ICCJ. Decizia nr. 4277/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4277/2011
Dosar nr. 10920/3/2011
Şedinţa publică din 15 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 281/28 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 10920/3/2011 s-au dispus următoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. şi art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.A.P. la 1 an închisoare.
În temeiul dispoziţiilor art. 1101 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu art. 83 şi 864 C. pen. a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare dispusă prin Sentinţa penală 3/F/05 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin neapelare la 26 ianuarie 2010 şi s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în cauză, inculpatul I.P.A. având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a computat din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la 06 august 2009 la 05 ianuarie 2010 (Sentinţa penală 3 din 05 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală) şi de la 25 ianuarie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului I.A.P.
În temeiul dispoziţiilor art. 118 lit. f) C. pen. raportat la art. 17 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantităţii de 72,04 gr canabis rămase în urma analizelor de laborator şi depuse la camera corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovada din 03 februarie 2011.
În temeiul dispoziţiilor art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 25 ianuarie 2011, organele de poliţie judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul Antidrog - Birou sector 1 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona Crângaşi din sectorul 6 al Municipiului Bucureşti acţionează o reţea de traficanţi de cannabis din care face parte numitul „T." precum şi alte persoane neidentificate până în prezent.
Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, la data de 25 ianuarie 2011, numitul T.L., cercetat în altă cauză, s-a prezentat la sediul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti unde a formulat un denunţ împotriva numiţilor „T. şi P." cu privire la care, a declarat că se ocupă cu comercializarea de cannabis fiind de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate.
Prin Ordonanţa nr. 33A din 12 aprilie 2010 s-a autorizat introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „T.M." nume de cod, în vederea procurării cantităţii de 150 gr cannabis de la numitul „T." precum şi de la alte persoane cu care acesta are legături infracţionale.
În vederea realizării flagrantului, la data de 25 ianuarie 2011, în prezenţa martorului asistent C.M.S., organele de cercetare penală au procedat la consemnarea într-un proces-verbal a seriilor a 10 bancnote la cupiura de 100 euro.
Lucrătorii de poliţie au efectuat o percheziţie corporală asupra martorului denunţător T.L. precum şi asupra autoturismului acestuia, ocazie cu care nu s-au descoperit bani, bunuri, înscrisuri, valori ori substanţe interzise de lege la deţinere.
În prezenţa lucrătorilor de poliţie, martorul denunţător T.L. l-a contactat pe inculpatul I.A.P. zis „T." spunându-i că doreşte să cumpere 100 gr cannabis. Inculpatul I.A.P. zis „T." a fost de acord şi i-a solicitat denunţătorului să se întâlnească în zona Crângaşi, în faţa unei săli de jocuri de noroc.
În continuare, investigatorul sub acoperire „T.M." - nume de cod împreună cu martorul denunţător T.L., sub supravegherea organelor de urmărire penală aflate în dispozitiv de supraveghere, s-au deplasat la locul de întâlnire, unde, după câteva minute, în autoturism s-a urcat inculpatul I.A.P. care i-a solicitat martorului denunţător T.L. să se deplaseze cu autoturismul către strada Z.N. şi să oprească în dreptul imobilului cu numărul 6.
În prezenţa investigatorului sub acoperire şi a martorului denunţător, inculpatul I.A.P. zis „T." l-a contactat telefonic pe coinculpatul P.G. zis „G." anunţându-I că a sosit.
După câteva minute, a coborât coinculpatul P.G. zis „G." care a urcat în autoturism, pe bancheta din spate. Acesta avea în mână o plantă de cannabis cu trei muguri pe care a înmânat-o investigatorului în vederea verificării calităţii. Investigatorul sub acoperire, după ce a verificat planta, i-a solicitat inculpatului P.G. zis „G." să-i vândă 100 gr de cannabis. Acesta a fost de acord, a coborât din autoturism şi a intrat în scară de unde a revenit după aproximativ 5 - 7 minute cu o pungă din plastic transparent ce conţinea mai multe resturi vegetale de culoare brun verzui cu un miros puternic, înţepător, pe care a înmânat-o investigatorului spunându-i că aceasta conţine doar 80 gr cannabis,
Investigatorul sub acoperire, la rândul său, i-a înmânat suma de 800 euro inculpatului P.G. zis „G." care, după ce i-a numărat, a ieşit din autoturism, moment în care a fost imobilizat de către organele de cercetare penală.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţific din 26 ianuarie 2011 proba litigiu conţinea cantitatea de 73,84 gr cannabis, drog de risc prev. în Tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
În prezenţa martorului asistent C.M.S., inculpatul P.G. zis „G." a fost percheziţionat corporal ocazie cu care, în mâna sa dreaptă, a fost descoperită suma de 800 euro formată din 8 bancnote la cupiura de 100 euro.
Procedându-se la compararea seriilor acestor bancnote s-a constatat că acestea corespundeau cu cele consemnate anterior de către organele de cercetare penală în proces-verbal şi folosite la realizarea flagrantului.
Ambii inculpaţi au recunoscut comiterea faptelor, descriind în declaraţiile date modul în care au acţionat şi împrejurările săvârşirii faptelor, declaraţiile lor coroborându-se cu faptele şi împrejurările ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauza, respectiv, procesul-verbal de sesizare din oficiu, denunţul şi declaraţiile martorului sub denunţător „T.L." procesul-verbal de constatare a flagrantului, procesul-verbal de percheziţie corporală, procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce alcătuiesc suma de 1.000 euro, procesul-verbal de consemnare a declaraţiilor investigatorului sub acoperire cu nume de cod „T.M.", declaraţiile martorului asistent C.M.S., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.A.P., criticând hotărârea sub aspectul cuantumul pedepsei, prea sever în opinia sa, cât şi modalitatea de executare.
Prin Decizia penală nr. 220/A din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat casarea hotărârii atacate în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi aplicarea unei pedepse cu executare în condiţiile art. 861 C. pen., pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect faptele şi vinovăţia inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
În raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a realizat complicitatea la infracţiunea de traficul de droguri (a introdus fără drept, în România aproximativ 400 gr de haşiş - drog de risc, cantitate pe care, în mod repetat, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a deţinut-o şi oferit-o spre vânzare şi consum), care relevă periculozitatea infracţională şi socială a acestuia, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (în minorat, a mai fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de tentativă la omor prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. pentru care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere, iar în cursul termenului de încercare de 6 ani a comis prezenta faptă), rezultă că instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepselor aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acestora.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţele au dat eficienţă prevederilor art. 3201 C. proc. pen. şi datelor referitoare la persoana inculpatului (care a urmat cursurile unei şcoli de arte şi meserii, dobândind un certificat de calificare profesională, este elev la liceul Ion Ghica în clasa a XI-a, are caracterizări pozitive), cărora le-au atribuit, în mod corect, valoarea de circumstanţe atenuante judiciare şi le-au reţinut în favoarea inculpatului, individualizând just cuantumul pedepsei, pe care l-a redus sub minimul special, astfel că nu se mai impune coborârea pedepsei.
În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, se constată că, raportat la circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, instanţele au apreciat în mod corect că reeducarea acestuia poate fi realizată doar prin executarea efectivă a pedepsei, astfel că nu se impune schimbarea modalităţii de executare, prin aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică şi legală şi nu se impune casarea ei în limitele motivului de recurs invocat de recurentul inculpat.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat I.A.P. împotriva Deciziei penale nr. 220/A din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.A.P. împotriva Deciziei penale nr. 220/A din 17 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 6 august 2009 la 5 ianuarie 2010 şi de la 25 ianuarie 2011 la 15 decembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4273/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4283/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
