Curtea a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecinţele juridice ale consimţământului său, nu a fost de acord cu predarea către autorităţile franceze şi cu arestarea sa, în vederea acestei predări.
În raport de considerentele arătate, instanţa a constatat că nu există temeiuri de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată P.D.I., susţinând în esenţă că nu au fost respectate dispoziţiile art. 103 alin. (11) şi (12), din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare preventivă neîndeplinind condiţiile prevederilor art. 86 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivului invocat de persoana solicitată prin apărător, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze împotriva persoanei solicitate a fost pus în executare de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa recurată.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, prin sentinţa penală menţionată, instanţa de fond a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare franceze, s-a luat act că persoana solicitată se prevalează de regula specialităţii, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată şi s-a dispus ca, în cazul condamnării persoanei solicitate la o pedeapsă privativă de libertate aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
În mod corect, instanţa de fond, sesizată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti cu punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze împotriva recurentului persoană solicitată, pentru săvârşirea infracţiunilor de escrocherii în bandă organizată, prevăzute şi pedepsite de art. 313.1, art. 313.2, art. 313.3, art. 313.7 şi art. 313.8, Codul penal francez; asociaţie de răufăcători în vederea comiterii de escrocherii, prevăzute şi pedepsite de art. 450.1, art. 450.3 şi art. 450.5, Codul penal francez; falsificări, folosiri şi acceptări frauduloase de cărţi de plată falsificate, prevăzute şi pedepsite de art. L136.4, art. L136.5 şi art. L136.6, din Codul monetar şi financiar francez; fabricarea, deţinerea, oferirea de mijloace de falsificare sau de contrafacere a cărţilor de plată, prevăzute şi pedepsite de art. L136.4.1, art. L136.5 şi art. L136.6, din Codul monetar şi financiar francez, a dispus predarea persoanei solicitate.
Înalta Curte, reţine că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplineşte condiţiile de formă şi conţinut prevăzute de Legea nr. 302/2004, că infracţiunile ce fac obiectul cercetării penale dispuse de către autorităţile judiciare franceze, sancţionate de legea statului respectiv cu o pedeapsă privativă de libertate a cărei durată maximă este mai mare de 5 ani, nu este supusă verificării îndeplinirii condiţiei dublei incriminări, condiţie care este însă oricum îndeplinită, întrucât faptele sunt incriminate şi de legea penală română şi, totodată, că nu este incident niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
Totodată, Înalta Curte a constatat că persoana solicitată, cunoscând consecinţele juridice ale consimţământului său, nu a fost de acord cu predarea către autorităţile franceze şi cu arestarea sa, în vederea acestei predări, iar pe de altă parte nu se poate solicita punerea în executare mandatului şi în acelaşi timp şi înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În raport de considerentele arătate, instanţa a constatat că nu există temeiuri de refuz a punerii în executare a mandatului european de arestare, fiind îndeplinite atât condiţiile atât de fond cât şi cele de formă.
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţa de fond fiind legală şi temeinică, recursul formulat de persoana solicitată P.D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 506 din 06 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 10419/2/2011(4012/2011).
Va obliga recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.D.I. împotriva Sentinţei penale nr. 506 din 06 decembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 10419/2/2011 (4012/2011).
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4268/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4273/2011. Penal → |
|---|
