ICCJ. Decizia nr. 4273/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4273/2011

Dosar nr. 4074/84/2010

Şedinţa publică din 15 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 44 pronunţată la data de 28 iunie 2011 de Tribunalul Sălaj s-a dispus condamnarea inculpatului P.P.D. (fiul lui P. şi V., născut în Zalău, judeţul Sălaj):

Prin schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de vătămare corporală gravă în formă agravată, prevăzută şi pedepsită de art. 182 alin. (1) şi (3) C. pen., la pedeapsa de: 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni, închisoare.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen., cu reţinerea circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea art. 76 lit. d) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, la pedeapsa de: 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 193 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, la pedeapsa de: 5(cinci) luni, închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de: 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare sporită cu 6 (şase) luni, deci: 4 (patru) ani închisoare.

A fost condamnat inculpatul P.D. (fiul lui C. şi L., născut în Zalău, judeţul Sălaj:

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 193 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, la pedeapsa de: 5 (cinci) luni, închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., în privinţa ambilor inculpaţi, în ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, pe timpul executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor P.P.D.; P.D. iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada detenţiei preventive, începând cu data de 15 aprilie 2010, la zi.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului P.D., pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, prevăzută şi pedepsită de art. 193 C. pen.

S-a constatat că partea vătămată T.D.D., nu s-a constituit parte civilă în proces.

S-a constatat că Serviciul Judeţean de Ambulanţă Sălaj, nu s-a constituit parte civilă în proces.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. combinat cu art. 998 şi art. 999 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile după cum urmează:

- în favoarea părţii civile G.C., la plata sumelor de 2.882 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi 30.000 RON, cu titlu de daune morale.

-în favoarea părţii civile Spitalul Militar de Urgenţă "Dr. Constantin Papilian" Cluj-Napoca, la plata sumei de 1.156 RON, actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

- în favoarea părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, la plata sumei de 307,97 RON, actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

- în favoarea părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, la plata sumei de 1.447,94 RON, actualizată cu rata inflaţiei până la data plăţii integrale, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

La data de 12 aprilie 2010 inculpatul P.P.D. i-a solicitat părţii vătămate G.C. să se întâlnească cu el pentru a-şi cere scuze faţă de numitul G.E., unchiul său, cu care partea vătămată ar fi avut nişte divergenţe. În acest sens, inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al părţii vătămate, I.S.U. Sălaj, şi fiind refuzat de către partea vătămată, l-a contactat telefonic în mai multe rânduri. În cele din urmă partea vătămată a fost de acord să se întâlnească cu inculpatul în data de 14 aprilie 2010.

În data de 14 aprilie 2010, în timp ce se afla la barul din mall-ul din centrul municipiului Zalău, împreună cu inculpatul P.D., inculpatul P.P.D. a aflat că partea vătămată se afla la o sală de sport. Inculpaţii au hotărât să meargă la sala de sport pentru a-i cere părţii vătămate, să-i însoţească la locuinţa numitului G.E., unde să-şi ceară scuze.

În jurul orei 17,00, inculpaţii au intrat în interiorul sălii, unde se aflau părţile vătămate G.C. şi T.D., precum şi aproximativ încă 7 - 8 persoane.

Inculpaţii P.P.D. şi P.D. s-au postat în faţa părţii vătămate G.C., cerându-i să-i însoţească pentru a-şi cere scuze de la unchiul inculpatului P.P.D. Întrucât partea vătămată G.C. a refuzat, inculpaţii au început să strige şi să-i aplice concomitent lovituri cu pumnii în zona feţei. În acel moment partea vătămată T.D.D., aflat în apropiere Ie-a cerut celor doi inculpaţi să înceteze agresiunea. Văzând că inculpaţii continuă loviturile, T.D.D. având asupra sa un spray lacrimogen, a pulverizat câteva jeturi în direcţia celor doi inculpaţi. În aceste împrejurări, celelalte persoane prezente, consternate de cele întâmplate, au părăsit sala, unii ieşind afară, alţii intrând într-o încăpere alăturată.

Inculpaţii şi-au continuat acţiunile violente agresând părţile vătămate. Partea vătămată T.D.D. a părăsit în fugă sala, pulverizând din nou spray iritant în direcţia agresorilor, iar inculpatul P.P.D. a ridicat de pe podeaua sălii o bară de metal (folosită la aparatele de forţă) şi a aruncat-o în direcţia lui T.D.D., lovindu-l în şoldul şi în piciorul stâng. În acelaşi context şi inculpatul P.D. a aruncat spre partea vătămată T.D. cu o bară din metal care i-a trecut pe lângă cap.

După ce T.D. a părăsit sala de sport inculpaţii s-au îndreptat spre G.C. care a rămas înăuntru.

În continuare inculpaţii i-au aplicat simultan lovituri părţii vătămate cu barele respective. P.D. l-a lovit cu bara notată în planşa foto la fila 52 cu nr. 1, în frunte deoarece partea vătămată se aplecase. Lovitura a fost aplicată din lateral dreapta faţă de poziţia victimei, fiind lovit cu bara în poziţie orizontală. în acelaşi moment inculpatul P.P.D. i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu bara aflată în planşa foto fila 54 şi notată cu cifra 3, în bărbie, deoarece acesta se aplecase după prima lovitură. După această lovitură partea vătămată şi-a pierdut cunoştinţa şi a căzut la pământ.

Cei doi inculpaţi au continuat să o lovească pe partea vătămată cu pumnii şi picioarele sub privirile martorilor prezenţi, deşi acesta era căzut pe pardoseala sălii. Aceştia nu au încetat să o lovească pe partea vătămată nici la solicitarea administratorului sălii de sport R.A. Astfel, martorul R.A. a intervenit încercând să aplaneze conflictul, acesta arătând în declaraţia sa că după intervenţia sa, la un moment dat inculpaţii s-au oprit, iar partea vătămată s-a ridicat în picioare având faţa plină de sânge. În acel moment inculpatul P.P.D. l-a lovit din nou cu pumnul în faţă, victima s-a clătinat şi a căzut din nou la pământ, iar inculpaţii au continuat să-l lovească cu pumnii şi picioarele.

Doar în momentul în care au sosit organele de poliţie, inculpaţii au încetat să o mai lovească pe partea vătămată. Potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi, partea vătămată a rămas jos în urma loviturilor aplicate, fiind în stare de inconştienţă şi neputându-se ridica de la sol. Inculpaţii au trecut pe lângă organele de poliţie, s-au urcat în autoturismul inculpatului P.D., pornind în urmărirea părţii vătămate T.D.D. Aceştia s-au deplasat până la benzinăria L.O. din apropiere, unde l-au observat pe T.D.D. trecând cu autoturismul prin zonă, în autoturism aflându-se şi partea vătămată K.L. Inculpaţii au încercat să facă un baraj în şosea pentru a opri maşina părţilor vătămate, însă nu au reuşit şi au pornit în urma acestora, făcându-le semne cu pumnul că îi vor bate.

Părţile vătămate T.D.D. şi K.L. au ajuns cu autoturismul la sala de sport, unde au fost ajunşi şi de către inculpaţi. Inculpatul P.D. a coborât din maşină dezbrăcat la bustul gol şi a început să urle şi să profereze ameninţări cu moartea la adresa părţilor vătămate. Părţile vătămate au fugit şi au intrat în interiorul sălii.

Inculpaţii, cu toate că în zonă au mai apărut două maşini de poliţie şi una de jandarmi cu mai mulţi poliţişti şi jandarmi, ignorând prezenţa acestora, au fugit după partea vătămată T.D.D., continuând să-l ameninţe cu moartea şi să îi învedereze că „ori se mută el din Zalău, ori se mută ei". Nu au reuşit să intre din nou în sala de sport, fiind împiedicaţi de către organele de poliţie care le-au solicitat să-i însoţească la sediul instituţiei. Toate aceste evenimente au avut loc în prezenţa organelor de poliţie, personalului medical, altor persoane aflate în zonă (având în vedere că în aceeaşi curte se găsesc mai multe magazine) precum şi a martorilor din sala de sport. Aceştia din urmă au asistat cu indignare şi speriaţi la cele petrecute. De asemenea, celelalte persoane din sala de sport nu au intervenit în apărarea părţii vătămate, fiindu-le frică întrucât cei doi inculpaţi sunt cunoscuţi în oraş ca fiind persoane violente. Între persoanele aflate în sala de sport în momentul incidentului erau şi 2 minori şi o persoană de sex feminin care, de asemenea, au privit consternaţi la acţiunile violente, ameninţările şi injuriile proferate de către cei doi inculpaţi.

Agresivitatea şi violenţa verbală a celor doi inculpaţi care strigau din curte înspre sala de sport „Te omor! Facem crimă! Ori plecaţi voi, ori vă omor eu!", precum şi insistenţa lor de a pătrunde în sala de sport a speriat şi personalul medical de pe ambulanţă, venit să dea primul ajutor părţii vătămate şi cărora le era frică să nu fie agresaţi de către cei doi inculpaţi.

În urma loviturilor aplicate părţii vătămate G.C., i-au fost cauzate numeroase leziuni fiind internat în Spitalul Judeţean Sălaj, apoi trimis la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj - Clinica Chirurgie Maxilo-Facială 2 şi Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Constantin Papilian" Cluj-Napoca cu diagnosticul (potrivit foii de observaţie: traumatism craniofacial, fractură fără deplasare perete lateral şi planşeu orbital drept, hemosinus maxilar drept, dublă fractură mandibulă cu traiect vertical ramură orizontală dreaptă şi traiect vertical ramură verticală stânga, multiple hematoame frontal, palpebral drept, hemoragie subconjuctivală, contuzie şi echimoze latero-cervicale şi subclaviculare).

Din raportul de constatare medico-legală din 06 mai 2010 al Serviciului Judeţean de Medicină Legală Zalău, reiese că partea vătămată G.C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri active cu corpuri dure (pumni, picioare, bară metalică), care necesită pentru vindecare 65 - 70 zile de îngrijiri medicale, însă nu au pus în primejdie viaţa victimei şi pot data din 14 aprilie 2010.

Partea vătămată T.D.D. a suferit leziuni constând într-o echimoză brun-violacee-verzuie de 15/8 cm pe cadranul supero-intern fesa stângă, care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur şi a necesitat 2 - 3 zile de îngrijiri medicale şi într-o echimoză roşie oblică de 4/1,5 cm pe faţa externă gambă dreaptă, leziuni ce nu necesită îngrijiri medicale.

Împotriva Sentinţei penale nr. 44 din 28 iunie 2011 a Tribunalului Sălaj, au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpaţii P.P.D. şi P.D. şi partea vătămată G.C.

Prin Decizia penală nr. 147/A din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, au fost respinse apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, inculpaţii P.P.D., P.D. şi partea vătămată G.C. împotriva Sentinţei penale nr. 44 din data de 28 iunie 2011 a Tribunalului Sălaj.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada detenţiei preventive, începând cu data de 15 aprilie 2010, la zi.

Împotriva deciziei instanţei de apel, partea civilă G.C. şi ambii inculpaţi au declarat recurs.

Prin motivele de recurs, inculpaţii au invocat temeiurile art. 385⁹ pct. 17 şi 14 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea art. 182 alin. (3) C. pen., întrucât din probe nu rezultă intenţia directă cu care poate fi săvârşită fapta şi reducerea pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor reale şi personale, la un cuantum echivalent cu pedeapsa executată, de 1 an şi 8 luni, care să se constate executată, înlăturarea sporului de 6 luni, aplicat nejustificat şi nemotivat şi reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. privitor la partea civilă G., pentru că instanţele i-au apreciat pe cei doi ca un grup.

Recurenta parte civilă G.C. nu şi-a motivat recursul,

Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate,

În ceea ce priveşte critica formulată de inculpaţi privind greşita încadrare juridică a faptelor în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (3) C. pen., deşi faptele întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. pentru că din probe nu rezultă intenţia directă, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Cei doi inculpaţi au venit la sala de sport unde se antrena partea vătămată G.C. şi i-au aplicat acesteia mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei. Partea vătămată T.D.D. Ie-a cerut celor doi inculpaţi să înceteze agresiunile şi pentru că aceştia au continuat a pulverizat în zona lor un spray lacrimogen. Inculpatul P. a aruncat în direcţia părţii vătămate T. o bară de metal care a lovit-o pe aceasta în piciorul stâng. Inculpatul P. a aruncat şi el cu o bară în direcţia aceleiaşi părţi vătămate, care i-a trecut acesteia pe lângă cap, fără a o lovi.

După ce T.D. a părăsit sala în fugă, cei doi inculpaţi au început să o lovească şi pe partea vătămată G.C. cu barele respective. Aceasta a primit o lovitură în frunte cu bara metalică de la inculpatul P.D. şi una în bărbie cu bara de la inculpatul P. şi a fost în continuare agresată spre sală prin lovituri cu pumnii şi picioarele, deşi se afla căzut la pământ.

Doar în momentul apariţiei organelor de poliţie, inculpaţii şi-au încetat agresiunile.

Înalta Curte, analizând modalitatea în care au fost comise faptele - prin aplicarea unor lovituri puternice, cu corpuri dure, apte să provoace moartea, în zone vitale (în cazul părţii vătămate T. a fost vizată zona capului deşi lovitura nu şi-a atins ţinta, iar în cazul părţii vătămate G. ambii inculpaţi au aplicat lovituri cu bara în zona capului), urmarea imediată produsă în cazul părţii vătămate G. - leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale de 65 - 70 zile şi care au constat în „traumatism craniofacial ...", constată că încadrarea juridică în cauză pentru cei doi inculpaţi este tentativă la omor calificat, aşa cum s-a reţinut corect prin actul de trimitere în judecată.

Având în vedere însă schimbarea de încadrare juridică operată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, precum şi aspectul că Parchetul nu a formulat recurs, iar partea civilă G., deşi a formulat recurs nu l-a motivat, Înalta Curte va da eficienţă principiului „non reformatio in pejus", conform căruia nu se poate agrava situaţia inculpatului în propria cale de atac.

Faptele săvârşite de inculpaţi nu pot fi însă calificate, aşa cum solicită aceştia în dispoziţiile art. 182 alin. (1) C. pen.

Forma de vinovăţie necesară existenţei infracţiunii de vătămare corporală gravă este intenţia directă calificată prin scop, în cazul alin. (3) şi intenţia indirectă sau praeterintenţia în cazul alineatelor 1 şi 2.

În expertiza medico-legală întocmită în cauză s-a reţinut că leziunile produse părţii vătămate G. au necesitat pentru vindecare 65 - 70 zile îngrijiri medicale şi că nu au pus în primejdie viaţa victimei.

Această precizare privind punerea în primejdie a vieţii victimei nu este relevantă nici pentru reţinerea infracţiunii de vătămare corporală gravă în varianta de la alin. (1) şi nici pentru infracţiunea de tentativă la omor. Punerea în primejdie a vieţii victimei este relevantă doar pentru reţinerea infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., teza finală.

În speţă, prima instanţă a reţinut infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (3) C. pen., dar nu prin raportarea acestui alineat la dispoziţiile alin. (2), ci la cele ale alin. (1).

Cei doi inculpaţi au aplicat părţii vătămate G. loviturile cu intenţie, urmărind producerea rezultatului (hematoame frontale, fractură a maxilarului, etc), fapt dedus din modalitatea în care au acţionat (aplicarea loviturilor cu o bară metalică urmată de aplicarea loviturilor cu pumnii şi picioarele, deşi victima se afla la pământ şi nu se mai putea apăra).

S-ar fi putut discuta de existenţa unei intenţii indirecte sau a praeterintenţiei (caz în care s-ar fi reţinut dispoziţiile art. 182 alin. (1) C. pen.) dacă acelaşi rezultat ar fi fost obţinut de exemplu prin aplicarea unor lovituri cu palmele sau pumnii.

În speţă, nu se poate vorbi însă de o altă formă de vinovăţie decât intenţia directă calificată prin scop, acela ca victima să sufere vătămări corporale grave.

Ca atare critica formulată de inculpaţi privind greşita încadrare juridică este nefondată.

În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, Curtea constată că este necesar să se constate că în momentul săvârşirii faptei inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoţie puternică, iar, pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoţie a fost determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violenţă, prin atingerea gravă a demnităţii sau prin altă acţiune ilicită gravă. Totodată, trebuie să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator şi tulburarea sufletească sub stăpânirea căreia s-a săvârşit infracţiunea şi o proporţie între ripostă şi intensitatea tulburării sau emoţiei, întrucât o ripostă exagerată care nu se poate explica în gradul tulburării sau emoţiei nu poate determina aplicarea acestei circumstanţe atenuante.

Din examinarea materialului probator rezultă că inculpaţii au venit la sala de sport fără a se afla într-o stare de tulburare, au exercitat violenţe asupra victimei G. sub pretextul că aceasta nu-şi ceruse scuze de la unchiul unuia din ei pe care îl jignise în urmă cu câteva zile. în momentul în care partea vătămată T.D. a încercat să-i îndepărteze prin pulverizarea unui spray lacrimogen, venind în ajutorul părţii vătămate G., inculpaţii au ripostat şi au încercat să-l lovească pe T. cu bare metalice, iar după fuga acestuia şi-au continuat agresiunile faţă de partea vătămată G.

Inculpaţii solicită reţinerea stării de provocare constând în aceea că pulverizarea substanţei lacrimogene de către partea vătămată T. Ie-a produs o puternică tulburare care i-a determinat să reacţioneze violent.

Curtea constată că violenţele au fost exercitate de către inculpaţi şi înainte de pulverizarea substanţei lacrimogene, că au venit la sală cu acest scop, că partea vătămată T. a folosit sprayul lacrimogen ca pe un mijloc de apărare împotriva agresorilor, iar reacţia ulterioară a inculpaţilor a fost şi ea una total disproporţionată, astfel încât în cauză nu se poate susţine că inculpaţii au acţionat sub imperiul unei stări de provocare.

Nici critica privind reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. b), c) C. pen., ţinându-se seama de datele personale ale inculpaţilor şi de intenţia de acoperire a prejudiciului nu este întemeiată.

În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii le-au conceput şi realizat, precum şi de datele ce caracterizează persoana acestora, rezultă că instanţele au dat dovadă de clemenţă în aplicarea sancţiunii.

La individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere datele personale ale inculpaţilor, care au avut un comportament procesual parţial sincer, însă, raportat la pluralitatea de infracţiuni şi modalitatea de comitere a faptelor de violenţă, au apreciat, în mod corect, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi realizat prin aplicarea unor pedepse, al căror cuantum a fost stabilit în mod just, prin aplicarea unui spor.

Totodată, se constată că atitudinea inculpaţilor în faţa instanţelor nu a fost una de recunoaştere integrală a faptelor reţinute în sarcina lor, motiv pentru care nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. şi nici circumstanţa atenuantă a recunoaşterii faptei, dat fiind că apărările inculpaţilor sunt în contradicţie cu cele reţinute de instanţe.

În ce priveşte latura civilă a cauzei, se constată că instanţele au făcut o justă evaluare a despăgubirilor acordate părţii civile G.C., astfel că nu se impune casarea hotărârii sub acest aspect.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă G.C. şi de recurenţii inculpaţi P.P.D. şi P.D. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă G.C. şi de recurenţii inculpaţi P.P.D. şi P.D. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 7 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 15 aprilie 2010 la 15 decembrie 2011.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 275 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2011.

Procesat de GGC - LM

← ICCJ. Decizia nr. 4269/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4277/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

ICCJ. Decizia nr. 4273/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4273/2011. Penal